Joseph Schumpeter (1883-1950) a fost unul dintre cei mai mari economiști ai lumii care s-a remarcat în evoluția gândirii economice în principal prin teoria sa denumită ”distrugerea creatoare” prin competiție, concept interpretat ca motor al dezvoltării capitalismului.
Libertatea economică stimulează inovația, fiind principala armă cu care se manifestă concurența între firme. Potrivit lui Schumpeter, „furtuna distrugerii creative” descrie „procesul de mutație care revoluționează constant structura economică din interior, distrugând-o pe cea veche, creând una nouă”. Progresul tehnologic este principalul, dar nu singurul element prin care se manifestă inovația ca armă a concurenței. Altul, chiar mai important, este capacitatea factorului decizional de a sesiza oportunitatea trecerii de la stadiul distrugerii la cel al creației.
Am convingerea că anul 2025 este pentru România un an Schumpeter, adică un an în care distrugerea ar putea fi creativă. Evident, reduc conceptul de o anumită esență ideologică pe care distrugerea și creația le aveau în teoria eminentului economist la prozaicul și concretul aspect al stării actuale a economiei noastre.
Nimic mai simplu de analizat și mai concret de trăit de către fiecare dintre români decât dezastrul economic al guvernării Ciolacu 1 și continuarea acestuia de către Ciolacu 2. Anul 2024 evidențiază starea dezastruoasă a economiei: deficit bugetar astronomic, exporturile scad, importurile cresc, iar PIB-ul începe să cadă. Deficitul la final de an 2024 este 8,6% din PIB – probabil cel mai mare din UE.
În plus, PNRR-ul pare a fi complet abandonat: la 15 ianuarie se împlinesc 13 luni de la ultima cerere de plată, care nu a fost încă aprobată de Comisia Europeană.
Datele Eurostat arată că PIB-ul României a scăzut în trimestrul III cu 0,1%. La nivelul UE, s-a înregistrat o creștere medie de 0,4%. PIB-ul Bulgariei a crescut cu 0,6%. Situația României a fost confirmată de INS: “Produsul intern brut a înregistrat o creştere cu 1,2% pe seria brută şi o scădere de 0,1% pe seria ajustată sezonier faţă de acelaşi trimestru din anul 2023“.
Institutul Național de Statistică a arătat că în primele nouă luni din 2024 exporturile au scăzut. “În perioada 1.I-30.XI 2024, exporturile au scăzut cu 1,0%, iar importurile au crescut cu 3,3%, comparativ cu perioada 1.I-30.XI 2023. Deficitul balanţei comerciale (FOB/CIF) în perioada 1.I-30.XI 2024 a fost de 30054,9 milioane euro, mai mare cu 4518,8 milioane euro (+17,7%) decât cel înregistrat în perioada 1.I-30.XI 2023“.
Ordonanța Trenulețul a ”recunoscut” în fapt această stare de ”distrugere” prin austeritatea impusă veniturilor și creșterea unor elemente de fiscalizare.
Fără intenție de a șoca voi abandona critica apocaliptică, abordată de mulți analiști, declarând că dezastrul generat de fosta și actuala coaliție poate fi privit și ca o parte plină a paharului. Ar fi momentul în care dezastrul/distrugerea poate deveni oportunitate de ” creativitate”, adică de schimbare în sens pozitiv, constructiv și predictibil.
Apare însă o întrebare cu valoare de condiție esențială : cine poate realiza această schimbare în bine ?
După părerea mea, putem avansa trei scenarii.
Din punctul meu de vedere este un scenariu utopic în actualele condiții. Coaliția de guvernare – guvernul Ciolacu 2- nu are capacitatea realizării nici unei schimbări din simplul motiv că nu a sesizat oportunitatea momentului. Rezultatul alegerilor, atât parlamentare cât și primul tur la prezidențiale a arătat cu claritate pierderea încrederii populației față de cele două partide ale coaliției, a atenționat asupra accentuării gradului de nemulțumire față de comportamentul decidenților politici, caracterizat prin aroganță, politicianism, corupție și nepotism. Nemulțumirea s-a amplificat și datorită nerespectării promisiunilor și neadevărului unor angajamente luate în perioada campaniei din 2024. S-a declanșat o criză de neîncredere în politica partidelor.
Anul 2024 a arătat că din motive electorale și interese de grup, politica a sabotat economia în dezinteresul populației și al mediului de afaceri.
Pe de altă parte, Ordonanța Trenulețul impune o austeritate fără a garanta obținerea rezultatului dorit pe reducerea deficitului. Are o abordare strict contabilă, fără viziunea efectelor perverse și este stimulatoare a practicilor de economie subterană.
Dovedește incapacitatea guvernării de a găsi căi reale și sustenabile de a reforma economia.
Alegerile au arătat că cetățenii dar și mediul de afaceri doresc schimbarea actualilor decidenți politici cu ”altceva și cu altcineva”. Este foarte posibil ca acest lucru să se întâmple după noile alegerile prezidențiale. Este posibil să fie un președinte și un guvern diferit ” altfel” decât cele actuale, așa după cum va arăta votul dar este foarte puțin probabil ca să se transforme ” distrugerea” în ”creație” printr-o reconstrucție profundă a economiei.
Așa după cum se vede, acel ”altceva sau altcineva” nu dispun de programe și instrumente adecvate unei schimbări reale în bine a situației economice. Nu pot trece de la nivelul declarativ la cel operativ. Ar putea fi un șoc de dezamăgire pentru cetățeni și mediul de afaceri.
Deși toate manualele de economie politică de la David Ricardo încoace spun că nu se poate economie fără politică, părerea mea este că singura posibilitate pentru România de a ieși din dezastrul economic și bugetar în care a fost adusă de politică este de a elimina total , cel puțin pentru câțiva ani, politica de la butoanele economiei.
Cum se poate face acest lucru : prin folosirea unei forțe care s-a întărit și cizelat mult în ultimii ani, chiar dacă nici ea nu este încă pe deplin conștientă de forța sa.
Este vorba de Capitalul Românesc.
Capitalul național s-a perfecționat nu numai prin pregătirea excepțională a unor persoane în prestigioase universități dar și experiența câștigată în luptele dure pe care a trebuit să le ducă cu politica propriei țări pe frontul politicii fiscale abuzive și discreționare, a legislației impredictibile și a concurenței piraterești practicate de firmele mai mult sau mai puțin la vedere ale decidenților politici și ale aserviților lor.
Am convingerea că în actuala situație mai mult decât dificilă în care se ne aflăm, calea pe care suntem obligați să o urmăm pentru a reuși schimbarea este decuplarea economiei de politică prin utilizarea puterii capitalului românesc.
Desigur, trebuie să vrea și trebuie să poată.
De putut poate, are forța și expertiza necesară.
Ar trebui să și vrea pentru că ar trebui să ajungă la o concluzie, aceea că propriu său interes și viitor nu doar în România dar și în piața globală îi cere o schimbare de comportament. Ar trebui să conștientizeze faptul că a devenit atât de important pentru destinul întregii națiuni încât nu ar mai trebui să admită niciun compromis și nici o cedare în fața politicului.
Ar trebui să-și dea seama că s-a ”maturizat” și a devenit ”o forță” compatibilă cu orice alt capital național din oricare altă țară europeană, așa încât la fel ca acele capitaluri franceze, germane, poloneze sau spaniole ar putea avea un cuvânt mult mai puternic dar și mai competent în evoluția economiei.
Din punctul meu de vedere, în momentul acesta, capitalul național devine un element strategic în garantarea stabilității și orientării euro atlantice a României.
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News
de Val Vâlcu
de Anca Murgoci