Chinezii, arabii şi japonezii cumpără terenuri în toată lumea de frica unei crize alimentară. România, printre statele tentante din Europa

China, Coreea de Sud, Japonia, Arabia Saudită sau Kuwait sunt tot mai interesate să cumpere sau să arendeze pe termen lung întinderi importante de teren agricol în încercarea de a satisface cererea internă tot mai mare pentru produse alimentare.

Achiziţia de teren arabil în ţări sărace nu este un fenomen nou, însă această practică este adusă în lumină de creşterea semnificativă a numărului de tranzacţii din ultimii ani, scrie Ziarul Financiar. Institutul pentru Cercetarea Politicilor Alimentare (IFPRI) estimează că în ultimii cinci ani ţările sărace au vândut între 15 şi 20 de milioane de hectare de teren arabil, o suprafaţă egală cu cea pe care Franţa o dedică agriculturii, cu o cincime din terenul agricol al Uniunii Europene sau cu întreaga suprafaţă a statului Uruguay, conform The Guardian.

În ultimii trei ani, au avut loc 180 de astfel de tranzacţii, organizaţia non-guvernamentală Oxfam raportând că cel puţin 120 de fonduri de investiţii sau de pensii, corporaţii multinaţionale din sectorul agricol şi chiar bănci de investiţii de pe Wall Street sunt interesate de plasamentele în teren agricol în străinătate. "Ar putea fi o situaţie win-win sau ar putea fi o nouă formă de neo-colonialism ce poate duce la consecinţe grave. Nu ştiu dacă practica poate fi pozitivă sau nu", spune David Hallam, director adjunct la Organizaţia pentru Alimente şi Agricultură din cadrul ONU (FOA) într-un comunicat postat pe site-ul organizaţiei.

Marile corporaţii multinaţionale din agricultură, comercianţii-gigant de produse agricole sau băncile, fondurile de investiţii şi de pensii văd plasamentele pe termen lung în terenuri agricole în străinătate ca o alternativă viabilă la investiţiile în instrumente financiare convenţionale. Banca Mondială (BM) a susţinut până acum arendarea terenurilor agricole către investitori, însă recent a încurajat ţările-gazdă să impună reglementări mai stricte pentru a nu îşi pune în pericol producţia agricolă şi securitatea alimentară.

Externalizarea sectorului agricol este văzută ca o soluţie pentru asigurarea securităţii alimentare pentru multe dintre economiile dependente de importurile de produse alimentare, cum ar fi unele dintre ţările din Orientul Mijlociu, China sau Coreea de Sud. În Africa investitorii s-au orientat cu precădere către regiunea sub-sahariană. În America Latină, Columbia, Paraguay şi chiar Brazilia sau Argentina se arată dispuse să renunţe la mari întinderi de teren agricol, în timp ce în Asia investitorii s-au concentrat către Laos, Indonezia, Filipine sau Vietnam. În Europa, în căutarea marilor întinderi de teren agricol de calitate, investitorii s-au îndreptat către Rusia, Ucraina, Bulgaria, Lituania şi chiar România sau Moldova.

Cei mai mari proprietari de teren agricol din ţara noastră sunt companii cu capital românesc, însă în topul primilor zece proprietari se clasează două companii controlate de străini sau prin companii offshore. Între primii zece proprietari de terenuri agricole din România compania Maria Trading, care operează cel mai mare abator din ţara noastră şi Delta-Rom Agriculture sunt controlate de străini. Maria Trading, care deţine 12.000 de hectare de teren agricol, se află în proprietatea unui om de afaceri libanez, în timp ce Delta-Rom Agriculture, care este proprietară peste 10.000 de hectare de teren, este controlată printr-un offshore din Luxemburg.

Suprafaţa agricolă a României este de 14,7 milioane de hectare, dintre care 9,4 mil ha teren arabil, 3,3 milioane hectare păşuni, 1,5 milioane hectare fâneţe, 218.000 hectare vii şi 206.000 hectare livezi. Mai puțin de 900 de persoane fizice sau juridice deţin peste 1.000 de hectare de teren, controlând în total 1,7 milioane de hectare. Astfel, cei mai mari proprietari de teren agricol din România deţin 11% din suprafaţa totală a terenului destinat agriculturii.

  Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News