Se deschide calea pentru o pastilă care ne face să vrem să mergem la sală sau să ne mișcăm.
Confruntat cu tentația gustărilor delicioase, luarea deciziei de a te ridica de pe canapea și de a merge la sală poate părea imposibilă.
Dar există vești bune pentru cei "leneși" sau "nemotivați" - oamenii de știință au descoperit substanța chimică care ne face să alegem exercițiile fizice în locul răsfățului.
O echipă de cercetători de la ETH Zurich a descoperit că o substanță chimică din creierul nostru numită oxerină, ce joacă un rol critic în alegerea de a face exerciții fizice.
În studiile de laborator, șoarecii cu sistemele lor de oxerină blocate au petrecut mai mult timp bând un milkshake și mai puțin timp alergând pe roată.
Cercetătorii spun că această substanță chimică ar trebui să aibă același efect la om, deschizând calea pentru o pastilă care ne face să vrem să mergem la sală sau să ne mișcăm.
În întreaga lume există un număr foarte mare de oameni care nu îndeplinesc timpul de exerciții fizice necesar pentru a fi sănătoși.
Potrivit Organizației Mondiale a Sănătății, aproximativ 80% dintre adolescenți și 27% dintre adulți nu fac suficientă mișcare.
Împreună cu disponibilitatea alimentelor bogate în calorii, foarte procesate, acest lucru a culminat cu o "epidemie de obezitate".
Profesorul Denis Burdakov spune: "În ciuda acestor statistici, mulți oameni reușesc să reziste tentațiilor prezente în mod constant și să facă suficientă mișcare. Am vrut să știm ce anume din creierul nostru ne ajută să luăm aceste decizii".
Pentru a înțelege cum rezistăm tentațiilor de a ne răsfăța, cercetătorii au plasat șoarecii într-o cameră cu opt coridoare care duc la diferite opțiuni.
Dintre aceste alegeri, una era o roată de exerciții, iar alta era fie goală, fie conținea o "mâncare foarte gustoasă" sub forma unui milkshake de căpșuni.
Fără nicio interferență în neurochimia lor, șoarecii și-au împărțit timpul între exerciții fizice și consumul milkshake-ului atunci când a fost introdus în sistem.
Cu toate acestea, atunci când cercetătorii au blocat sistemul oxerin folosind un medicament sau o modificare genetică, șoarecii au fost semnificativ mai puțin interesați de exerciții fizice.
În comparație cu șoarecii ale căror sisteme de oxerină erau intacte, șoarecii modificați au petrecut de două ori mai mult timp la "milkshake" și cu jumătate mai puțin la exerciții fizice.
Interesant este că, atunci când șoarecii au fost plasați într-o cameră fie cu un milkshake, fie cu o roată de exerciții, interferența cu sistemele lor de oxerină nu a afectat modul în care s-au comportat.
Profesorul Burdakov spune: "Acest lucru înseamnă că rolul principal al sistemului orexin nu este de a controla cât de mult se mișcă șoarecii sau cât de mult mănâncă, ci mai degrabă pare esențial pentru a lua decizia între una și cealaltă, atunci când ambele opțiuni sunt disponibile".
În trecut, mulți cercetători au încercat să explice obiceiurile noastre alimentare sau de exerciții fizice prin analizarea dopaminei din creier.
Această substanță chimică este esențială pentru motivația noastră generală, dar nu ajută neapărat la explicarea motivului pentru care am alege să facem un lucru peste altul.
"Creierul nostru eliberează dopamină atât atunci când mâncăm, cât și atunci când facem exerciții fizice, ceea ce nu explică de ce alegem una în detrimentul celeilalte", spune profesorul Burdakov.
Prin izolarea oxerinei ca factor critic, cercetătorii speră să deschidă calea pentru tratamente care ar putea avea un efect similar asupra oamenilor.
Co-autorul Dr. Daria Peleg-Raibstein, spune: "Dacă înțelegem modul în care creierul arbitrează între consumul de alimente și activitatea fizică, putem dezvolta strategii mai eficiente pentru abordarea epidemiei globale de obezitate și a tulburărilor metabolice asociate".
Cercetătorii cred că există șanse mari ca un medicament care blochează oxerina să aibă același efect asupra oamenilor ca și la șoareci.
Oamenii de știință au descoperit deja că aproximativ una din 2.000 de persoane are un sistem orexin restricționat.
Acești oameni, în general, experimentează, de asemenea, narcolepsie, motiv pentru care medicamentele inhibitoare de oxerină sunt, de asemenea, utilizate pentru a trata insomnia.
În timp ce cercetătorii din spatele acestui studiu vor continua să se concentreze asupra neurochimiei de bază a oxerinei, ei spun că acum vor fi posibile studii clinice suplimentare.
Dr. Peleg-Raibstein adaugă: "Acum va fi o chestiune de verificare a rezultatelor noastre la om", conform Daily Mail.
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News