Cinci mituri despre PNL, analizate de un istoric liberal. Interviu EXCLUSIV

Deputatul PNL Vlad Nistor, fost decan al Facultății de Istorie,  a acordat un interviu DCNews, la aniversarea partidului.

-PNL a fost înființat de familia Brătianu?

-Nu, a fost înființat de un grup de revoluționari de la 1848, intelectuali care au înțeles care erau necesitățile României în epocă. Erau în permanent contact cu lumea occidentală, erau deschiși, au înțeles că era absolut necesar un astfel de partid. Era, aș spune chiar, obligatoriu ca ideile liberale să fie aplicate în politică.

-Deschiși, prin noi înșine?

-Doctrina era cât se poate de protecționistă, dar nu avea cum să fie altfel. Toate țările, atunci, luau măsuri protecționiste. Noi aveam nevoie ca de aer să creștem capitaliști autohtoni, să crească numărul întreprinderilor autohtone. Aceasta era soluția, transformată în doctrină. Azi trăim într-o lume globalizată, totul e schimbat.

-Apropo de finanțarea partidelor, PNL a fondat BNR...

-Este un mit că PNL avea Banca Națională. Eugeniu Carada, fondatorul BNR, era liberal, ca și guvernul care a dat legea. Orice stat modern avea nevoie de o bancă națională. Nu întâmplător, Parlamentul, Banca, marile universități se constituiau în același moment istoric. Acestea exprimă statul modern. Carada și cei din jurul lui au fost liberali pentru că elementul de modernizare a statului era PNL.

-Dacă nu au fondat  Brătienii partidul,  cum de au condus numai ei PNL?

-Există dinastii politice în toate țările civilizate. Brătienii au făcut parte dintr-o mișcare politică, sub conducerea lor partidul a avut rezultate, dar și societatea a avut rezultate excepționale. Brătienii au fost în multe momente la conducerea PNL, dar nu l-au condus numai  ei. Să ne amintim de Duca, sau Tătărescu, de exemplu. Sub Carol I, a fost o lungă guvernare liberală. Brătianu a fost poreclit Vizirul  datorită longevității guvernării. Aceasta este explicată de stabilitatea pe care a adus-o țării, de performanțele economice și în modernizarea statului, dar și de sistemul prin care era desemnat premierul. Rolul principal revenea Regelui. Iar Regele, ca și societatea, a fost mulțumit de felul în care guvernau liberalii. PNL a corespuns unor necesități istorice, legate de modernizarea și consolidarea statului, de aceea Regele i-a păstrat mai mult la guvernare, ajungându-se ca lui Brătianu să i se spună Vizirul.

-Tătărescu a coabitat cu comuniștii...

-A plecat din PNL pentru asta, a fondat o aripă, o dizidență. A fost o soluție, nu știu dacă fericită sau nefericită, de a încerca să salveze ce mai putea fi salvat. S-a dovedit că era o iluzie. Dar, în acel moment nu se știa până unde va merge comunizarea, în ce fel vom fi integrați în sistemul sovietic. Și-a imaginat că prin coabitare va putea să păstreze anumite structuri democratice, să ajute supraviețuirea unor nucleee de rezistență. PNȚ-ul a avut o poziție mult mai intransigentă.

-Participarea la un guvern al lui Iliescu, în 1991, e alt compormis liberal?

-Radu Câmpeanu a considerat că pentru a supraviețui și a se afirma, partidul trebuie să participe la guvernare. Iliescu câștigase peste 80% din voturi, FSN avea peste 65%. Doar elitele intelectuale erau deschise la ideea democratică, doreau multipartidism  și alternanță la guvernare.  Marea majoritate  nu era interesată de aceste lucruri. Prezența unui partid democratic, într-o structură de putere, asigura expunerea media (exista o singură televiziune, de stat) și creșterea susținerii populației pentru acest tip de politică.

-De ce n-a intrat PNL în Parlament, în 1992: din cauză că l-a propus pe Rege la președinție sau din cauză că a avut miniștri sub Stolojan?

-Greu de spus. A contat mult faptul că alegătorii care doreau o schimbare nu au vrut să-și divizeze votul și au mers cu PNȚCD, care era mai intransigent. Adică au votat pentru o soluție mai dură, reprezentată de PNȚ, și unii care erau liberali.  Câmpeanu a avut ideea candidaturii Regelui într-un moment în care o mare parte a societății, îndoctrinată de propaganda comunistă, nu putea înțelege rolul Casei Regale, nu cunoștea istoria. Peste câțiva ani, în Bulgaria, Regele Simeon ajungea premier! În 1992, la noi așa ceva era de neconceput.

-Cum a rezistat PNL pe tușă, un mandat, iar PNȚCD  a dispărut când n-a mai intrat în Parlament?

-În PNL există exercițiul dizidenței, apar aripi, dispar, refuzionează. E un partid mai dinamic, există dezbateri interne autentice, conflicte înverșunate...Cu alte cuvinte, membrii PNL erau obișnuiți cu mersul prin deșert, cu perioade grele. Am avut și suportul unor intelectuali fără partid. Elita intelectuală a susținut PNL.

-De ce?

-Intransigența unor lideri PNȚCD i-a făcut pe unii intelectuali să se distanțeze de partidul lui Coposu. Intelectualul este mai tolerant. Majoritatea personajelor cu notorietate culturală fugeau de asocierea cu partidele politice. PNL fiind mai aproape de ei, ca stil și idei promovate, au ”sponsorizat” la nivelul discursului public acest partid.  

-PNȚCD a întins o mână unui PNL extraparlamentar, în 1996. În 2000, s-a mers separat.

-A fost un gest frumos, în 1996, dar și unul pragmatic: fără PNL, CDR nu ar fi ieșit pe primul loc, ca să dea guvernul, iar lui Emil Constantinescu i-ar fi fost mult mai greu, dacă nu imposibil, să câștige. Soluția CDR a fost genială și i se datorează , în cea mai mare parte lui Corneliu Coposu. În 2000, lucrurile sunt mai complicate. Au ținut, mai degrabă, de tensiunile politice adunate în guvernare, de relațiile interumane, de divergențele personale între liderii politici. Dacă exista un candidat comun, cu certitudine intra în turul II și ar fi câștigat în fața lui Ion Iliescu.

-De ce nu i-a întors PNL servicul, în 2004, luând PNȚCD pe listele sale?

-Construcția politică pe care ne bazam în lupta cu PSD și Adrian Năstase era Alianța D.A. Împreună, PNL și PD, abia se vedeau de PSD. Dacă mergeau separat, era jale. Miza era, deci, păstrarea alianței. Iar pentru a lua și PNȚCD în echipă, trebuia acordul partenerului. Din câte știu, PD s-a opus. Traian Băsescu, în ciuda relației personale bune pe care a avut-o cu Radu Vasile, a fost împotrivă.

-Mai e posibilă revenirea lui Crin Antonescu?

-După declarația de la Operă, îmi pare clară retragerea. Ar fi o pierdere pentru spațiul public românesc. Înțelege bine jocurile politice și este cel mai bun într-o dezbatere, este un bun vorbitor.

-Poate înțelege că partidele clasice vor fi distruse de campania anti-corupție, ca în Italia?

-Campania anti-corupție ar puta afecta major structura clasei politice. Au mai rămas două partide mari, nu cred că mai poate apare un al treilea. Iar zeci de mini-partidulețe nu pot realiza nimic important,  nu pot coagula schimbări majore. Rețineți, am spus că partidele vor fi afectate, clasa politică va fi afectată, dar nu că se va distruge în urma acestei campanii.

  Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News