Pe cât de savuroase au fost și rămân bancurile cu "ceaușeștii", pe atât de periculos era să le spui într-un grup de doi trei prieteni, darămite în colectivitate sau în gura mare la locul de muncă ori la petreceri. Iată ce pățeau cei care nu-și țineau gura și luau în derâdere numele "celui mai iubit fiu al poporului"!
Să spui bancuri despre Nicolae și Elena Ceaușescu înainte de '90 era un act de mare bravură, chiar nebunie. Nimeni nu-și dorea să facă glume pe seama " tovarășului" și să se trezească într-o zi că e săltat de Miliție pe motiv că a instigat la ură și face propagandă antiregim. Da, chiar și cu un banc! Este și motivul pentru care oamenii și le spuneau la ureche sau în intimitatea casei, la reuniuni de familie sau revelioane, dar și atunci cu grijă și cu ochii-n patru pentru că și printre rude și prieteni se ascundeau "turnători" care te puteau da în vileag a doua zi.
Libertatea de exprimare era aproape inexistentă în perioada comunistă, iar criticile la adresa regimului sau poantele cu Ceaușescu erau fapte grave. Consecințele au fost resimțite mai ales de intelectuali, dar și de oameni obișnuiți, muncitori, dascăli care pur și simplu simțeau nevoia să se amuze pe seama defectelor lui Nicolae Ceaușescu.
O simplă glumă care îl avea drept protagonist pe Tovarășu' putea să te trimită direct la închisoare. Există un caz celebru! Actorul maghiar Árpád Viski, cunoscut în Transilvania, care avea obiceiul de a critica deschis sărăcia, mizeria și guvernarea abuzivă a lui Ceaușescu, a simțit furia Securității pe pielea lui. În 1983, Árpád Viski a fost arestat fiind acuzat că face propagandă antistatală, iar familia sa nu a știut o bună bucată de vreme unde se află. A primit o pedeapsă de 5 ani de închisoare corecțională pentru îndemnarea populației locale la proteste împotriva familiei Ceaușescu.
Și artistul Nelu Vlad a avut probleme cu cenzura. Trupa a fost interzisă o perioadă pentru că avea notorietatea mai mare decât dictatorul însuși. Lumea asculta Azur pe ascuns. La sfârșitul anilor ’80, muzica lor putea fi ascultată doar pe casete și benzi de magnetofon trase „underground”. „Nu Securitatea ne-a interzis, ci PCR-ul, prin organele de la Cultură. Șeful pe cultura brăileană mi-a cerut 100.000 de lei șpagă să ne lase în pace și n-am vrut să-i dau… Mi-a făcut un dosar cu o casetă audio cu cântece pornografice cântate de alții. Au zis că noi le cântăm. Ne-au suspendat "pe viață", dar nu a ținut mai mult de jumătate de an și am revenit pe piață” a spus Nelu Vlad.
Majoritatea glumelor vizau neajunsurile românilor și făceau referire la sărăcie, calitatea mâncării, penuria de alimente de bază, cântecele patriotice și aroganțele cuplului Ceaușescu în timpul liber sau la întâlnirile oficiale cu lideri de stat. Iată cele mai cunoscute glume din acea perioadă:
Nicolae Ceauşescu și Elena se întorc dintr-o vizită în străinătate. Avionul se apropie de Bucureşti.
-Ia uităte-te, Nicule, ce frumos se văd străzile.
-Taci, proasto, alea-s cozili.
La o coadă, doi bărbaţi discutau despre probleme curente. Unul din ei spunea:
-A mea este uite-aşa de mică… Nu mai pot să fac nimic cu ea.
-Nu vă e ruşine oameni în toată firea să vorbiţi aşa!? - îi apostrofează o cucoană indignată.
-Nu te ambala femeie! – zice al doilea bărbat. Vorbeam de flacără de la aragaz.
Un român întreabă la Radio Erevan:
-Ce este acela wisky?
-Wisky este o băutură alcoolică renumită pe care o bea clasa muncitoare prin reprezentanţii şi aleşii săi.
-Ionele, ce soluţie vezi tu ca să ieşim din criza asta economică, socială şi politică ? – întreabă profesoara.
-Să declarăm imediat război americanilor şi să ne predăm!
Un cetăţean intră în măcelărie:
– Aveţi mânzat?
– Nu.
– Dar porc?
– Nu.
– Pui?
– Nu.
– Dar ce aveţi domnule?
– Avem deschis de la 6 la 16.
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News
de Val Vâlcu