Cele patru gene asociate cu un comportament suicidar

Oamenii de ştiinţă au identificat patru gene care ar putea influenţa vulnerabilitatea la gândurile sau comportamentele suicidare, scrie Ziarul de Iași.

"Este important de reţinut că aceste gene nu predispun pe nimeni la probleme, însă este la fel de important de înţeles, că ar putea exista riscuri sporite, în special atunci când ele se combină cu evenimente din viaţă", a declarat coautorul studiului, Nathan Kimbrel, profesor asociat la departamentul de psihiatrie şi ştiinţe comportamentale al universității Duke din Durham, Statele Unite.

Pentru a identifica genele responsabile, oamenii de știință au efectuat o analiză amplă, la nivelul întregului genom, pe datele prelevate de la peste 630.000 de veterani americani. Dintre participanţi, 71,4% aveau origine europeană, 19,1% africană, 8,1% hispanică şi 1,3% asiatică. Majoritatea participanţilor erau bărbaţi, iar 9% erau femei.

Dosarele medicale au relevat, în cadrul grupului, că s-au înregistrat 121.000 de cazuri de gânduri sau acţiuni suicidare. Persoanele care nu aveau un istoric documentat de comportament de auto-vătămare au fost incluse într-un grup de control.

Care sunt cele patru gene asociate cu un comportament suicidar

Studiul a inclus analize de sânge, și au fost observate legături între comportamentul suicidar şi următoarele patru gene:

ESR1, un receptor de estrogen, care a fost identificat anterior drept o genă determinantă atât în cazul tulburării de stres post-traumatic (PTSD) cât şi a depresiei, care reprezintă factori de risc pentru comportamentele suicidare în rândul veteranilor. Estrogenul este, de asemenea, suspectat ca fiind o cauză a diferențelor de gen în privința ratelor depresiei, iar lipsa ESR1 s-a dovedit că produce efecte asupra țesutului cerebral la bărbați.

DRD2, un receptor pentru dopamină. Acesta a fost asociat cu tentative de sinucidere, schizofrenie, tulburări de dispoziţie, ADHD, comportamente riscante şi tulburări asociate consumului de alcool.

DCC, o genă exprimată de-a lungul vieţii în ţesutul cerebral, a fost asociată anterior cu multiple afecţiuni psihiatrice. Studiul a remarcat că nivelul acesteia este crescut în creierul persoanelor care mor prin sinucidere.

TRAF3, a fost asociată cu un comportament antisocial, consum de substanţe şi ADHD.

Ce tratament poate fi eficient

Litiul - un tratament standard de aur pentru tulburarea bipolară care s-a dovedit a reduce riscul de sinucidere - modulează expresia TRAF3 și a mai multor alte gene inflamatorii. În plus față de aceste gene, cercetătorii au identificat alte nouă gene suplimentare de risc legate de moştenirea genetică a pacientului.

"În timp ce genele reprezintă un risc mic în raport cu alţi factori, este necesar să înţelegem mai bine căile biologice care stau la baza riscului unei persoane de a se angaja într-un comportament suicidar", a declarat Kimbrel, citat într-un comunicat emis de universitate.

Sinuciderea este cauza a peste 700.000 de decese anual şi reprezintă a patra cauză de deces în rândul persoanelor cu vârste cuprinse între 15 şi 29 de ani, a menţionat profesorul.

  Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News