EXCLUSIV Cine ești cu adevărat? "Umbra" și trezirea interioară: Calea spre ta spre libertate, dincolo de frică și blocaje. Radu Leca: Când 'ne merge rău și nu înțelegem de ce', atunci avem de-a face cu Umbra
Acest ghid prezintă o abordare despre cine suntem cu adevărat și cum putem să trăim o viață autentică dincolo de frică și blocaje.
În căutarea dezvoltării personale, mulți dintre noi ne confruntăm cu blocaje și anxietate subtilă, o lipsă de împlinire, asemănătoare unui sunet de fundal constant, precum cel al unui frigider sau al unui aer condiționat. Chiar și atunci când suntem cufundați în agitația zilnică, această anxietate rămâne prezentă, deși adesea este neascultată și neadresată. Ne îndreptăm spre diverse forme de evadare – telefoane, mâncare, alcool, divertisment sau chiar activități de dezvoltare personală și scopuri în viață – încercând să ascundem această anxietate sau neîmplinire profundă pe care o resimțim, dar nu o conștientizăm pe deplin.
Chiar și atunci când meditezi, îți schimbi dieta sau te concentrezi pe obiective, acest „sunet de fundal” rămâne constant. Aceste soluții pot aduce un anumit nivel de îmbunătățire, dar ele adesea doar ating suprafața problemelor noastre interioare, fără a le rezolva cu adevărat. Este ca și cum am acoperi un prim strat de anxietate, neîmplinire sau frică, fără a explora și înțelege adâncimile mai profunde ale sinelui nostru și ce cauzează aceste lucruri.
Strângerea de informații – fie că sunt cărți, seminarii sau alte surse – poate părea o soluție, o cale salvatoare de propria neîmplinire, dar, ironic, aceasta este adesea o formă de dezvoltare a ego-ului. Ne convingem că mai multă cunoștință ne va aduce eliberare și fericire, dar, în realitate, aceste acumulări sunt doar o extensie a ego-ului nostru. Căutăm constant „următorul” program sau „următoarea” carte, următoarea terapie care ne va ajuta să ne simțim liberi, care ne va ajuta să rupem dependențele sau să ne simțim compleți, dar această căutare devine o formă de escapism în sine, similară cu faima, bogăția, mâncarea sau alte lucruri externe.
Ideea de a atinge fericirea veșnică sau iluminarea permanentă este adesea o capcană a ego-ului, care conceptualizează și idealizează ceva ce nu trebuie neapărat conceptualizat. În esență, tot o formă de escapism. Ajungem spre “materialism”, iar procesele de dezvoltare personală devin și ele cumva o sursă externă, un “obiect sau acel ceva” menit să ne “repare”. Atunci, ne aflăm pe o roată care se învârte la nesfârșit, nereușind să realizăm o schimbare profundă.
Pentru a aborda cu adevărat această anxietate, această neîmplinire de care fugim cu toții, și a descoperi echilibrul interior, este crucial să ne îndreptăm atenția spre „Umbra” noastră.
Umbra
"Umbra" este un concept central în psihologia analitică dezvoltată de Carl Gustav Jung, referindu-se la partea ascunsă sau reprimată a personalității noastre. Pe scurt, sunt acele părți din tine pe care le ascunzi, fie că vorbim de comportamente, gânduri, credințe sau emoții. Însă, iată marea surpriză: aceste părți ascunse nu sunt neapărat "rele" – sunt pur și simplu necunoscute și “neacceptabile”. Jung spunea că ignorarea Umbrei nu ne face bine pe termen lung. De fapt, Umbra ar putea include și potențial neexplorat sau calități de care ai uitat, fiind esențială pentru dezvoltarea personală și autocunoaștere.
"Aici discutăm și de noțiunea concretă de emoție reziduală. Emoțiile reziduale reprezintă structurile emoționale ce rămân în urma tuturor neînțelegerilor, a dorințelor noastre de mai bine, sau a lipsei de soluții în anumite situații la care participăm, evenimente la care vrem să participăm și nu putem, evenimente din viața noastră care nu se întâmplă după cum vrem noi. Tot ceea ce rămâne din punct de vedere psiho-emotional în noi, sub formă de rezidu, reprezintă structura principală a conceptului de Umbră. Umbra apare din punct de vedere metaforic ca o dublare a ființei noastre, formată din structuri negative predominante", a explicat psihologul Radu Leca.
Lucrul cu Umbra (Shadow Work)
"Lucrul cu Umbra" este procesul psihologic de explorare, recunoaștere și integrare a acestor părți ascunse ale sinelui.
Gândește-te la asta ca la o formă avansată de autocunoaștere. Este ca și cum ai aprinde lumina într-o cameră întunecată. În loc să te temi de ce ai putea găsi acolo, accepți că totul face parte din tine. Rezultatul? Un tu mai echilibrat și mai autentic.
Prin această muncă, oamenii devin mai conștienți de conflictele lor interioare și pot atinge o stare de echilibru, acceptare de sine și originalitate. Lucrul cu Umbra presupune conștientizarea tendințelor reprimate. Mai apoi, accentul cade pe învățarea, acceptarea și gestionarea lor, fără a le lăsa să ne domine.
Pe lângă Jung, și alți experți au aprofundat acest concept. De exemplu, Robert A. Johnson, în cartea sa „Owning Your Own Shadow”, spune că integrarea Umbrei te ajută să-ți „recuperezi” părți esențiale din tine, părți pe care poate le-ai reprimat pentru a te conforma așteptărilor sociale sau familiale. Ignorarea acestor părți reprimate poate duce la boli psihologice, în timp ce integrarea Umbrei poate aduce putere și înțelepciune. Debbie Ford, în „The Dark Side of the Light Chasers”, te provoacă să te uiți la Umbra ta nu ca la o povară, ci ca la o sursă de forță.
"Ca să putem să luptăm cu aceste elemente, avem nevoie să facem contactul cu noi, sau să le restartăm alături de un consilier de dezvoltare personală care are cursuri la Facultatea de Psihologie, sau Facultatea de Psihologie terminată. Nu orice consilier poate să facă asta. Putem să apelăm la un psiholog clinician sau psihoterapeut sistemic cu care să lucrăm aceste elemente de dezvoltare personală și emoțională, astfel încât să ne ajute să vedem ce structuri reziduale negative au rămas și de ce", a completat Radu Leca.
Cum ne afectează mai exact 'Umbra'?
Comportamentele pot fi influențate de aspectele din umbra noastră pe care le negăm sau le reprimăm încă din copilărie. De exemplu, un individ care își reprima sentimentele de furie poate manifesta aceste emoții prin comportamente agresive sau iritabilitate, chiar dacă nu recunoaște sursa acestor sentimente.
Umbra poate influența și modul în care interacționăm cu ceilalți. Caracteristicile pe care le negăm la noi înșine sunt adesea proiectate asupra altora. Astfel, putem critica sau judeca dur pe alții pentru trăsături pe care le avem, dar nu le recunoaștem în noi.
Mai mult, atunci când refuzăm să acceptăm părți din noi, acestea pot contribui la un sentiment de anxietate și frustrare, deoarece ne simțim în conflict cu noi înșine. Tensiunea interioară poate duce la stres emoțional și poate afecta bunăstarea generală.
În plus, se poate ajunge la auto-sabotaj. Putem avea dificultăți în atingerea obiectivelor personale și profesionale, deoarece acele părți reprimate pot sabota eforturile noastre, manifestându-se prin procrastinare, indecizie sau comportamente autodestructive. Ele vin să ne “aplice o corecție” pentru vina pe care o resimțim sau pentru a ne opri din “lucrurile pe care nu le merităm”.
Putem fi împiedicați să trăim o viață autentică. Când nu ne confruntăm cu părțile noastre ascunse, trăim într-o manieră superficială, fără a ne conecta cu adevărata noastră esență. Această neîmplinire poate crea un sentiment profund de lipsă de sens și direcție în viață.
Practic, ne este negat accesul la potențialul nostru complet. Acceptând și lucrând cu părțile noastre ascunse, putem descoperi calități și talente de care nu eram conștienți, îmbunătățind astfel dezvoltarea personală, profesională și chiar spirituală.
"Pentru toți cei care nu înțeleg conceptul de Umbră, acesta se definește simplist ca o dedublare a ființei noastre, din punct de vedere negativ, o supresie asupra unor părți din noi, și o îngreunare a noastră inclusiv din punct de vedere Karmic. Atunci când noi spunem că ‘ne merge rău și nu înțelegem de ce’, atunci avem de-a face cu Umbra. Atunci când ‘nu ni se leagă lucrurile’, avem de-a face cu Umbra. Ea se resimte în relații, în familie, în viața profesională sau academică. Ea ne sabotează. Umbra este un concept profund sabotor, dar care încearcă să ne apere. Ca să lucrăm cu ea trebuie să apelăm la un terapeut sau un psihoterapeut alternativ care să ne ajute să evoluăm fără să ne mai dorim să ținem în noi structurile reziduale", a afirmat Radu Leca.
Cum se naște 'Umbra' și ce sunt paradigmele? Primele momente ale reprimării emoționale și individuale
Paradigmele sunt hărți mentale ce modelează modul în care percepem lumea sau pe sine, fiind influențate de experiențele noastre timpurii și de condiționările externe, cum ar fi familia și societatea. Adesea, nu contestăm aceste hărți, pentru că suntem copii când le preluăm și nu avem autonomia de a le pune la îndoială. Noi nu le punem la încercare, acceptându-le ca fiind adevărate fără a le verifica vreodată dacă sunt fondate sau nu. Totodată, hărțile pot implica etichete despre emoțiile noastre, învățând că anumite stări și experiențe ale noastre sunt ‘rele’, iar altele ‘bune’.
În copilărie ești premiat și felicitat pentru realizările și emoțiile bune, apoi ești pedepsit pentru ‘obrăznicii’ și emoții negative. De aici, apar primele noastre disocieri și reprimări de emoții. Înveți în mod subconștient că ești demn de iubire când “faci ce trebuie sau când ești acceptabil social”, și în același timp înveți și opusul. Tot pentru că suntem copii și depindem de părinții noștri, atunci când ei nu sunt de acord cu ce am făcut, o simțim ca “moarte iminentă”. Dialogul intern ajunge să transmită ideea că “mama cu tata o să mă lase, pentru că ei acum nu mă mai iubesc și eu o să mor”. Deși nu am comis nimic cu adevărat grav, impactul este substanțial, fiind supus perspectivei de copil, iar oamenii ajung să trăiască în paradigma fricii fără să realizeze acest lucru.
Atunci când acționăm dintr-o stare de frică, fugind de ceva (emoție negativă) spre altceva (emoție pozitivă), rezultatele sunt incomplete și trecătoare, iar metodele de auto-ajutor sunt adesea doar o extensie a acestei paradigme de frică. Orice acțiune din această paradigmă, chiar și sportul, meditația, sau alte practici benefice din dezvoltarea personală, nu face decât să întărească sentimentul de insuficiență și nevoia de validare externă. Astfel, indiferent ce vei face, cât de multe obiceiuri constructive vei avea și cât de multe rezultate vei fructifica, tot o să te simți “incomplet”, alergând după următorul lucru care să-ți permită să te accepți și să te iubești.
Frica vs. Abundența
Diferența dintre acțiunea bazată pe frică și cea bazată pe abundență constă în sursa din care provin aceste acțiuni: frica provine din disperare și dorința de a scăpa de ceva, mai exact de bagajul subconștient din umbră care are aspectele tale reprimate, în timp ce abundența provine din inspirație și dorința de a contribui, de a da valoare, și de a te duce spre ce vrei fără să fugi de ceva. Acțiunile motivate de frică sunt reactive și se bazează pe nevoia de validare externă, de acoperire a ‘golurilor’ provocate de ‘ce e neacceptabil din tine’, în timp ce cele motivate de abundență sunt fluide și naturale, fără a căuta validare de la nimeni și nimic. Paradigma fricii limitează alegerile și te îndepărtează de fluxul natural al vieții, în timp ce inspirația facilitează o experiență cursivă și liberă. Acceptarea deplină a emoțiilor negative, nu acționarea în sensul lor, cu curiozitate, este esențială pentru a trăi într-o stare de abundență.
Scopul principal - NU trebuie să dobândești nimic nou, ci să eliberezi ce te limitează
Abundența nu este ceva ce poți merita sau obține prin posesiune, este o stare de a fi care nu depinde de condiții externe. Dacă ai nevoie de ceva pentru a te simți abundent, de a face ceva neapărat, înseamnă că nu ai atins adevărata abundență, deoarece aceasta nu implică lipsuri. Abundența trebuie să plece dintr-o poziție inițială absolută și să fie acceptată ca o experiență de „a fi” mai degrabă decât un obiectiv de „a avea”. Este important să înțelegi că fericirea nu provine din acumularea de posesiuni sau realizări, ci din recunoașterea că ești deja complet și abundent, cu toate aspectele tale, fie conștiente sau reprimate. Scopul este să realizezi că nu îți trebuie nimic material, și nimic emoțional, ca să te simți “complet”, fericit sau abundent.
Călătoria nu este despre câștig, ci despre renunțarea la ceea ce nu mai servește, separându-te de ego, atașamente și traume. Este esențial să te eliberezi de atașamentele emoționale, inclusiv de informațiile și emoțiile pozitive care pot reintroduce opusele lor. Procesul de detașare de minte și emoție permite accesul la o stare de abundență, în care realizezi că ai fost întotdeauna ceea ce trebuia să fii, indiferent de ce gând sau emoție trecătoare experimentezi acum. Acceptarea că ești deja complet și renunțarea la căutarea informațiilor suplimentare sunt pași cruciali în această călătorie de detașare și individuație.
Cum lucrezi cu 'Umbra' ta? Procesul de eliberare
Eliberarea lucrurilor din umbră este un proces de descoperire interioară profundă, în care nu ne mai concentrăm pe fuga de frică sau disconfort, ci ne îndreptăm direct spre ele. Această metodă diferă de meditația obișnuită, care poate fi adesea o modalitate de a evita senzațiile și emoțiile neplăcute, dacă e făcută din paradigma fricii, a escapismului, și nu din abundență.
În loc să ne concentrăm pe o mantra sau pe momentul prezent pentru a "evada" din disconfort, eliberarea înseamnă să ne angajăm cu ceea ce am reprimat — frica, furia, durerea. Nu țintim perfecțiunea, ci doar obținem dovada că putem elibera o parte din bagajul nostru emoțional, chiar dacă e doar o piatră mică la început.
Pasul 1 - Conștientizare
Primul pas în procesul de eliberare este să fii conștient de ce vrei să lași să plece acum. Conștientizarea nu se referă la gânduri sau emoții specifice, deoarece ele se pot multiplica și transforma în multe variații, amplificând confuzia. În schimb, trebuie să te concentrezi pe senzațiile din corp. Aceste senzații preced gândurile și emoțiile și sunt mult mai precise și localizabile.
Oamenii tind să fie deconectați de corpurile lor, trăind mai mult în mintea lor conceptuală. Fugim de emoții, creând suferință suplimentară prin rezistența noastră. Pentru a elibera cu adevărat, este esențial să recunoaștem și să acceptăm complet senzațiile fizice asociate emoțiilor. Odată ce devii conștient de ele, le poți accepta fără a le judeca sau eticheta. Acest lucru deschide calea spre eliberare, deoarece suferința provine din rezistență, nu din durere în sine. Fii conștient de corpul tău, observă senzațiile care vin, și învață să le primești ca pe o informație valoroasă care îți poate ghida procesul de vindecare.
Pasul 2 - Permite-ți să trăiești emoția complet
Al doilea pas este să îți permiți să trăiești complet emoțiile și senzațiile, fără a încerca să le schimbi sau să le înțelegi dintr-o perspectivă mentală. În acest punct, vei observa că ai tendința de a acționa, de a schimba sau de a scăpa de ceea ce simți. Eliberarea reală înseamnă acceptarea completă a acestor trăiri fără a le eticheta ca fiind negative sau pozitive. Emoțiile nu trebuie să aibă sens din perspectiva minții, ele sunt valide doar prin simplul fapt că există.
Când îți permiți să trăiești aceste stări complet, ele își vor urma cursul natural și vor dispărea de la sine. Acceptarea lor fără rezistență este cheia. Trimite-le mesajul că nu le mai eviți, ci că le primești și le inviți să fie cu tine. Respirația profundă în aceste senzații te va ajuta să le lași să iasă la iveală și să le accepți. Ele nu vor dura la nesfârșit — totul are un sfârșit, și acest proces de maturizare și eliberare a emoțiilor va aduce o ușurare naturală.
Pasul 3 - Eliberarea propriu-zisă
Ultimul pas din acest proces este să permiți senzațiilor și emoțiilor să vină și să plece. Aceste trăiri vor ieși la suprafață din locurile ascunse din corp și minte unde au fost blocate. Trebuie să le experimentezi complet pentru a le permite să se maturizeze și să plece. Respirația pranayamică poate fi un instrument util în acest proces, permițându-ți să menții focusul pe senzațiile corporale și pe ritmul respirației, facilitând astfel eliberarea.
Prin acest proces de eliberare, corpul și mintea ta vor experimenta o formă de curățare profundă. Emoțiile și senzațiile pe care le-ai reprimat vor fi lăsate să plece, permițându-ți să te simți mai ușor și mai liber. După ce ai completat acest proces, totul va părea mai calm, și vei experimenta o stare de bine profundă și naturală.
"Trebuie să punctăm următorul lucru. Conceptul de Umbră a fost gândit în interiorul psihologiei analitice, de Gustav Jung, și făcea referire la partea subconștientă a personalității noastre, pe care noi evident o considerăm în prezent inacceptabilă, inadecvată sau neplăcută. În interior noi găsim frici care răspund la un anumit tip de meditație, dorințe reprimate care răspund la un alt tip de meditație, trăsături de caracter sau comportamente care răspund și ele la un anumit tip de meditație în funcție de Hertzii care rulează în cameră. Identificarea Umbrei se face în prezența terapeutului pe un anumit câmp de hertzi, iar acolo prin intermediul scrierii în jurnal și a autoreflexiei vom depista răspunsuri. Acceptarea Umbrei, respectiv non judecare și compasiunea se obțin tot în prezența terapeutului și tot pe un anumit număr de hertzi. Ulterior, integrarea umbrei, exprimarea emoției, dialogul interior, exploatarea relațiilor, dezvoltare personală se fac tot în prezența terapeutului pe diferite valori de hertzi. Terapia prin meditație și cu un terapeut specializat, evident unul cu abordări de tip Jungian, este eficientă. Se integrează Umbra. Când conștientizăm echilibrul, noi integrăm Umbra. Nu înseamnă că eliminăm trăsăturile negative, ci le acceptăm și integrăm. Hertzii pot să difere de la 732, până la 999 în funcție de ceea ce căutăm", a concluzionat psihologul Radu Leca.
Surse bibliografice:
Jung, C. G. (1953). Psychological aspects of the persona. In H. Read, M. Fordham, & G. Adler (Eds.), Psychological aspects of the self (pp. 8-20). Princeton University Press.
Johnson, R. A. (1991). Owning your own shadow: Understanding the dark side of the psyche. HarperSanFrancisco.
Ford, D. (1998). The dark side of the light chasers: Reclaiming your power, creativity, brilliance, and dreams. HarperOne.
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News
Cum poate suna anunțul decesului în cazul celor patru președinți: Iliescu, Constantinescu, Băsescu și Iohannis de Val Vâlcu
