Mihai Șora, filosof și eseist român, a încetat din viață, sâmbătă, la vârsta de 106 ani
Mihai Șora, filosof și eseist român, a încetat din viață, sâmbătă, la vârsta de 106 ani. Tristul anunț a fost făcut pe pagina de Facebook a acestuia.
Mihai Șora s-a născut la 7 noiembrie 1916 în Ianova, Remetea Mare, Timiș, Austro-Ungaria. El a fost un filosof și eseist român.
Mihai Șora a fost al doilea fiu al preotului Meletie Șora și al Anei. El a studiat la Școala primară din comuna Izvin, județul Timiș, apoi la Timișoara (1923–1927), încheind studiile liceale la "Constantin Diaconovici-Loga" din același oraș (1927–1934), unde a studiat filosofia și limbile clasice, latina și elena, potrivit Wikipedia.
A continuat studiul filosofiei la Universitatea din București (1934–1938). I-a avut ca profesori, printre alții, pe Nae Ionescu și Mircea Vulcănescu, iar la seminar l-a avut ca asistent, timp de trei ani, pe Mircea Eliade. Mihai Șora a obținut o bursă din partea Institutului Francez din București în 1938. El a părăsit Parisul aflat sub ocupație germană în 1940 și a ajuns în Grenoble, acolo unde, sub îndrumarea lui Jacques Chevalier, a realizat o teză de doctorat despre opera lui Blaise Pascal.
Când intrarea germanilor în Paris a fost iminentă, soții Șora au plecat în sudul Franței și, după lungi peregrinări, s-au stabilit la Grenoble. Au rămas acolo până după eliberarea Franței, în 1944. Ulterior, Mihai Șora s-a înscris în Partidul Comunist Francez.
"Discutasem îndelung cu prietenii mei din studenție despre procesele staliniste din anii '30, știam exact care le fuseseră dedesubturile, dar pe vreme de război s-a înfiripat (sau, cel puțin, așa mi se părea) un fel de democratizare reală, s-au deschis bisericile etc. Totul s-a dovedit, în cele din urmă, a nu fi fost decât o manevră prin care Stalin voia să-și câștige o platformă populară; în presa aliată lucrurile erau însă prezentate ca o democratizare reală, ca o îndulcire a regimului. Un proces ireversibil, credeam eu. Nu m-am lămurit decât atunci când am ajuns aici. Și cred că, dacă rămâneam în Franța, s-ar fi putut să încremenesc și eu, ca toată intelectualitatea franceză, în postura unui intelectual de stânga – ba chiar comunizant", a scris Mihai Șora în cartea sa redactată de Leonid Dragomir, explicându-și astfel opțiunea politică de atunci.
Între anii 1945 și 1948 Mihai Șora a activat ca și cercetător la "Centre national de la recherche scientifique din Paris". El a debutat la Gallimard cu "Du dialogue intérieur. Fragment d'une anthropologie métaphysique: în anul 1947. Cartea sa a avut ecouri printre mari personalități filosofice franceze. Deși imediat după apariția cărții la Gallimard, filosofului i-a fost propusă cetățenia franceză, acesta refuzat-o.
În 1948 a plecat în România pentru a-și vedea părinții, însă autoritățile nu i-au permis să se întoarcă în Franța, acolo unde îl așteptau soția și cei doi copii ai săi. Cu toții au venit în România, urmându-l. Forțat să stea în țară după 1948, timp de 20 de ani Mihai Șora nu a publicat nimic.
A lucrat ca referent de specialitate la Ministerul de Externe în perioada ministeriatului Anei Pauker (1948–1951), apoi ca șef de secție la Editura pentru Limbi Străine (1951–1954) și redactor-șef la Editura de Stat pentru Literatură și Artă (1954–1969), unde are meritul editorial de a fi fost fondatorul noii serii a Bibliotecii Pentru Toți.
În urma publicării Antologiei poeziei interbelice, în care erau prezenți poeți ca Nichifor Crainic și Radu Gyr, foști deținuți politici, iar, din emigrație, Aron Cotruș, Ștefan Baciu și Horia Stamatu, este imediat înlăturat și trimis ca simplu redactor la Editura Enciclopedică.
După evenimentele din decembrie 1989, Mihai Șora a fost ministru al Învățământului în primul guvern Petre Roman (30 decembrie 1989–28 iunie 1990).
Ulterior el și-a dat demisia din guvern, afirmând că a făcut acest lucru în semn de protest față de mineriadele din 13–15 iunie 1990 și că ar fi refuzat să fie reconfirmat pe post în guvernul constituit după alegerile din mai, fapt contestat de Petre Roman.
Mihai Șora a fost unul dintre oponenții vocali ai modificărilor la legile justiției, care au declanșat protestele din 2017–2018, alăturându-se deseori demonstranților, în ciuda vârstei înaintate.
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News
de Val Vâlcu