Cercetătorii susțin că roata a fost inventată de minerii din Carpați în urmă cu 6.000 de ani

Dovezile arheologice plasează prima utilizare și adoptarea pe scară largă a roților și a vehiculelor cu roți în perioada Epocii Cuprului, între 5.000 și 3.000 î.Hr., în Europa, Africa de Nord și Asia. Însă originea exactă și circumstanțele în care a apărut una dintre cele mai revoluționare invenții ale umanității rămân învăluite în mister.

Unele studii indică nordul Turciei ca locul unde roata a fost inventată în jurul anului 3.800 î.Hr., în timp ce altele speculează că ar fi fost dezvoltată pentru prima dată în Mesopotamia cu două secole mai devreme.

Noua teorie susține că roata a fost folosită pentru prima dată de către minerii din Munții Carpați în jurul anului 3.900 î.Hr. Pe măsură ce zăcământul de cupru a devenit tot mai greu de găsit în această regiune, minerii au fost nevoiți să sape mai adânc pentru a extrage metalul. Ei s-au adaptat dezvoltând căruțe similare cu vagonetele de mină.

Înainte de inventarea roții, obiectele mari erau deplasate folosind cilindri liberi, care erau o serie de bușteni sau stâlpi așezați pe sol. Însă aceștia trebuiau să fie plasați pe întreaga lungime a drumului parcurs de obiect, lucru nepractic în interiorul unei mine.

Pentru a-și testa teoria, inginerii de la Georgia Institute of Technology au folosit modelarea matematică și pe calculator pentru a recrea modul în care roata ar fi fost inventată în aceste circumstanțe. Ei au modelat un proces, pas cu pas, care a dus la dezvoltarea primei roți din cilindri liberi.

Sursa foto: https://www.freepik.com/, @jannoon028

Caracteristicile fizice unice ale mediului minier au jucat un rol esențial în evoluția sistemului roată-osie, susțin aceștia. Inginerii teoretizează că trei inovații anterioare au declanșat dezvoltarea primei roți în regiunea minieră carpatică.

La început, este posibil ca la baza unui recipient care transporta marfa să fi fost adăugate niște socluri pentru a fixa cilindrii, formând un cărucior rudimentar. Acesta ar fi fost asemănător cu tragerea unui cărucior pe tălpi, cu o frecare minimă cu solul.

Apoi, este posibil să fi fost adăugat un canal în această structură cu cilindri pentru aplicarea și reținerea lubrifiantului. Următoarea evoluție a venit sub forma unei structuri monolitice de „set de roți”.

În această structură, axul și roțile se roteau împreună, spre deosebire de sistemele ulterioare, unde roțile se roteau independent de ax. Un dezavantaj major al acestui sistem era performanța slabă în timpul virajelor, dar acest aspect era minimizat deoarece galeriile minelor erau de obicei drepte.

Dovezile arheologice sprijină această teorie a construcției primei roți, spun inginerii, indicând descoperirea a 150 de mici modele de lut de căruțe cu patru roți în Munții Carpați. Aceste mini-căruțe, folosite ca pahare de băut, au fost produse în jurul anului 3.600 î.Hr. și reprezintă cele mai vechi exemple cunoscute de transport cu roți din lume. Se crede că inspirația pentru aceste căni ciudate a venit de la coșurile pe roți folosite pentru a transporta minereu în șanțurile sau tunelurile minelor de cupru.

Inginerii din spatele teoriei speră ca metoda lor să servească drept un nou instrument pentru a înțelege circumstanțele din care au apărut tehnologiile antice, potrivit Independent.ie. 

  Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News