Ciutacu, analiză dură despre Tăriceanu: Frumos bărbat, urâtă ieşire din scenă

Victor Ciutacu a făcut pe

Victor Ciutacu susține că fostul premier s-a ”pus umil la dispoziția lui Ponta” și și-a dat demisia înainte ”să-l dea Antonescu afară ca pe ultimul trădător”.

Nu fac parte din categoria celor care dau pe spate privind retrospectiv la mandatul de premier al lui Tăriceanu. I-am zis şi lui, în faţa unei săli pline cu liberali extaziaţi că vor fi peren la putere, că unicul lucru cu adevărat bun pe care l-a făcut, a fost că, pe fondul unui asalt scelerat asupra lui, i-a rezistat patru ani lui Băsescu. Altfel, a administrat decent ţara în condiţiile unui noroc chior care l-a lovit (dramoleta dragă Stolo, nu mai revin, l-a făcut om), a transformat-o într-un fals rai imobiliar (unde toţi demenţii nu se mai sculau din pat sub un milion, iar azi sunt curăţaţi) şi, profitând de ultimul context economic mondial în care planeta dădea cu banii de-a dura, a scos-o la vopsea cu nişte creşteri economice uluitoare. În ultimul an de mandat, când nici el, nici Băsescu nu vedeau criza, s-a cheltuit de-a dreptul indecent. Sănătoasă au ba, creşterea de pe vremea lui a adus mulţi români – da, pe baza creditului cu buletinul şi, în general, a nebuniei sistemului bancar – în secolul XXI. Şi-au luat oamenii apartamente, mobilă, plasme, aspiratoare, frigidere şi ce le-o mai fi fost de trebuinţă. Atunci se trăia în România. Acum se suprvaieţuieşte.

Căpos ca un catâr şi vanitos ca o primadonă, s-a vrut premier de coaliţie şi după ce PNL a obţinut un rezultat mediocru la parlamentare. A pierdut, previzibil, partidul în faţa unui Antoneescu în asceensiune. N-a suportat niciodată gândul înfrângerii, s-a raliat informal oricărei tendinţe contestatare din interior, dar, fricos şi simţindu-se confortabil în coconul său, n-a riscat vreodată gesturi spectaculoase. A baleiat. Ieri, însă, după o ruşinoasă înfrângere la vot în faţa rivalului pe tema ieşirii de la guvernare, s-a acoperit de ridicol. S-a pus, umil, la dispoziţia lui Ponta. Care trebuia să fie tâmpit să nu profite de oportunitate. În schimbul unor promisiuni şi pe baza unor perfuzii pentru orgoliu (sprijin pentru Preşedinţie, şefia Senatului, naiba ştie), şi-a dat singur mandat de negociator pentru scoaterea mortului USL de la groapă. Fără nimeni în spate, s-a dus, ridicol, la Palatul Victoria, a încercat o combinaţie patetică, nu i-a ieşit şi, înainte să-l dea Antonescu afară ca pe ultimul trădător venit în partid la pachet şi reevaluat, şi-a dat demisia din PNL. Ulterior, plin emfază, a anunţat că-şi face un partid nechezol. În urma lui rămâne un tablou pe peretele din Aviatorilor.

P.S. Pe vremea mea, la etatea lui, îţi făceai dosarul de pensie la limită de vârstă şi abonament la Sportul. Acu’ te duci cu brazii şi lăutarii la fată acasă şi candidezi. Să nu cumva să te prindă-n poartă poştaşul cu talonul. Urât sfârşit de carieră…