Am in mana o eleganta invitatie: “Cu prilejul sarbatoririi celei de a 50-a editii a sectiunii paralele, Saptamana criticii” va invita la premiera mondiala a filmului MY LITTLE PRINCESSE al regizoarei Eva Ionesco.” Privesc nedumerit. A deschide o sectiune paralela, cu atat mai mult la Semaine de la Critique, cea mai veche, creată în 1962, de Sindicatul francez al criticii de cinema, cu misiunea de a prezenta debuturi promitatoare va fi mereu semn de mare pretuire. Bernardo Bertolucci, Ken Loach şi Wong Kar Wai sunt doar câţiva dintre cei care au beneficiat, la debut, de ajutorul lui Semaine de la Critique. Dar de aceasta doamna cu nume atat de comun, Ionesco, n-am auzit pana acum. Cate ceva aflu de la indispensabilul Google. “Eva Ionesco (born on 18 July 1965) is a French actress and film director, born in Paris. She is the daughter of Romanian-French photographer Irina Ionesco. ...
Si iata-ma pe urmele unui scandal al carui ecou abia ajunge in Romania. Crescuta la Constanta, mama Evei, Irina Ionesco a devenit, dupa emigrarea parintilor, o iscusita fotografa de arta, lacoma de faima. În general personajele sale au fost, o vreme, propriile prietene, fotografiate în decoruri fanteziste, interioare domestice, medii de teatru, de vis şi suprareal, cu o lumină moale, îmbogăţite cu dantele, pene, flori, catifea, excentricitati. Dar odata cu venirea fetitei ei pe lume, de o dragalasenie care o amintea pe ce a lui Shirley Temple, visa, ambitioasa, s-o vada pe platouri de filmare si sa se mai sustraga grijilor zilei.”. Belissima” ei n-a n-a fost insa mai norocoasa decat eroina lui Roberto Rosselinni, asa ca a promovat-o singura, cu priceperea de a manui camera fotografica pe care i-o daruise destinul.
Cand fetita a implinit 9 ani, i-a facut un set de poz,e asa cum atatia alti parinti le faceau ca amintire a primei copilarii: carliontata si intinsa lasciv pe o dormeza, isi expunea, prin desuuri dantelate, pieptul abia inmugurit. Succesul a fost imens. Doi ani mai tarziu, la 11 ani, fata devenise starul unui pictorial realizat la comanda magazinului Playboy pe care mama l-a intitulat, poetic, "L’eloge de ma fille". Unele voci au acuzat-o de lipsă de moralitate, dar micuta incepuse sa simta si ea voluptatea celebritatii si portile ferecate ale studiourilor au cedat. Numai ca erau de un singur fel, specializate in pelicule de categoria softporno.
Asta se intampla, de mult, prin 1974. De atunci fetita, care s-a implinit justificand promisiunile, s-a indepartat treptat de grabita ei mama si a inceput sa-si gestioneze, de una singura, viitorul. Primul care i-a deschis usa a fost, in 1976, Roman Polanski in The Tenant (Chiriasul). Apoi a continuat sa se afirme ca actrita, alegandu-si cu exigenta rolurile, ocolind capcanele succeselor usoare. Daca ar fi s-o ascultam acum, se plange ca a pozat goala cat pentru o viata intreaga. E si normal sa gandeasca astfel la 46 de ani cand se ambitioneaza sa comunice cu publicul nu numai ca actrita, dar si ca regizoare. Si debutul si l-a facut spunandu-si propria poveste, despre relatiile dintre mama si fiica, intr-un film intitulat MY LITTLE PRINCESSE, dupa cum se vede primit foarte bine la cel mai important festival de film din lume. In rolul mamei sale, Eva a distribuit-o pe Isabelle Huppert. Va inchipuiti cata curiozitate a starnit pe Croazeta anuntata premiera care va avea loc luni 16 mai. Cu ea, cea de a 50-a editie a Saptamanii criticii pare deja sa se inscrie in memoria festivalului.
Citeşte şi:
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News
de Val Vâlcu