EXCLUSIV  Cheia schimbării în România, mobilizarea la vot

Anul 2019 poate fi începutul schimbării politice așteptate de mulți, cu două runde de alegeri – pentru Parlamentul European în primăvară și pentru funcția de președinte în toamnă. Dacian Cioloș are dreptate: cine va câștiga alegerile generale din 2020 își va pune amprenta asupra României pentru următorii zece ani. În acest context, pregătirea de către partidele politice a fiecărui tip de alegeri este extrem de importantă, întrucât se trasează tendințe importante. Un scor bun la alegerile europarlamentare pentru partidele noi ar putea crește de exemplu sentimentul de utilitate a votului, astfel că la următoarele alegeri, scorul ar fi mai mare, prin rostogolire.

Strategia partidelor noi nu ar trebui concentrată atât pe atragerea voturilor dinspre alte partide, cât pe mobilizarea absenteiștilor: indiferent de tipul alegerilor, cel puțin o treime dintre români nu merg la vot! Cunoașterea tipologiei acestora, alături de identificarea ariilor de interes care să se transforme în teme de comunicare electorală reprezintă cheia succesului pentru proiecte de țară noi.

Început de an electoral: PSD se face că guvernează, PNL face sondaje, ALDE așteaptă, USR stă

Cu patru luni înaintea votului pentru desemnarea europarlamentarilor, peisajul politic românesc este destul de neomogen. Fiecare forță politică are propria agendă, dar rămâne de văzut cine și cum va convinge cetățenii că această agendă este în primul rând în interesul lor.

PSD este absorbit de preluarea președinției Consiliului Uniunii Europene, fapt care parcă îi scuză și că nu au avut vreme să prezinte mai devreme măcar un draft al bugetului pentru 2019. Drept urmare, nu se grăbesc nici să anunțe listele de candidați pentru alegerile europarlamentare.

Partenerii de coaliție, ALDE, stau în expectativă pentru a vedea dacă să participe sau nu pe liste comune cu PSD, anunțând că totuși au o listă scurtă de persoane pe care s-au gândit să le propună.

PNL face sondaje cu mii de respondenți și sute de mii de euro în care testează mai multe nume de potențiali candidați, marea întrebare fiind acum legată de Crin Antonescu – va fi printre cei nominalizați de PNL pentru ocuparea unei poziții eligibile sau nu, și dacă da – acesta va deschide sau nu lista de candidați?

USR stă. Cu toate că ar avea suficiente subiecte care să-i permită să acționeze în calitate de partid de opoziție, așteaptă parcă organizarea partidului lui Cioloș pentru a trece la următoarea etapă – asocierea cu PLUS (deși în ultimele zile și acest lucru este pus sub semnul întrebării, după ce a apărut zvonul că membrii USR nu ar mai dori asta, iar Dan Barna a trimis cu circuit intern o scrisoare confidențială care a apărut repede în presă, în care și-ar fi arătat nemulțumirea față de solicitarea PLUS de amânare a negocierilor și a deciziei finale, având totuși grijă să menționeze că PLUS și USR de bat pe același tip de electorat). Este probabil să fi ajuns la un potențial maxim pe care, fără o schimbare de strategie și abordare, să nu îl poată depăși, posibil nici măcar menține.

PRO România fură PSD-iști, PLUS câștigă notorietate

PRO România trece printr-o etapă de organizare a PSD-iștilor nemulțumiți, iar între diverse conferințe județene, anunță că Victor Ponta va fi cap de listă la europarlamentare, iar Corina Crețu pe locul doi.

Privind din perspectiva principiilor de marketing, potrivit cărora și publicitatea negativă este tot publicitate, evenimentele din ultimele două săptămâni în care a fost implicat proaspătul PLUS i-au adus cel puțin notorietate. Cu o conducere legitimată prin alegeri interne, PLUS este acum pregătit să definitiveze negocierile de alianță cu USR, fiind singurul partid care a prezentat deja o listă de 43 de candidați pentru alegerile europarlamentare, rezultați din evaluări interne.

Creșterea participării la vot - miza partidelor noi

Dacă partidele consacrate au un bazin electoral stabil, chiar cu un electorat captiv, miza partidelor noi ar trebui să fie mobilizarea non-votanților. PRO România nu pare interesată de acest lucru, ci se poziționează ca un fel de supapă a PSD, la fel cum a fost ALDE pentru PNL. Atât Victor Ponta, cât și ceilalți din imediata lui apropiere anunță cu mândrie ori de câte ori un membru al PSD, mai ales care deține și funcții, se înscrie în partid.

Cu USR și PLUS, situația este diferită: ambele declară că propun schimbarea clasei politice, că vor să demonstreze că politica se poate face cu adevărat în interesul cetățenilor, de către oameni onești, competenți, care înțeleg principiile economiei de piață, ale unei bune guvernanțe și avantajele cooperării internaționale. Se adresează clar unui alt tip de electorat, deși ambelor partide li s-a prezis că nu vor fi niciodată partide de masă, ci mai degrabă ale elitelor. Cu siguranță vor prelua și o parte din electoratul partidelor cu state vechi, dar diferența o va face capacitatea de mobilizare a non-votanților.

Prezența mai mare la vot dezavantajează PSD

O motivație suplimentară pentru efortul de mobilizare a celor care până acum nu au mers la vot ar fi faptul că prezența ridicată dezavantajează de regulă primul clasat. Dacă USR și PLUS reușesc să crească prezența la vot, procentul PSD va fi mai mic nu pentru că partidul ar fi fost trădat de electorat, ci pentru că numărul votanților rămâne constant, în timp ce valoarea de referință pentru calculul procentelor este mai mare.

Având în vedere că de regulă suntem printre ultimii în Europa în ceea ce privește prezența la urne, potențialul de creștere este uriaș: luând în calcul ultimele runde ale alegerilor parlamentare din statele Uniunii Europene, cu cele 37,8% procente de prezență în 2016 suntem pe ultimul loc (primul loc este ocupat de Malta cu o prezență de peste 90%). La alegerile europarlamentare din 2014, ocupăm poziția opt din coada clasamentului, cu o prezență de 32,4%, spre deosebire de 89,5% - prezența la vot a belgienilor.

Tinerii între 18 și 34 de ani, cu studii medii, din București și Transilvania, au tendința să nu participe la vot

După consumarea ritualului de vot în arena publică, de obicei concurenții nu mai sunt curioși să afle cine sunt cei care nu au fost în gradene (unii sunt îmbătați de succes, iar ceilalți - intrați deja în dizgrație). Studiile sociologilor (Claudiu Ivan, Mircea Comșa) asupra comportamentului electoral arată că cei mai predispuși să absenteze de la vot sunt cu predilecție tinerii între 18 și 34 de ani, cu studii medii, în principal din București și Transilvania.

Non-votanții nu discută niciodată despre politică sau politicieni cu familia și apropiații, interesul față de astfel de subiecte fiind extrem de redus. Dezbaterea despre influența social media rămâne însă deschisă: discuțiile de pe platformele de socializare gen Facebook, Tweeter reprezintă sau nu o formă de implicare, și dacă da, este aceasta în măsură să modifice semnificativ comportamentul de participare la vot? Un studiu efectuat de curând la nivel european (EB nr. 477) arată că mai puțin de o treime (29%) dintre utilizatorii români de internet au urmărit sau au participat la discuții online pe teme politice (7% sunt activi – urmăresc discuțiile și contribuie la acestea, iar 22% sunt pasivi – se rezumă la a citi sau a asculta discuțiile).

În duminica votului, neîncrederea în clasa politică îi ține pe oameni acasă

Cei care nu votează nu au încredere în politicieni. Neîncrederea are la bază distanța mare dintre oamenii politici și cetățeni, alături de percepția că decizia politică nu ține cont de interesul maselor. De altfel, distanța mare față de putere este o trăsătură culturală a românilor, după modelul propus de olandezul Hofstede. Cei care vor reuși să aibă pe liste persoane în care populația are încredere, vor reuși să mobilizeze electorat suplimentar. Cu greu însă, având în vedere că opt din zece români nu au încredere în partidele politice (conform Eurobarometrului Standard nr. 90), iar șase din zece români nu sunt satisfăcuți de modul în care partidele politice le reprezintă interesele (EBS 477).

Cine votează?

Cei care au cel puțin studii medii, merg des la biserică, au o relație și locuiesc în Moldova sau Muntenia merg într-o măsură semnificativ mai mare la vot. Nemulțumiții de evoluția traiului lor comparativ cu perioadele anterioare, dar optimiști pentru următorii ani participă într-o măsură mai mare la vot. De asemenea, identificarea cu un partid și sentimentul reprezentării de către un candidat crește participarea la vot (partizanatul politic). Cei care apreciază că persoanele din proximitate (familie, vecini, rude, prieteni) merg într-o măsură mai mare la vot, tind de asemenea să meargă și ei. Un alegător este mai predispus să meargă la vot dacă anticipează că rezultatele votului vor avea un impact asupra sa la nivel emoțional și în legătură cu nivelul său de trai.

Mai multe informații despre UE, mai mulți alegători la urne

Rugați să ierarhizeze mai mulți factori care le-ar crește motivația să meargă la vot la alegerile europarlamentare (în EB nr. 477, publicat pe site-ul Comisiei Europene), românii au pus pe primul loc creșterea gradului de informare asupra Uniunii Europene și a impactului acesteia – 42%, la egalitate cu prezența pe liste a mai multor candidați tineri, apoi prezența pe liste a mai multor candidați femei - 14% (sub media europeană de 20%), prezența pe liste a unor candidați aparținând grupurilor subreprezentate - 13% (puțin peste media europeană de 12%), prezența pe liste a mai multor candidați de altă naționalitate - 11% (peste media europeană de 8%); doar 4% dintre români spun că acestea nu reprezintă motivații suplimentare pentru că oricum nu vor merge la vot (spre deosebire de 7% dintre europeni – scoruri mai mici decât la noi se înregistrează în Suedia și Irlanda 2%, Letonia și Belgia 3%, un scor egal cu al nostru îl au olandezii, luxemburghezii și danezii, în timp ce rata cea mai mare a absenteismului declarat în aceste circumstanțe este în Marea Britanie 12%, respectiv în Bulgaria, Croația, Portugalia și Slovenia 11%).

Necesitatea creșterii gradului de informare asupra Uniunii Europene în ansamblu (principii de funcționare, activitate, utilitate) a fost recunoscută de către oficialii de la Bruxelles, care au deschis o cale de comunicare cu cetățenii europeni prin lansarea unui site, accesibil în toate limbile statelor membre (https://www.dedataastavotez.eu/), pe care se găsesc informații legate de alegerile europarlamentare, dar și despre acțiuni locale care permit implicarea personală într-o rețea de susținători ai proiectului european.

La nivel european, femeile spun într-o mai mare măsură decât bărbații că ar fi motivate de prezența pe listă a unui număr mai mare de femei să meargă la alegerile europarlamentare, tinerii spun într-o măsură mai mare decât alte segmente de vârstă că ar fi motivați de prezența pe liste a unui număr mai mare de tineri ca să meargă la alegerile europarlamentare, iar cu cât crește treapta de educație, cu atât mai mult crește preferința pentru creșterea gradului de informare asupra UE și asupra impactului acesteia. Cu alte cuvinte, femeile și tinerii se simt subreprezentați în Parlamentul European. O analiză a acestor rezultate, în paralel cu o analiză a non-votanților ar putea da măsura în care merită efortul de a adapta listele de candidați astfel încât să corespundă acestor cerințe, cu scopul de a crește participarea la vot.

Șapte din zece români se tem că voturile pentru alegerile europarlamentare ar putea fi vândute sau furate

Românii se tem că voturile pentru europarlamentare ar putea fi vândute sau furate, apoi că ar putea vota persoane care nu au dreptul să o facă sau alegătorii ar putea fi constrânși să voteze într-un anumit fel (66%), respectiv că alegerile ar putea fi influențate de actori internaționali sau grupuri infracționale, ori că o persoană ar putea vota de mai multe ori (62%). Aceste temeri ar putea fi motive suficient de întemeiate pentru lipsa de implicare. Rămâne în responsabilitatea celorlalți participanți la alegeri să le risipească, însă singurele interesate sunt partidele noi, mai mici, întrucât pentru ceilalți (după cum am spus) nu reprezintă un avantaj.

La nivel european, din analiza rezultatelor reiese că spaniolii, românii, letonii, bulgarii și croații sunt în general mai îngrijorați de ocurența fiecărui eveniment de tipul celor de mai sus, în timp ce estonienii și finlandezii au în mod constant cele mai mici proporții de respondenți îngrijorați de posibilitatea întâmplării unor astfel de evenimente.

Românii vor să se implice mai mult în viața politică și își doresc o societate civilă mai puternică

Opt din zece români consideră că Uniunea Europeană este un loc al stabilității (EB 479), în contextul internațional dominat de incertitudine. Stabilitatea este dată în primul rând prin asigurarea respectării valorilor democratice (EB 477). Doar 56% dintre români sunt satisfăcuți de libertatea de exprimare, pe ultimul loc între ceilalți europeni. Jumătate dintre români sunt satisfăcuți de organizarea alegerilor libere și corecte, pe antepenultimul loc după bulgari și croați. Respectarea drepturilor fundamentale este apreciată doar de 48% dintre români, în condițiile în care doar pentru noi, croați și bulgari procentul satisfacției față de acest aspect este de sub jumătate din populație. Mai puțin de jumătate dintre români se consideră satisfăcuți de posibilitatea ca cetățenii să participe la viața politică, de oportunitatea ca societatea civilă să joace un rol important în promovarea și protejarea democrației și de statul de drept.

Partidele de centru stânga au o plajă largă de desfășurare

Românii își doresc ca Europa să le asigure salarii egale cu cele din restul statelor pentru joburi similare (43%), un nivel minim garantat de servicii de sănătate și un nivel minim garantat al pensiilor (EB 479).

Economia de piață liberă ar trebui să aibă o componentă puternică de protecție socială în opinia a 81% dintre români (EB 479), ceea ce conferă potențial de creștere partidelor de centru stânga, așa cum dorește să se profileze PLUS. De altfel, ideea ca un principiu economic de dreapta să fie combinat cu un principiu social de stânga este larg acceptată de către cetățenii europeni, iar procentele variind de la 72% dintre estonieni și 76% dintre englezi la 95% dintre nemți și 94% dintre greci.

România – printre cele mai corupte state europene în 2018

Patru din zece români consideră că lupta împotriva corupției este cea mai importantă măsură care ar asigura securitatea economică (EB 479). Conform indicelui de corupție calculat anual de către Transparency International, în 2018 România a coborât o poziție față de anul precedent, ajungând pe locul 61 din 180 de țări monitorizate la nivel mondial. Indicele de corupție pentru noi este 47 (pe o scală de la 1 la 100, unde 1 înseamnă corupție foarte mare și 100 corupție inexistentă). Între statele membre ale Uniunii, mai corupte decât România sunt doar Ungaria (locul 64 din 180), Grecia (locul 67 din 180) și Bulgaria (locul 77 din 180). Arde-i pe corupți poate redeveni un slogan de campanie la modă în 2019.

În concluzie, strategiile de marketing politic trebuie să fie foarte corect articulate în următoarea perioadă pentru asigurarea unui loc la masa celor care contează. În politică, bunele intenții fac diferența doar dacă sunt dublate de deținerea puterii de decizie. Vor câștiga cei care vor reuși să crească nivelul general de implicare și participare socială.

  Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News