Cine a declanșat războiul florilor, dintre România și Olanda
Statul român caută de două zile o ”bacterie” misterioasă, în transporturile de flori din Olanda. Anunțul oficial nu a precizat care este germenul și dacă este periculos pentru plante sau pentru oameni, cum s-a întâmplat în cazul E. Coli, ucigașul pornit, în sezonul castraveților, din Germania. Trei ipoteze pot fi luate în discuție, pentru justificarea acestei manevre.
1. Un ajutor discret dat cine știe cărei grupări din mafia lalelelor, care ar câștiga prin compromiterea unor transporturi ale concurenței. Astfel, unele firme ar fi putut să nu importe flori, în această perioadă, în vreme ce importurile celorlalți se ofilesc în vamă. Sau, dacă rămânem în zona conspiraționistă, se mai poate folosi tehnica blocajului pentru a bate obrazul unor cotizanți care au uitat să-și achite taxele la partid. În sprijinul acestor variante nu au există dovezi, dar inclusiv șeful statului a semnalat neregulile din comerțul cu legume-fructe/flori, iar știri despre lichidarea acestora nu au apărut între timp.
2. O problemă reală de sănătate umană sau de protecție fito-sanitară. În acest caz, modul în care au comunicat autoritățile este execrabil. Nu s-au anunțat riscurile, nu s-a precizat despre ce bacterii e vorba, de când există suspiciuni etc. În general, s-au purtat de parcă ar avea de-a face cu câțiva copii, cărora le povestesc despre bau-bau.
2.O amenințare la adresa Olandei, care se pregătește să respingă prin veto aderarea României la Schengen. Practica este utilizată, din când în când, la nivel internațional. Rusia, de pildă, ”găsește” toxine în vinurile moldovenești de fiecare dată când vrea să tempereze visurile unioniste ale Moldovei. Argumentul principal în sprijinul acestei variante ar fi intervenția lui Sorin Blejnar. Șeful ANAF a apărut la televizor și a declarat că se desfășoară controale fiscale în vămi, în plin blocaj legat de afacerea fito-sanitară. Parcă sună a coordonare.
La o primă vedere, singura ipoteză care nu ar face de râs autoritățile românești este cea de-a treia. Totuși, impactul acestui tip de măsuri va fi atât de redus, încât ar putea să ne facă de râs în viitor. Blocajele în vamă au sens atunci când produc pagube semnificative ”adversarului” și când pot fi menținute pe termen lung. Primii care vor submina, din interior, efortul de război, vor fi șefii clanurilor țigănești care trăiesc din comerțul cu Olanda. Ei au destui bani pentru a ”unge” negocierile de pace sau suficiente efective ca să conteze, să spunem, în alegeri.
Pe de altă parte, Olanda nu va muri de foame dacă România suspendă importurile de flori, așa cum s-ar întâmpla cu Moldova, dacă rușii ar opri în vamă tirurile cu Cabernet. Mai degrabă ar crește prețul la florărese, lovind tot în români. Căutarea bacteriei nu poate dura la nesfârșit, iar două trei transporturi sunt nimica toată pentru producători cu forța financiară a olandezilor, plus că toate transporturile sunt asigurate. Până la urmă, am pierde procese internaționale și am risca, noi românii, cine știe ce sancțiuni. Riscul unor astfel de acțiuni este să irite și mai mult o țară importantă din UE, fără să-i provoace răni mai adânci decât bătaia cu flori organizată de Oprescu, duminică, în Herăstrău. În această perspectivă, aproape că ar fi de dorit ca plaja speculațiilor să se poată limita la variantele 1 sau 2.
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News
