Cine a fost Elena Cuza ("Elena Doamna") și de ce moartea ei a tulburat o țară întreagă. Presa a vuit ca niciodată când s-a aflat că nu mai este - articol document

În fatidica zi de  aprilie 1909 presa națională titra zeci de titluri:

PIATRA-NEAMŢ, 2 Aprilie 1909 – Azi dimineaţă, în zori de zi, a încetat din viață Domniţa Elena Cuza. Lângă patul Domniţei se afla d. Theodor Rosetti, fratele defunctei, şi d. dr. Flor. Populaţia e profund impresionată.

“S-a stins şi această mare femeie care va ocupa un loc vrednic în istorie alături de marele ei soţ… Când o posteritate mai dreaptă decât cea de faţă va judeca mai fără părtinire domnia şi faptele lui Vodă Cuza, ea nu va ezita, desigur, să scoată în relief şi pe întâia Domniţă a Principatelor Române Unite. Şi dacă istoria Țărilor Române ştie poveşti de femei distinse care au fost vrednice neveste ale bărbaţilor lor, în rândul acestor femei istoria va pune şi pe Domniţa Elena."

Cine a fost Domnița Elena

Elena Cuza a fost soția lui Alexandru Ioan Cuza, primul domnitor al României unite. Ea a avut un rol important în viața politică și socială a vremii, sprijinindu-l pe Cuza în reformele sale și fiind o figură respectată, așa cum apare și în expunerea din Wikipedia. După detronarea soțului ei, Elena a ales să trăiască în exil, demonstrându-și devotamentul față de binele țării. A evitat polemicile care ar fi putut afecta stabilitatea noului regim, dar, mai târziu, a simțit nevoia să apere memoria lui Cuza și să dezvăluie adevărul despre detractorii săi.

Istoria nu ne va vorbi despre Domnița Elena ca despre orice altă femeie, nevastă de voievod, din acea vreme. Și totuși, Elena avea ceva aparte, spun istoricii. Unii o asociază cu imaginea Prințesei Diana, cum că ar fi părut pe alocuri o copie a cea care a fost Lady Diana, deși sunt clar diferențe mari.

I-a ținut spatele tot timpul

Domnița Elena nu s-a implicat în politică. Cu toate acestea, își însoțea soțul aproape oriunde, deși era conștientă de primejdiile de la tot pasul, mai ales că Alexandru Ioan Cuza avea mulți dușmani și i se întindeau mai mereu capcane în care putea să se prindă și ea, prin alianță. Această femeie de origine boierească știa că nu avea niciun merit în imaginea deja creată a soțului ei și că nu câștigă nimic, ci doar riscă probleme, hărțuieli și... inclusiv viața. Cu toate acestea, Elena știa că are de îndeplinit o datorie față de țară și națiune. Învățase asta de la soțul ei. Ea știa un singur lucru: că are obligația să vegheze asupra vieții alesului ei, care era pe atunci și liderul națiunii. Aceasta și-a asumat datoria sacră pe care doar o femeie o poate îndeplini: aceea de a trece cu vederea slăbiciunile bărbatului pentru a permite ca marile sale calități să fie valorificate în folosul poporului.

Vodă Cuza a fost un om de mare valoare în toate sensurile, spun istoricii. Ca toți cei mari, a avut și slăbiciuni și defecte. Modul în care a fost găsit în noaptea detronării nu mai reprezintă un secret pentru nimeni (Cuza era "mort de beat" la aceeași masă cu polițiștii care ar fi trebuit să-l ancheteze, potrivit Historia), iar Domnița Elena era cu atât mai bine informată.

Pentru o femeie dintr-o nouă generație aceasta ar fi fost o ocazie perfectă pentru lamentări. Însă Domnița Elena manifestă cu adevărat noblețea unei domnițe. Nu se concentrează pe greșelile mici ale soțului, ci pe marea nedreptate care i se face atunci când este obligat "de sus" să abdice. Cu o demnitate demnă de marile regine din istorie se așează în fața gardienilor și strigă: „Vreau să-l văd pe Domnitor.”

Insistentă ca o... femeie

În ciuda piedicilor, Domnița Elena își găsește curajul de a cere o întâlnire în privat cu domnitorul Cuza, pe care îl consideră victimă a intrigilor și trădărilor. Ea scrie unei persoane influente, afirmând că, dacă nu primește permisiunea de la guvernul român, va apela la consulul Franței. „Ştiu că nu eşti străin de cele ce s-au petrecut. Vreau să-l văd pe Domnitorul. Şi dacă nu voi obţine această învoire de la guvernul român, legitim sau nelegitim, îl voi cere de la consulul Franţei”.După două ore, se află față în față cu Cuza, fără să îi adreseze reproșuri. Elena îl percepe nu doar ca pe un bărbat drag, ci și ca pe un lider detronat. Cuza răspunde doar cu un zâmbet, unul care o marchează profund pe Domniță. El își îngrijeşte copiii, dar nu pe cei ai Elenei, ci pe ai săi, pe care aceasta i-a crescut.

În plus, în exil își urmează soțul pretutindeni. Tot ea îi închide ochii când moare departe de patria atât de mult iubită şi în care nu i s-a permis să se reîntoarcă, de teamă că naţiunea l-ar putea repune în "locul la care nu aspira", spun istoricii.

Ce a făcut după moartea soțului ei

Când Domnița Elena a aflat că soțul ei, Alexandru Ioan Cuza, a murit a fost profund afectată. A observat că dușmanii lui Cuza continuau să îi denigreze memoria. Deși avea dovezi și argumente pentru a-i contesta, a ales să nu provoace polemici care ar fi putut destabiliza noua dinastie și liniștea țării. În schimb, a acceptat soarta exilului, demonstrând astfel o mare noblețe și un simț al responsabilității față de binele patriei.

Abia după o jumătate de secol a decis să vorbească despre adevărata valoare a lui Cuza și despre detractorii săi, dorind să clarifice istoria prin intermediul unui ziar.

Opinia, vineri, 3 aprilie 1909 - Mai jos, în articol, telegrama prin care Theodor Rosetti a fost înștiințat de moartea surorii sale, Elena:

  Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News