Cine este în cărți pentru a fi 'Ombudsman' European? Ce este funcția și cum poate influența politica UE

Emily O'Reilly din Irlanda, care se ocupă cu investigarea administrației defectuoase (maladministrare) în instituțiile UE din 2013, își va încheia mandatul. Cei șase candidați care speră să o înlocuiască se confruntă cu o luptă dificilă pentru a obține susținere și pentru a defini clar rolul acestei funcții.

Doi italieni, un portughez, un estonian, un olandez și un austro-german își doresc să devină următorul 'Ombudsman' European, în timp ce Emily O'Reilly se pregătește să plece.

Aceștia vor trebui să treacă printr-un proces riguros pentru a câștiga susținerea membrilor Parlamentului European (MEP) în cadrul unei serii de voturi secrete ce vor avea loc în decembrie.

Apoi, vor trebui să rezolve o dispută de lungă durată referitoare la atribuțiile exacte ale postului, care, în principiu, este responsabil de investigarea administrației defectuoase în instituțiile UE, iar intervențiile sale în afaceri externe au stârnit uneori controverse, fiind considerate de către anumite voci 'un abuz'.

Mandatul lui O'Reilly acoperă de la probleme de personal până la drepturi fundamentale, iar ea nu s-a ferit de cazuri cu mare vizibilitate, de exemplu, cerând o transparență mai mare în legătură cu modul în care președintele Comisiei Europene, Ursula von der Leyen, ar fi putut interveni în contractele pentru vaccinurile Covid.

În 2018, O'Reilly a descoperit patru cazuri de 'administrație defectuoasă' în numirea austriacului Martin Selmayr în funcția de Secretar General al Comisiei, după care membrii Parlamentului European i-au cerut să demisioneze din cea mai înaltă funcție oficială din executivul UE.

Dar atenția ei nu s-a concentrat doar pe politica de vârf: „Nu am pierdut niciodată din vedere problemele individuale, foarte umane,” a spus ea la un eveniment din septembrie pentru a marca plecarea sa.

Această concentrare practică este ceea ce speră unele dintre persoanele de pe listă să atingă sau să emuleze.

„Când eram în mediul academic, eram foarte concentrată pe idei și pe importanța conceptelor,” a spus Teresa Anjinho, fost cadru didactic în drept și drepturile omului, care a ocupat ulterior funcția de ministru al justiției și, din 2017, a fost ombudsman adjunct pentru Portugalia. 

Credibilitate și reputație

O’Reilly, care a fost jurnalist, autor și Ombudsman irlandez până să preia rolul din UE în 2013, a fost ocazional acuzată că depășește limitele atribuțiilor sale.

În 2019, în timp ce încerca să fie realeasă, unii au militat împotriva abordării sale mai largi – inclusiv judecătoarea de la Curtea Supremă a Estoniei, Julia Laffranque, care candidează din nou în acest an.

„Legea stă la baza activității Ombudsmanului,” a scris Laffranque într-un articol din 2019, afirmând că plângerile repetate privind abordarea lui O'Reilly au subminat credibilitatea și reputația acestui post.

„Ombudsmanii trebuie să fie capabili să își exercite mandatul într-un mod care să reziste ferm criticilor atât din perspectiva substanțială, cât și din cea procedurală,” a adăugat Laffranque, sporind șansele ca instituțiile UE să accepte recomandări formale.

Anjinho pare să aibă o opinie diferită, afirmând că ombudsmanii ar trebui să privească dincolo de lege.

„Unul dintre lucrurile care fac ca biroul unui ombudsman să fie atât de unic este capacitatea de a se concentra pe corectitudine... Este absolut diferit de o viziune pur legalistă a unui astfel de birou,” a declarat Anjinho.

„Nu tot ceea ce este în lege este corect și nu tot ceea ce este corect este, desigur, în lege”, a completat Anjinho.

Privind dincolo de lege

Dar Laffranque nu este singura care pare să favorizeze un mandat mai restrâns.

„Aș lucra în cadrul limitelor actualului cadru legal, în timp ce aș milita pentru reformele necesare prin canale adecvate,” a spus Marino Fardelli, un fost consilier regional care acum este ombudsman pentru Lazio, Italia, într-un interviu scris pentru Euronews.

„Biroul ar trebui să se concentreze pe soluționarea plângerilor și asigurarea transparenței, fiind deschis la explorarea domeniilor unde mandatul ar putea necesita actualizări pentru a face față provocărilor contemporane,” a adăugat Fardelli.

Pentru a fi nominalizați, candidații au trebuit să obțină susținere din partea a cel puțin 39 din cei 720 de eurodeputați.

Șase au reușit să facă acest lucru: inclusiv Ombudsmanul național olandez Reinier van Zutphen, Claudia Mahler, un expert independent pe drepturile persoanelor vârstnice la Națiunile Unite, și Emilio de Capitani, un fost angajat al comisiei pentru libertăți civile din Parlamentul European care a inițiat mai multe acțiuni în instanță pentru a forța o transparență mai mare în deciziile legislative ale UE.

În practică, sprijinul fiecărui candidat este în prezent concentrat în statele membre de origine – o bază pe care acum va trebui să o extindă.

„Provocarea pentru candidați este să construiască o narațiune care să nu alieneze o majoritate potențială,” a declarat O’Reilly la evenimentul din septembrie.

Ea și-a amintit cum a întâlnit grupul politic al mastermind-ului Brexit și fostului europarlamentar Nigel Farage în timp ce căuta voturi în 2013 și spune că oamenii din campania ei i-au sugerat „să mă asigur că le sunt pe plac și, prin urmare, să voteze pentru mine, dar nu atât de mult încât să tweet-eze aprobarea lor și să deranjeze pe toată lumea”.

Aceasta ar putea reprezenta un avertisment pentru Laffranque, a cărei susținători declarați actuali includ în jur de zeci de grupuri de extremă dreapta și suveraniste ale Parlamentului, inclusiv Alianța Națională din Franța și AfD din Germania.

Semnatarii lui De Capitani sunt aproape exclusiv din grupurile de stânga, verzi și socialiste ale Parlamentului; 34 din cei 49 de susținători ai lui Fardelli, între timp, provin din grupul Conservatorilor și Reformiștilor de dreapta al premierului italian Giorgia Meloni.

„Este pur și simplu logic. Candidații caută sprijin din partea concetățenilor lor,” a declarat Fardelli pentru Euronews, adăugând că speră ca experiența și angajamentul său față de integritate să rezoneze pe întreg spectrul politic.

„Nu sunt un candidat al unui grup sau altul. Sunt un candidat italian. Și cred că este timpul ca sudul Europei să aibă mai multă responsabilitate la nivel european,” a adăugat el.

Este greu de spus cine este cel mai favorizat — majoritatea eurodeputaților sunt acum concentrați pe un program intens de audieri în noiembrie pentru a confirma cei 27 de membri ai Comisiei Europene și nu au luat încă o poziție cu privire la o problemă considerată mai puțin urgentă.

Mai mulți candidați vor fi la Strasbourg săptămâna viitoare pentru a-și susține cauza – și au un drum lung în față, conform Euronews.

Șansele candidaților exprimate în susținerea partidelor din Parlamentul European, potrivit Euronews:

Sursa Foto: Euronews

  Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News