Citește aici discursul integral a lui Crin Antonescu de la Congresul PNL

În continuare, transcrierea integrală a discursului susținut vineri de liderul liberal Crin Antonescu:

”Stimat prezidiu, dragi colegi!

Voi vorbi despre Statut, ştiu ce este pe ordinea de zi, dar nu pot să încep, adresându-mă dumneavoastră în această formulă completă de Congres, altfel decât prin a vă mulţumi. Vă mulţumesc din suflet tuturor, vă mulțumesc tuturor și, prin dumneavoastră, tuturor liberalilor din România!

Am făcut împreună, și ați făcut în primul rând dumneavoastră, lucruri extraordinare pentru acest partid, în cei mai bine de doi ani de la ultima noastră întâlnire. Vom vorbi mâine despre toate aceste lucruri, astăzi vreau doar să vă spun atât: au fost momente foarte grele pentru mine, ca lider al partidului, momente deosebit de grele în această bătălie, din acești ani. Așa cum, în continuare, nu sunt ușoare.

Vreau să vă spun că, în unele momente, oameni din afara Partidului Național Liberal, oameni cu inimă bună și cu drag de noi îmi plângeau de milă că sunt sau par singur. Nu am fost niciodată singur, chiar atunci când unii au putut avea această impresie. Și le-am spus acelor oameni: ‘Nu sunt singur, sunt alături de mine toți. Nu-i vedeți la televizor, nu sunt ei seară de seară invitații lui Ion Cristoiu sau ai lui Robert Turcescu, dar sunt acolo, luptă și vom învinge’. Și am învins și vă mulțumesc!

Mă bucur atât de mult că vă văd, încât am o dorință puternică – asta mi se întâmplă de câte ori vă văd – să vorbim de-a dreptul, să vorbim pe șleau, să lăsăm cât colo clișeele, să vorbim chiar de principii și de realitate, nu de clișee, să vorbim cu adevărat despre libertate, despre putere, despre identitate și nu doar despre câți sunt sau nu sunt într-un Birou Permanent, cum se aleg sau cum nu se aleg.

Există o propunere care mi se atribuie, sigur, acest proiect, și mi se atribuie pe drept cuvânt, nu mă dau la o parte, spun doar că la acest proiect, pe care Delegația Permanentă l-a votat și chiar astăzi vă este pus dumneavoastră la îndemână, propus spre votare, au lucrat mulți alți oameni, mulți alți colegi ai mei. Dar se spunem, dacă nu ca inițiator principal, atunci ca vinovat principal de – să zicem, după unii – suprimarea libertății în Partidul Național Liberal, vreau să spun câteva cuvinte.

Mai întâi, pentru că poate nu mulți au apucat să parcurgă tot acest text, destul de stufos. Conducerea partidului, în sensul tuturor prerogativelor și capacității de a lua decizii, se duce la două foruri sau rămân, mai bine zis, la două foruri – Delegația Permanentă, o dată la trei luni, Biroul Politic Național, o dată pe lună. Biroul Politic Național se constituie din membri de drept, care sunt toți președinții organizațiilor județene ale Partidului Național Liberal, sunt liderii grupurilor parlamentare ale Partidului Național Liberal, sunt miniștrii PNL, sunt președinții de consilii județene liberali și primarii liberali de municipii reședință de județ. Toți aceștia sunt acolo de drept, formând un organism care are nu doar avantajul maximei reprezentativități – pentru că nu putem avea pretenția că putem alege mai bine decât au ales cetățenii în administrația publică locală, mai bine decât aleg proprii noștri parlamentari privind conducătorii grupurilor parlamentare – mai are, în afara avantajului reprezentativității, și avantajul că este un organism deschis, ca o bursă de valori.

Cu excepția celor aleși direct de cetățeni, adică președinții de consilii județene și primarii marilor orașe, toți ceilalți, dar toți ceilalți, stau mereu, nu doar până peste doi ani sau patru ani, la un viitor congres, sub evaluarea, sub cenzura democratică și sub oricând un vot sau o moțiune de cenzură din partea celor pe care îi reprezintă. În sensul acesta, liderii grupurilor parlamentare pot fi oricând schimbați dacă nu mai reprezintă aceste unități de elită pe care partidul acum le are în Cameră și în Senat și în Parlamentul European, miniștrii pot fi oricând schimbați, toți sau unii dintre ei, de către tocmai acest for, Biroul Politic Național al partidului, președinții organizațiilor județene, în condițiilor statutului sau la alegerile care au loc în acest interval, pot fi schimbați de către cei pe care ei îi reprezintă în conducerea centrală.

Se spune, sigur, de către nesfârșiții noștri prieteni, între ghilimele, acum că este prea mare organismul. Până acum, exista acuza că Antonescu și un grup mic vor toată puterea pentru ei. Era, ca să spunem așa, prea mică această conducere. Acum este prea mare, e mamut, e diluată. Nu este diluată deloc. Am toată încrederea în faptul că, într-un for în care orice președinte de organizație județeană are un vot, adică tot atât cât președintele Partidului Național Liberal, cu toți responsabilii reprezentativi, aleși de noi între noi și de cetățeni între noi, vom lua mereu decizia bună. Bună în sensul că va reprezenta legitim și democratic voința Partidului Național Liberal la acel moment. Nu am niciun dubiu în legătură cu asta, nu am niciun dubiu în legătură cu reprezentativitatea.

Și vine a doua categorie, care naște atâtea discuții, și anume aceea că se propune ca președintele, prezentând o moțiune, un program, o strategie, să-și însoțească această candidatură cu o echipă care este compusă din 31 de vicepreședinți, un prim-vicepreședinte, un secretar general și, dintre acești 31 de vicepreședinți, 15 cu atribuții executive. Sigur, această listă o alcătuiește candidatul la președinția partidului, orice candidat la președinția partidului. Fără îndoială că, așa cum nu s-a întâmplat nici în 2010 și cum nu s-a întâmplat, de altfel, și altă dată, când am avut așa-zisul sistem de listă, pe care n-am avut cinstea să-l inventez în Partidul Național Liberal, niciun candidat la președinție nu aduce oameni pe care nu-i știe nimeni, oameni care nu spun nimic în Partidul Național Liberal, oameni cu care să se înconjoare spre a nu face nimic cu ei. Într-un asemenea sistem, chiar și într-un  asemenea sistem, există competiție, pentru că oamenii valoroși din Partidul Național Liberal care vor să candideze pentru orice funcție sunt, pot fi un obiect de competiție pentru posibilii candidați la președinție.

Nimeni nu poate impune unui candidat la președinție pe cineva pe lista cu care vine, dar să știți, pe de altă parte, că nimeni, dar nimeni nu este pus cu forța pe lista vreunui candidat. De ce, care sunt argumentele eficienței într-o asemenea formulă sunt lucruri care s-au spus și pe care eu nu vreau să le repet. Vreau să spun doar că numărul decidenților pe toate deciziile semnificative în Partidul Național Liberal crește, că președintele, primul-vicepreședinte, secretarul general, toți acești vicepreședinți nu formează un for suprapus, restrâns, nu iau nicio decizie niciunul dintre ei, nici președintele, nu au decât prerogative de reprezentare. Nicio decizie care angajează Partidul Național Liberal nu este luată decât de Biroul Politic Național sau Delegația Permanentă, care înseamnă Biroul Politic Național plus toți parlamentarii partidului, plus reprezentanții celorlalte organizații – Tineret, Femei, Studenți, Administrație publică locală.

Acestea fiind zise, aș adăuga ceva. Este evident pentru toată lumea, cred și pentru partizanii așa-zisului vot la liber sau uninominal, că această soluție era perfect comodă și pentru mine. Lider actual al partidului, candidat în continuare pentru președinția partidului. Era foarte, foarte comod, nu-mi periclita cred cu nimic șansele, atâtea câte sunt ele, la președinția partidului, nu-mi atrăgea, o dată în plus sau nu-mi consolida – pentru propaganda care se ocupă cu mine de câțiva ani, dar știți dumneavoastră de când - reputația de dictator, de om care a desfigurat democrația în Partidul Național Liberal. Era foarte simplu până la urmă, nu mai veneau frustrările care există către mine, care fac o listă și v-o propun mâine și petreceam două-trei luni după aceea în anchete între unii dintre candidați ca să vedem cine a trădat, între ghilimele sau nu, la promisiunile de vot. Pe mine ca lider, atâta vreme cât voi fi lider al Partidului Național Liberal, nu m-au interesat niciodată, niciodată soluțiile comode.

M-au interesat soluțiile eficiente și de aceea nu aleg nici acum soluția comodă, chiar cu prețul supărării unora, chiar cu prețul alimentării atacurilor de propagandă, ci aleg sau propun – aleg pentru mine, propun pentru dumneavoastră –  soluția pe care o consider eficientă. Dacă aș fi ales soluția comodă, dacă n-aș fi înțeles, n-aș fi crezut ceea ce cred până la capăt, că liderii și liderii unor partide în special sunt oamenii capabili să asume rațional și responsabil, riscuri, dacă n-aș fi înțeles asta, dragii mei, în 2009 aș fi spus ca alții: partidul nu e pregătit să susțină un câștigător la președinție, stau deoparte și văd cu cine negociez.

 N-am făcut asta, mi-am luat riscul atunci ca persoană de a dispărea nu doar din fruntea partidului, ci din viața politică și deși știam câți suntem, cum suntem, ce putere avem, ne-am dus la acea bătălie. Eu personal am pierdut-o. Partidul Național Liberal a câștigat-o.

Dacă  aș fi vrut soluții comode, niciodată nu aș fi fost cel care să am curajul să vin în fața Partidului Național Liberal și să vorbesc despre cea mai mare grozăvie pe care am putut s-o imaginăm noi, liberalii, în 20 de ani și anume o alianță oficială, cu acte în regulă, cu Partidul Social Democrat. Niciodată un om preocupat de soluții comode nu ar fi făcut asta.

Știu ce risc mi-am luat. Știu cât m-a costat personal în imagine. Astăzi, Partidul Național Liberal guvernează România cu aproape 30% din Parlamentul României, cu peste 30% din administrația publică locală. Câștigul a venit la Partidul Național Liberal și el va rămâne la Partidul Național Liberal și atunci când Uniunea Social Liberală își va încheia misiunea, fie că Antonescu va fi președinte al României, fie că nu.

Soluțiile eficiente înseamnă asumare de riscuri, și întreb simplu: dacă eu, lider al partidului și candidat la președinția partidului, dacă eu cred că faptul candidaturii unui liberal la președinția României asumat, parafat și recunoscut în fiecare zi de Partidul Social Democrat, de Uniunea Social Liberală, de o mare parte din electoratul României este un avantaj posibil, un câștig posibil pentru acest candidat, care poate va deveni, poate nu va deveni președinte al României, dar este un câștig actual și un câștig cert pentru Partidul Național Liberal pentru că în momentul în care un partid ca PSD ale cărui dimensiuni, istoric, caracteristici, gusturi le cunoaștem pe toate, ajunge să angajeze împreună cu Partidul Național Liberal că România are nevoie de unirea unor mari forțe politice și că are nevoie de susținerea unui candidat și acel candidat e liberal, acesta este un câștig pe care Partidul Național Liberal nu îl mai pierde chiar dacă acel candidat va ajunge sau nu să fie președinte.

Eu asta cred. Eu cred că e șansa pe care ne-am obținut-o nu prin noroc, nu prin conjunctură, cum spun unii, ci prin încredere, prin asumare de riscuri, prin curaj, prin muncă. Este șansa noastră de a deveni pentru totdeauna un partid de dreapta suficient de mare încât să se bată pentru câștigarea oricăror alegeri în România. Asta cred eu, asta vin eu și asta spun eu, candidat Crin Antonescu.

Nu înțeleg de ce, deși o fac cu toată plăcerea, trebuie să ascult la nesfârșit doar discursuri despre clișee prezentate drept principii. Nu înțeleg de ce, dacă eu și cea mai mare parte dintre dumneavoastră toți, ne-am luat riscuri mult mai mari, altcineva care crede că Partidul Național Liberal trebuie să spună acum: ‘Nu, noi nu avem candidat la președinție. Nu, domnilor pesediști, mai stați până primăvara viitoare, până pe la vara viitoare, când o să vedem noi – până atunci vedem exact câți membri avem – și când o să vedem noi, după o consultare’… ce frumos sună, dar de frumos sună…’după o consultare și un vot cu toți membrii, cine este candidatul nostru’, ca și cum candidatura la Președinția României ar fi un loc lăsat de către cineva prieten ca să înregistrezi mai târziu un act. Candidatura la Președinția României nu e o operațiune birocratică, nu e nici măcar o operațiune de înțelegere între partide. Candidatura la Președinția României este o afacere cu multe, multe milioane de români, și acele milioane de români ne-au dat votul acum știind niște lucruri despre noi.

Dar dacă vrem să le schimbăm și dacă cineva crede că e mai bine așa, întrebarea mea este: eu candidez cu ceea ce cred, cu această strategie și mâine cu o echipă. Altcineva de ce nu candidează? Pentru că esența democrației este alegerea. Altcineva de ce nu vine și nu spune clar: ‘Nu e bine așa, e bine așa, eu și următorii credem astfel’.

Împiedică cineva pe altcineva în acest partid să o facă? E posibil să acceptăm din partea unora dintre ai noștri și unora care au enorme responsabilități, indiferent ce funcție au sau n-au, față de acest partid? E normal să acceptăm să fim puși în discuție sub aspectul vieții democratice? Dumneavoastră credeți că, în afară de cei câțiva prieteni și colegi ai noștri din interior, mai e cineva în politica din România care crede că în România e dictatură? Dumneavoastră credeți că vreun pesedist a văzut vreodată sau și-a închipuit vreodată ce facem noi și cum facem noi? Dumneavoastră ați remarcat astăzi că în fața acestui corp al Congresului, ca niciodată de când sunt eu în politica românească, invitații n-au venit în frunte cu primul ministru să spună trei vorbe convenționale de salut. Au venit cu mesaje lungi, consistente, semnificative.

Oare de ce? Mi le-au ținut mie? Vi le-au ținut dumneavoastră pentru că știu că dumneavoastră contați, pentru că știu că acesta este cu adevărat partidul democratic din România, unde încrederea, opinia, votul se câștigă, iar în fața acestui semn de respect pe care ni-l dau alții, câțiva dintre noi continuă să se victimizeze.

Domnilor, suntem în Partidul Național Liberal unde în loc să ne văicărim, mai bine candidăm.

Eu nu am, de această dată, nevoie să mai cer încrederea dumneavoastră, așa cum, foarte frumos, domnul Petre Roman spunea. Nu am nevoie să o mai cer pentru că știu că o am. Nu cer încrederea dumneavoastră pentru mine. Știu că o am, cu această încredere în spate am dus și vom duce toate bătăliile de care suntem în stare.

Vă cer, însă, astăzi, să aveți încredere în dumneavoastră. Vă cer încredere ca votând sau respingând acest statut, pentru că și dacă îl respingeți, vă spun eu, nu e nicio nenorocire. Mâine candidez la președinția partidului, chiar pe alt statut, chiar cum vrea domnul Tăriceanu. Mâine candidez și eu, candidează și oamenii care ar fi venit pe listă în formula aceasta. Tot înainte mergem, tot un partid național suntem, tot un partid liberal suntem, tot singurul partid de dreapta din România suntem, tot Partidul Național Liberal corect și ferm în angajamentele lui rămânem.

Nu e niciun fel de problemă, votați împotriva acestui statut. Așa l-am gândit noi, câțiva colegi. Nimeni nu s-a supărat dintr-un vot vreodată în Partidul Național Liberal. Ceea ce cred însă că, fără a fi apanajul liberalismului, este oricum atributul său este că trebuie să știm să ne luptăm. În viață și în politică și în Partidul Național Liberal uneori pierzi, uneori câștigi. Nu e groaznic să pierzi, e groaznic să nu exiști. Eu exist, Partidul Național Liberal există!”