Cel mai vechi baraj din țară, într-un loc „binecuvântat de Dumnezeu“. E construit când România nu exista pe hartă / video

Un astfel de baraj este Lacul Mare din Oravița. În anul 1723, Oficiul Superior Minier (Montanistic) al Banatului, care luase fiinţă în locul mai vechii „Comisii de Instalare a Mineritului Bănăţean” și-a mutat, din nevoi tehnice, sediul de la Timişoara în Oraviţa. În același an 1723, Oficiul a solicitat competenţele unui grup de ofiţeri geografi, geodezi şi genişti, coordonaţi de generalul Johann Andreas, conte de Hamilton (cel ce mai târziu avea să devină guvernator al Banatului) să studieze posibilitatea amenajării în zonă a unui lac, potrivit urbanism.oravita.

Ideea amenajării barajului a venit în anul 1719, când în Ordonanța Camerei Aulice din Viena s-a solicitat, între altele, Administrației Țării Banatului să se implice în mod deosebit „dezvoltarea comerţului şi minelor de la Oravița, deosebit de binecuvântate de Dumnezeu”..

Ideea de a-l amenaja survine chiar din anul 1719, în Ordonanța Camerei Aulice din Viena care solicită, între altele, Administraţiei Ţării Banatului să se implice în mod deosebit în „dezvoltarea comerţului şi minelor de la Oravița, deosebit de binecuvântate de Dumnezeu”.

Pe harta realizată de ofiţerul cartograf D. Haring, la ordinul prințului Eugeniu de Savoia, comandantul suprem al trupelor imperiale în zonă reprezentând Banatul de Munte, lacul orăviţean a fost simbolizat ca lucrare specială și de interes strategic. Proiectul a fost realizat de căpitanul Iosif Motsidlovsky, ulterior stabilit în Oraviţa. Barajul şi întreaga operaţiune hidrotehnică la care a participat forţă de muncă locală au fost finalizate în 1726 şi inaugurate în 1727.

„Lacul Mare” are o suprafaţă de 8,8 ha şi un volum de aproximativ 11.000 mc.

Ulterior a apărut și Lacul Mic, în aval. Lucrările la acesta au început în 1729, iar proiectant a fost probabil același Iosif Motsidlovsky. Inaugurarea acestuia a avut loc în 1733.

În anii ce au urmat, cele două lacuri au devenit simboluri ale cotidianului orăvițean.

Apoi, în 1742, printr-o hotărâre a Direcţiei Montanistice, lacurile au intrat în grija Cooperaţiei Miniere (Grubengewerkschaft). În 1741, „Comisia Aulică pentru Problemele Bănăţene, Transilvane şi Ilire” a trimis în zonă o delegaţie, în frunte cu preşedintele comisiei, contele Ferdinand Kollowrath-Krakowsky, consilier al împărătesei Maria Theresia, pentru a inspecta situaţia comunităţilor din Banatul Montan.

Comisia a avut sediul provizoriu în Oraviţa și în preajma „Lacului Mare” s-au făcut primele amenajări pentru agrementul elitei, iar din 1756 asociaţia Freischützen-Corps și-a efectuat exerciţiile sportive şi militare în preajma lacurilor, având şi un sediu acolo. În 1765, Oraviţa şi lacurile au fost menţionate pe harta lui Johann Sax, tipărită la Viena iar din 1769, barajul de la „Lacul Mare” a fost consolidat prin lucrările conduse de inginerul Karl Alexander Steinlein, potrivit prof. dr. Ionel Bota.

  Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News