• Chirieac: Când războiul din Ucraina se vede cu ochiul liber din România, avem nevoie de rachete

Uruitul motoarelor rachetelor și dronelor care pisau orașul ucrainean aflat la Dunăre, la câteva sute de metri de Galați, a fost o dovadă palpabilă că războiul monstruos declanșat de Rusia în Ucraina este, într-adevăr, la porțile României.

Nu e cazul să ne panicăm degeaba. După eșecul suferit de Rusia în Ucraina – chiar dacă, la masa verde, Moscova ar mai putea obține câte ceva – este puțin probabil să îndrăznească Kremlinul vreodată să atace vreo țară NATO. Va încerca să facă tot felul de diversiuni, la care se pricepea atât de bine: știri false, cumpărarea de media și politicieni occidentali, crearea de focare de conflict în Orientul Mijlociu sau în Africa. Asta ne spune logica. Nu este mai puțin adevărat că tot logica ne spunea că, după ce a cucerit Crimeea în 2014, fără să tragă un foc de armă, ultimul lucru pe care trebuia să-l facă Putin era să declanșeze un război asupra Ucrainei. Lumea se aștepta ca, prin milioanele de agenți de influență pe care îi avea în fosta Uniune Sovietică, să încerce schimbarea prin mijloace politice a regimului Zelenski cu un regim pro-rus. Adică exact așa cu încearcă să facă astăzi în republica Moldova. Putin pune o presiune incredibilă asupra guvernului democrat și pro-occidental al președintelui Maia Sandu, pentru a-l înlocui cu marionete trase de sfori din Kremlin.

Deocamdată însă războiul care durează de peste 500 de zile nu pare deloc că ar fi pe cale să se stingă. Atacurile rusești de la Reni și Ismail (vizavi de județul Tulcea, la doar câteva sute de metri) arată că Moscova vrea să impună o blocadă a cerealelor ucrainene către restul lumii. Ca urmare, porturile ucrainene la Marea Neagră și, în primul rând, Odesa sunt blocate de ruși, dar mai nou sunt atacate și porturile ucrainene la Dunăre. Cred că este o chestiune de timp până când rachetele rusești vor ataca și navele de pe canalul Bâstroe.

Armamentul rusesc, cum s-a văzut, deși distrugător este neperformant conform standardelor tehnologice actuale. Pe scurt, dacă rachetele de la Reni greșeau ținta cu 1 kilometru – o eroare mică, fiindcă ele putea fi trase de la peste 1000 de kilometri, din mijlocul Mării Negre - atunci puteau lovi Galațiul. O să spuneți că s-ar activa imediat articolul 5 și NATO ar contraataca. Probabil că nu. Fiindcă Rusia nu dorește acum să atace teritoriul NATO, deci România. Un accident e oricând posibil. Este foarte clar că Rusia va încerca cu disperare să atace aerian porturile ucrainene la Marea Neagră, dar și pe cele aflate la gurile Dunării.

Ce face România în această situație? Țara este expusă pericolului rusesc și mai ales accidentelor în cel mai înalt grad. În Marea Neagră, Serviciul de Spionaj Britanic - MI6 - a anunțat că flota rusă ar putea crea diversiuni, inclusiv prin lansarea de mine marine pentru a distruge nave civile comerciale. Desigur, ar urma apoi să dea vina, spun britanicii, pe ucraineni. Pe platforma continentală a Mării Negre, România extrage în sfârșit gaz metan, un subiect dureros pentru Moscova. Consorțiul OMV - Romgaz a anunțat și el că începe investițiile pentru noi capacități de producție până în 2026. Întrebarea este cine protejează aceste platforme marine esențiale pentru energia României și a unei părți din Europa, de vreme ce țara noastră nu are o flotă militară cât de cât credibilă.

Ce se întâmplă cu rachetele și dronele care au început să cadă literalmente pe granița de est a României? Aici există o soluție: forțele militare europene și americane membre NATO dislocate la Kogălniceanu, la Fetești, și Cincu și cine mai știe prin ce alte părți. În același timp, în ciuda crizei economice care confruntă țara noastră, apărarea antiaeriană poate fi întărită rapid. Dacă în cazul flotei maritime situația este și va rămâne încordată – achiziția de Corvete are vreo 8 ani întârziere și încă nu s-a semnat contractul – în privința rachetelor antiaeriene există soluții.

Astfel, la nivel european mai multe state s-au alăturat Germaniei și Israelului în crearea unui Iron Dome european. Acesta este menit să oprească inclusiv rachete balistice rusești trase asupra Europei. Este esențială descurajarea Rusiei în a folosi rachetele împotriva teritoriului NATO.

Fonduri europene pentru rachete Mistral 3

La Galați însă e nevoie de rachete, așa-numitele de militari SHORAD/VSHORAD - cu rază scurtă și foarte scurtă de acțiune. Situația a fost demult anticipată de NATO și de președintele francez, Emmanuel Macron. Iar asta fiindcă tot flancul estic este expus. Ca urmare, Parisul a venit cu o inițiativă surprinzătoare: cinci state – Franța, Belgia, Cipru, Estonia și Ungaria – la care se adaugă în curând al șaselea din flancul nordic, au semnat o scrisoare de intenție pentru achiziționarea în comun a sistemelor de apărare antiaeriană Mistral. Rachetele sunt construite de unul dintre cele mai mari consorții europene din apărare – MBDA. Scrisoarea s-a semnat în iunie, la Paris, și este o inițiativă deschisă tuturor statelor europene. Rachetele avansate și recunoscute NATO, de tip Mistral 3, ar urma să fie achiziționate în comun de toate statele semnatare, prin intermediul Agenției Guvernamentale franceze Direcția Generală de Armament (DGA), în formula acordului guvern la guvern. Finanțarea programului achiziției comune de Mistral 3 va beneficia de programul european EDIRPA, un acord în cadrul UE, care permite statelor ce achiziționează tehnică militară în comun s-o facă folosind fonduri europene. Asta pentru a asigura inter-operativitatea echipamentelor de apărare și pentru a stimula industria locală de armament. Pe scurt, România se poate dota rapid cu rachete antiaeriene ultraperformante pentru interceptarea de drone și rachete pe toată granița de est, plătind cu fonduri europene. Plus transferul de tehnologie, plus pregătirea militarilor. De asemenea, litoralul românesc al Mării Negre aflat se pare în prima linie a războiului, va putea fi mai bine protejat.

Mai mult, inițiativa președintelui Macron nu exclude participarea României la programul lansat de Germania anul trecut, așa numitul Sky Shield. În acest moment, sunt deja țări care au aderat la ambele programe de achiziție în comun de armament: Belgia, Estonia și Ungaria.

Odată cu continuarea războiului din Ucraina există posibilitatea ca România să se înarmeze și cu echipamente nou-nouțe, și fără cheltuieli directe pentru bugetul național.

Inițiativa lui Ciolacu trebuie continuată

După venirea la Palatul Victoria a premierului Marcel Ciolacu s-a văzut, pentru prima dată, după mulți ani, un licăr de speranţă că politica externă a României iese din comă. Merită menționat aici efortul lui Ciolacu de a aduce mai mulți militari NATO pe teritoriul tării noastre. Oferta făcută cancelarului german Olaf Scholz de a trimite 5.000 de militari germani în România a fost deocamdată declinată, fiindcă Berlinul trimite militarii în Țările Baltice. În plus, astăzi când vorbim armata germană nu este încă suficient de puternică, așa cum este cea britanică sau franceză. Nu înseamnă că în câțiva ani Germania nu va deveni prima sau a doua putere militară a Europei.

Ideea bună a premierului Ciolacu trebuie însă continuată. Când va avea ocazia, trebuie să facă aceeași ofertă și Franței, și Marii Britanii, și Statelor Unite. De altfel, Washington-ul a deschis de curând a 8-a bază militară americană în Europa, în Polonia, lângă Poznan. Un uriaș succes al diplomației de la Varșovia. România ar trebui să facă și ea imposibilul pentru a convinge Washington-ul.

În același timp, liderul european care pare să fi înțeles mai bine decât oricine implicațiile pe termen lung ale războiului din Rusia este Emmanuel Macron. Poate că o bază militară permanentă a armatei Franței în România ar ajuta nu numai la securitatea tării noastre, ci și la dezvoltarea economică.

Prin programele pe care le inițiază, președintele Macron promovează vechea idee a Parisului privind Inițiativa de Apărare Europeană. Și asta, în cadrul NATO, în niciun caz în afara Alianței. Programul achiziției în comun de armament cu fonduri europene, prin intermediul Ministerul Apărării de la Paris, poate fi o excelentă bază de dialog militar între România și Franța. Totul este ca administrația de la București, atât de ineficientă, să sesizeze oportunitățile uriașe pe care le are astăzi România în toate domeniile, inclusiv în cel militar.

  Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News