Dacian Cioloș și Dan Barna pregătesc terenul pentru o candidatură comună la europarlamentare USR-PLUS. Dacă va fi activat, acest acord readuce UNPR în politica românească. Practic, vom avea din nou un partid care, fără sa alerge pe propriile picioare în cursa electorală, înhață două-trei medalii.
Decizia unei candidaturi comune se înscrie în logica real-politik-ului pentru cele două partide. Cât privește PLUS-ul, nu doar că Dacian Cioloș a luat startul mult prea târziu, dar a pornit cu stângul. A moșit doi ani un partid (apropo de eficiența sa administrativă) și până la urmă a recurs la o achiziție, care s-a dovedit similară cumpărării unei firme datorii, de la un personaj controversat. Astfel, a întărit speculațiile care se fac cu privire la artificialitatea construcției sale politice și la legăturile tenebroase cu zona acoperită a afacerilor de stat.
Evident, se ridică întrebarea de ce nu s-a înscris Dacian Cioloș în USR, dacă tot candidează pe listele acestuia? Mișcarea, cum spuneam, este logică. Poziția lui Cioloș, în interiorul unui partid în care ar veni singur ar fi mai șubredă decât poziția de co-lider al unei alianțe. Oamenii lui Cioloș, pe de altă parte, merg la sigur. Neștiind daca trec pragul, pe PLUS, își securizează măcar un loc-două, în alianță.
Cioloș, la rândul său, își consolidează statutul de potențial candidat la președinție, ca lider al unui partid, mic-mare, nu contează. Ce dacă are doar un ponei, arată mai bine călare, decât pe jos. Risca mult, dacă partidul său candida singur și nu făcea pragul. Cioloș mergea direct la pensie. În alianță, ai pe cine de vina, dacă merge rău, și ai candidat la prezidențiale, dacă merge bine.
Ce câștigă USR din combinație? La prima vedere, renunță la niște locuri eligibile. De altfel, în USR au apărut nemulțumiri, fiindcă oamenii lui Cioloș dislocă membri USR de pe listă. Dar, acest sacrificiu evită divizarea votului, care ar putea scoate partidul în peisaj. Când ai un electorat captiv la 8-9 procente, dacă se face fify-fifty se prea poate ca ambele formațiuni să rămână pe dinafară. O alianță îi servește și lui Dan Barna: se alege cu un candidat pentru prezidențiale, nu-l mai obligă nimic să se facă de râs, cu un scor mic, la prezidențiale.
Mai mult, mecanismul UNPR poate fi activat și la prezidențiale. De ce să fracturezi segmentul anti-PSD și să nu ai un candidat comun, respectiv Klaus Iohannis, se poate pune întrebarea? Tot pe modelul UNPR: nu riscă nimic, se asociază eventualei victorii a lui Iohannis.
Singura problemă pentru tânăra speranță Cioloș, dacă nu candidează decât în sondaje, nu și la alegeri, e, vorba lui Geoană, că nici nu știm, nici nu vom afla câți sunt în PLUS.
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News
de Roxana Neagu