• Cine greșește: legea sau Poliția. Moarte pentru Moroșan, Moartea din Carpați?

Dacă vorbim de oamenii legii și suntem dezamăgiți de rezultat, nu ar fi cazul să plecăm în analiza incidentului chiar de la lege?

Îi protejează legea pe polițiști, atunci când scot pistolul, sau pe bandiți? Câte kilograme de hârtie conține un glonte? Exact câte kile de hârtie trebuie să completeze agentul care a oprit un hoț cu o mașină furată, dacă trage un cartuș în aer. Nu mai spun dacă îl și nimerește pe nemernic. Atunci, polițistul are nevoie nu doar de hârtii A4, ci și de hârtii de bancă, semnate de Isărescu, ca să-și plătească avocații.

Care sunt procedurile în cazul unei luări de ostatici, a unui incident cum a fost cel din Onești? Există legi, există norme, sunt cunoscute de polițiști? Sau se merge la inspirație, se lasă la aprecierea agentului uzul de armă și, dacă iese bine, se laudă șefii la televizor, dacă se termină prost, plătește cine a apăsat pe trăgaci?

În cazul Onești, șefii Poliției spun că nu s-a crezut că agresorul va deveni violent. Se tot discută dacă avea sau nu cazier, dacă furtul sau șofatul sub influența substanțelor erau predictori etc.

E criminal să stai la taclale, să dai în bobi dacă va deveni sau nu violent unul care a luat arma, ține ostatici doi nevinovați și amenință că îi omoară. În cazul bețivancei care a ucis două fetițe mergând cu viteză e nevoie de proces pentru o condamnare, să decidă instanța dacă e vinovată, dacă a băut sau nu, cât avea viteză, dacă au funcționat frânele. Din nefericire, nu se mai poate face decât dreptate, crima s-a produs, nu o mai poate împiedica intervenția Poliției. 

Într-un caz de viață și de moarte, ca în Onești, nu mai este timp pentru proces: criminalul s-a condamnat singur, când a scos cuțitul și a amenințat doi oameni. Să fie o glumă, să fie un caz medical, ghinionul lui. Soluția e aceeași. Dacă e rănit sau moare în timpul intervenției, îl regretă doar familia: important e să scape victimele, să fie protejată viața celor amenințați de criminal.

Pedeapsa cu moartea nu e acceptabilă într-o societate civilizată, din punct de vedere moral, și nici nu are efecte în reducerea criminalității. Pedeapsa însemnând condamnare, după un proces, întins pe ani de zile. În momentul în care trebuie făcută o alegere între riscul pentru viața victimei și viața agresorului, cred că polițistul nu ar trebui să ezite nicio secundă.

Sigur, ca să-și protejeze funcțiile, ca să iasă basma curată, șefii din IGPR, așa-zișii anchetatori ai tragediei din Onești, nu caută defecțiunile sistemului, că trebuiau să înceapă din București, cu ei înșiși. Ci caută scuze: că era geamul balconului murdar și n-ar fi putut nimeri lunetistul, că a greșit una dintre victime, atacându-l pe Moroșan înaintea polițiștilor etc.

Nici măcar nu putem spune că ne prostesc în față, când pretind prostește că ”era prea riscant să tragi cu muniție de asemenea calibru între blocuri”. Păi, data viitoare, să-i roage frumos pe criminali să ia ostatici în câmp.

  Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News