După momentul 1 Decembrie, manifestările prilejuite de Ziua Unirii au căpătat și o miză politică. Într-o perioadă de pace, premierul se ducea la Focșani, președintele la Strasbourg, sau invers, nu era nimic neobișnuit de comentat. În epoca noului război rece între Palate, gesturile au altă semnificație.
Președintele nu putea refuza participarea ”penalilor” de la conducerea celor două Camere, pentru că nu președinția organizează evenimentul. Pe de altă parte, să refuzi pe față participarea la ceremonie, ai putea dacă ai 70% încredere. Lumea află că nu vii din cauza celor doi, îi huiduie etc. Greu de crezut, astăzi, în fiefuri PSD. Doar, până și în Transilvania PSD a câștigat alegerile, acum o lună.
Ca urmare, Klaus Iohannis a ales o eschivă. Putea să facă altfel? Cine nu îl lasă să adopte o nouă strategie, a unei coabitări generoase, fără lovituri preventive? Cine îl ține captiv pe președinte în granițele unei politici care se potrivea mai bine cu fostul titular de la Cotroceni, și care s-ar putea să-și fi epuizat capacitatea de a genera performanță electorală?
În primul rând, dezastrul din PNL. Raluca Turcan este ca locomotiva, după ce a ieșit de pe șine. Trage trenul, dar îl trage în râpă. În jurul ei, se derulează un film de groază: Fălci, în cel mai bun caz. După Kill Bill, de fapt, ce să mai aștepți?
USR este și mai chichirău. Inexistent în administrația locală, fără viziune, fără proiecte în Parlament, mult diletantism, lătrături cu voce subțire, de chihuaua. Poți să-l pui la sania alegerilor din iarna lui 2019?
De cealaltă parte, PSD evită scandalul, nu se angajează în dispute care ar da obiect opoziției prezidențiale. În schimb, lovește pe mutește, prin măsuri greu de combătut fără costuri electorale (reducerea salariilor demnitarilor, a bugetului pentru Cotroceni, anularea formularului 088, creșteri salariale, anularea unor taxe).
Dacă măcar în parte programul PSD va fi aplicat, Dreapta va avea mari probleme la prezidențiale. Dacă se produce o nouă criză economică, sau dacă proiectul PSD dă în gard, Klaus Iohannis trebuie să fie perceput că principalul vector al Opoziției. Cine îl obligă la acest lucru? Păi, alternativa ar fi o dezbatere prezidențială ca în urmă cu 10 ani, în care se schimbă doar rolurile: Traian Băsescu, moderator, Turcescu în finală cu reprezentantul Stângii, favorit pentru Cotroceni.
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News