EXCLUSIV  „Cele două românii” – cine a inventat conceptul cu 85 de ani mai devreme

În Glasul Bucovinei – organ democratic al unirii, care apărea la Cernăuți, Duminică 13 Iulie 1919, aflat sub conducerea lui Sextil Pușcariu, este semnalată apariția uneia dintre primele cărți publicate în România Mare, scrisă de poetul bucovinean Gavril Rotică (pseudonimul lui Gavril Rotam).

Titlul cărții ne duce cu gândul la un concept care a fost împrumutat electoral 85 de ani mai târziu, la alegerile generale din 2004 – „Cele două Românii”. Astfel, în analiza deloc insolitei apariții publicistice pentru vremurile de după Unire, termenii pentru cele scrise de către poet curg elogiativ. Tradiționalistul Gavril Rotică (1881-1952) fiind considerat un Octavian Goga al Bucovinei, a fost unul dintre adversarii înverșunați ai regimului austro-ungar, semnatar, împreună cu poetul din Ciucea, al Jurământului împotriva Imperiului. Eugen Lovinescu avea să-l numească pe Rotică „Faun, scoborât din munții Câmpulungului“ . 

„Voci din presă

Dări de seamă: „Cele două Românii” de G. Rotică.

Printre puținele cărți bune, apărute în timpul din urmă și însuflețite de adâncul rost al războiului nostru, trebuie socotit și volumul „Cele două Românii”, datorit talentatului poet și luptător al cauzei naționale G. Rotică.

            Ieșind din făgașul obișnuitelor înseilări de cuvinte, uneori fericite, din verbajul factic al tuturor lucrărilor cu notă emfatică precumpănitoare, ce caracterizează proza celor ce scriu, pentru a scrie – cartea poetului bucovinean este străbătută, de la început până la sfârșit, de fiorul vieții, de simțirea ce clocotește într-un suflet adânc inspirat și amar de revoltat.

            Sânt crâmpeie din aspectele sociale ale mulțimei noastre, de jos și de sus, sunt fărâme din durerile prin care a trecut un neam prea mult oropsit, în clipele de dospire a sufletului nou etnic, ce trebuia, era fatal să răsară, pe urma războiului.

            Nici o retorică. Farse simple numai, în care palpită însă durerea pentru tot ce se pierde în zadar, din energia unui neam; sunt judecăți tăioase și concluzii aproape profetice, asupra viitorului neamului nostru, țâșnite dintr’o minte echilibrată, stăpânită de un suflet iubitor de tot ce-i neaoș și cinstit românesc.

            De aceea te mișcă adânc paginile din cartea acestui poet, care a știut să rămâie poet chiar și în clipele când sufletul îi dicta să surprinză aspectele dureroase, aduse de prefacerile mari sociale ale clipelor războiului.

            Și, deplin încrezător în steaua țării și în destinele ei, poetul Rotică te silește să cugeți la tot ce este și va să fie, grație marelui purgator moral care a fost războiul.

            Toate acestea ne îndreptățesc să spunem că „ Cele două Românii” , noua lucrare a poetului Rotică, va stârni cel mai viu interes în sufletul tuturor celor care urmăresc adevăratul rost al războiului nostru și însemnătatea marilor prefaceri sufletești dictate de el.

                                                                                                           ”

Notă: În registrul enunțurilor electorale celebre trebuie păstrată o onestitate care să asigure echilibrul și să menționăm că dacă sintagma „Cele două Românii” este veche, din 1919, „România lucrului bine făcut” care poartă titlul unei cărți apărute cu ocazia alegerilor prezidențiale din 2014, și-ar putea avea originea în lucrarea: „Tratat despre lucrul bine făcut”  scrisă de filozoful polonez Tadeusz Kotarbinski, apărută în România la Editura Politică în 1976.

  Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News