Cele patru motive care au dus la scăderea prețului la gaz

Scăderea prețului la gaz continuă. Costul gazelor naturale pe piața de referință TFT din Amsterdam, principala piață angro europeană, a trecut de la peste 300 de euro pe megawat oră în august, la aproximativ 112 de euro, valoare înregistrată în negocierile recente.

Potrivit analiștilor, scăderea prețurilor, care a început cu mai puțin de două luni în urmă, vine din patru motive.

Primul este că stocurile pentru iarnă au fost aproape umplute și acum sunt peste 90% în UE. Al doilea este clima neobișnuit de blândă din acest octombrie, care face posibilă menținerea încălzitoarelor oprite chiar și acolo unde ar fi fost deja pornite. Al treilea este afluxul constant de GNL sau gazul lichefiat pe care îl cumpărăm pentru a înlocui metanul de la Moscova. Al patrulea este reducerea consumului industrial, scrie Europa Today.

Pe scurt: cererea este scăzută, în timp ce oferta este mare, sau în orice caz suficientă pentru a satisface cererea scăzută de gaze din această perioadă. 

Norii de la orizont sunt însă departe de a se risipi

Într-adevăr, iarna se anunță foarte lungă și complicată, dar să vedem ce va urma. Dacă ne uităm la graficul tendinței prețurilor futures, ne dăm seama că creșterea începe în iunie și apoi atinge vârful la sfârșitul lunii august.

Prioritatea a fost umplerea stocurilor pentru iarnă. Cu rezervele pline, ne aflăm astăzi într-o situație foarte diferită, dar răgazul poate fi doar de moment.

Potrivit analiștilor de la Alfa Energy (o companie care se ocupă cu consultanță în domeniul energiei, durabilității și tehnologiei) ”este probabil ca prețurile gazelor să continue să scadă odată cu sosirea unor cantități semnificative de GNL în Europa și pe măsură ce instalațiile de stocare se vor umple din ce în ce mai mult". 

Citește și:

Ursula von der Leyen insistă pe ”obligația de solidaritate” între state pentru furnizare de gaze în caz de urgență: ”Împărțirea gazelor în criză este crucială”

Președintele Comisiei Europene este total nemulțumită de faptul că până în acest moment au fost semnate doar 6 din cele 40 de acorduri de solidaritate pentru furnizarea gazelor în caz de urgență. Ce presupune un acord de solidaritate?

Confruntate cu criza gazelor, declanșată de războiul din Ucraina, statele membre nu au dat dovada de solidaritate reciprocă și cei mai expuși crizei au fost abandonați, acuză Ursula von der Leyen. 

Ursula von der Leyen, președinta CE, este nemulțumită că în momentul de față au fost activate doar șase acorduri bilaterale de solidaritate, chiar dacă Bruxelles-ul a fixat de mult plafonul la 40.

”Unele țări sunt expuse mai direct decât altele la gazul rusesc. Situația este deosebit de dificilă pentru cele fără ieșire la mare din Europa centrală. Dar, în cele din urmă, pe piața noastră unică cu lanțuri de aprovizionare foarte integrate, o întrerupere a unui stat membru are un impact uriaș asupra tuturor. De aceea, împărțirea gazelor într-o criză este crucială”, a spus președintele Comisiei Europene în discursul său, în plenul Parlamentului European de la Strasbourg.

"Statele membre au fost deja obligate, conform legislației UE, să încheie acorduri de solidaritate timp de cinci ani. Cu toate acestea, doar șase din cele 40 de acorduri posibile au fost convenite până în prezent. Acest lucru pur și simplu nu este suficient", a continuat von der Leyen, care a explicat că acesta este motivul pentru care un mecanism de solidaritate obligatoriu a fost inclus și în cea mai recentă propunere a executivului UE, prezentată ieri.

Ce presupune un ”acord de solidaritate” între două guverne

Aproximativ un sfert din toată energia utilizată în UE este alcătuită din gaze naturale, iar multe state își importă aproape toate proviziile. Unele dintre acestea depind în mare măsură de o singură sursă sau de o singură rută de transport și, prin urmare, dacă există o întrerupere pe acea linie, livrările se opresc. 

Cu un acord de solidaritate, două state se angajează să facă schimb de gaze în condiții favorabile în caz de urgență. Dar un astfel de acord necesită o serie întreagă de constrângeri financiare și tehnice care trebuie agreate între cele două guverne.

Primul acord bilateral a fost semnat între Germania și Danemarca la 14 decembrie 2020, iar Berlinul a semnat și unul cu Austria pe 2 decembrie 2020. Anul acesta au fost semnate apoi pacte între Estonia și Letonia (4 ianuarie), Lituania și Letonia (10 martie), Italia și Slovenia (22 aprilie) și în final Finlanda și Estonia (25 aprilie).

Citește mai mult AICI.

  Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News