Bogdan Chirieac a făcut, pentru DCNews, o analiză a situației din Ucraina și a modului în care România s-a implicat în gestionarea crizei umanitare de la graniță.
În editorialul său, analistul remarcă mobilizarea uriașă a voluntarilor români care au oferit asistență refugiaților ucrainieni, dar și fiasco-ul exercițiului de imagine făcut de autorități, în frunte cu premierul. Chirieac consideră că președintele Zelenski va intra în istorie, iar rezistența îndârjită a ucrainienilor va împinge Occidentul la sancțiuni economice care, mai devreme sau mai târziu, vor prăbuși pur și simplu Federația Rusă și, poate, o dată cu ea și pe liderul de la Kremlin, eventual, înainte să apese butoanele nucleare.
Iată, integral, editorialul scris de Bogdan Chirieac:
Azi-noapte și azi de dimineața, urmărind transmisiunile televiziunilor de știri, știrile de pe dcnews.ro și alte site-uri am fost, după multă vreme, mândru ca sunt român. L-am văzut pe Ștefan Mandachi, cel cu un metru de autostrada construit în Moldova, coordonând activitatea de repatrierea refugiaților ucrainieni în propriile hoteluri și săli de festivitate.
Mi-au dat lacrimile. Alături de el zeci de ONG-uri românești ofereau alimente și apă mamelor cu copii de mână care reușesc să treacă granița. Mai mult, ofereau locuri de cazare, adesea gratuite, în pensiuni sau în locuințe private. Arhiepiscopia Sucevei a oferit adăpost refugiaților în parohii și mănăstiri. Nu s-a ținut seama nicio clipă dacă erau cetățeni ucrainieni de etnie română sau erau de altă naționalitate. O organizare incredibilă, pe tăcute, fără publicitate. Oamenii care ajutau azi la granița cu Ucraina nu au căutat publicitate. Presa i-a descoperit pe ei, nu invers.
Citind raportul World Bank despre PIB-ul statelor lumii nu înțelegeam cum România a reușit să aibă anul trecut un PIB de 248 miliarde dolari, depășind între mulți alții Portugalia cu 242 de miliarde. Ucraina vecină, la populație dublă, a avut un PIB de doar 140 miliarde de dolari. Astăzi am înțeles. România progresează, în ciuda guvernanților, de la firul ierbii, cu oameni harnici care vor să facă și care reușesc să învingă asuprirea Statului român.
Cum a fost oare posibil, folosind doar rețelele de socializare, să organizezi și să faci atât de eficientă omenia românilor? Până ieri intraseră în România 15.000 de ucrainieni. Peste 7.000 au rămas în țara nostră. Alinare au primit de la cetățenii români.
Vineri seară am văzut la televiziune descinderea guvernului român, cu generalul Ciucă în frunte, la vama Siret. Statul român nu pregătise nimic. De altfel, nu cred că a făcut-o nici până în ziua de astăzi. Întrebarea unui voluntar, obosit după 30 de ore de nesomn, către premierul Ciucă a spus totul: ”ce căutați aici, d-le prim ministru? De ce nu luați măsuri de la București?”
Ceea ce s-a dorit un exercițiu de imagine pentru premierul Ciucă, gândit probabil de strategii din umbră, a devenit un fiasco. O jenă infinită cu diverși membri ai guvernului care promiteau în stânga și-n dreapta, nimeni nefăcând, în realitate, nimic. Cum este oare posibil ca poporul român, care în ciuda tuturor încercărilor are atâtea rezerve de omenie, să-și aleagă, atât de prost, conducătorii? Dacă Ștefan Mandachi singur poate face mai mult decât tot guvernul și agențiile statului formate din zeci de mii de oameni poate că ar trebui să i se dea lui putere să facă și autostrăzi, și spitale, și Justiție, și Administrație.
În rest, Ucraina ne dă și ea o lecție de ce înseamnă eroism. Președintele Volodimir Zelenski intră în istorie. El refuză să fie extras din țară de SUA sau Israel, și luptă cu arma în mână pe străzile Kievului. Miliardarii ucrainieni, de la Poroshenko la Akhmetov, după ce și-au pus familiile la adăpost în Occident, luptă acum în marile orașe ale Ucrainei, cu arma în mână împotriva invadatorilor ruși. Guvernul și administrația din Ucraina nu au părăsit țara.
Ca urmare, ofensiva rusească, despre care se credea că va spulbera totul în câteva ore, s-a împotmolit grav având adesea în față civili neinstruiți. Rezistența ucraineană împinge Occidentul la sancțiuni economice care, mai devreme sau mai târziu, vor prăbuși pur și simplu Federația Rusă și, poate, o dată cu ea și pe liderul de la Kremlin, eventual, înainte să apese butoanele nucleare.
Ministrul francez de Externe, Jean-Yves Le Drian, a anunțat că Putin ar putea extinde agresiunea din Ucraina asupra Republicii Moldova și Georgiei. Dacă se va întâmpla acest lucru, probabil că Guvernul României va face ce știe el cel mai bine; adică nimic. Tot cetățenii simpli le vor face treaba, primindu-i eventual pe frații de peste Prut.
Putin a atras atenția Occidentului asupra regiunii Marii Negre și, în special, a României.
Sper din tot sufletul ca sub presiune externă în România să înceapă un amplu proces de reformă în așa fel încât cetățenii români să nu-și mai vadă propriul guvern alunecând din neputință în ridicol.
Nu ar fi prima dată. Ca unul care a trăit intens anii 90, ca jurnalist de politică externă, știu bine că progresul României s-a făcut prin presiune occidentală. Asta până la momentul în care românii au ales corect ca președinte pe Emil Constantinescu, cel care a deschis pentru România atât NATO cât și Uniune Europeană. Dacă nu era demersul disperat al președintelui Constantinescu în 1997, la Summit-ul NATO de la Madrid, președintele Clinton nu ar fi vizitat România imediat după aceea.
Dacă Emil Constantinescu nu și-ar fi sacrificat cariera politică permițând avioanelor NATO să survoleze România, în războiul împotriva fostei Iugoslavii, n-am fi început negocierile de aderare la UE, în decembrie 1999, la Helsinki. România nu s-ar fi aflat astăzi în siguranță dacă Constantinescu nu ar fi deschis drumul pe care au avansat apoi, cu curaj, Adrian Năstase și guvernul său.
Războiul din Ucraina și gestul uriaș al românilor de la frontiere ar trebui să ne facă pe noi toți să ne gândim că România trebuie schimbată din temelii, cu asistență SUA și europeană. Singuri, ne-am afundat cu totul în mlaștina mediocrității.
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News
de Val Vâlcu