Ciutacu, cuvinte dureroase: "Nu-i nimic romantic. E tragic"
Lui Victor Ciutacu, Kievul – locul unde în aceste zile câteva zeci de persoane au murit – nu îi este străin deloc.
Jurnalistul a povestit că a fost în capitala Ucrainei de mai multe ori, chiar în zona unde acum protestele sunt în plină desfășurare. S-a întâmplat cu mult timp în urmă când Kievul nu arăta nici pe departe cum este acum – un teatru de război civil.
Victor Ciutacu a povestit că mama lui s-a născut în Ucraina și a locuit acolo o perioadă. Sora sa a văzut lumina zilei în statul care se află la granița cu România, iar tatăl lui a făcut facultatea în Ucraina. Ziaristul de la România TV și-a început expunerea sub titlul "Nu-i nimic romantic. E tragic".
“Mama-i născută (şi trăită o bucată de viaţă) în Ucraina, sor-mea aşijderea (mai puţin trăitul), tata a făcut acolo (însă la Harkov) facultatea. Am fost, nu o dată, în Kiev, unchiul meu (plecat demult la cele veşnice) locuia aproape de zona centrală – superbă odinioară – care astăzi aduce a teatru de război civil. Din fericire, aproape toate neamurile (excepţie face vară-mea, care locuieşte la o distanţă confortabilă de oraşul măcelului) au părăsit, după dezgheţ, Ucraina. Sunt bine, care prin Germania, care prin Australia, care prin Israel, care prin Rusia", a scris Ciutacu pe blogul personal.
Jurnalistul a continuat expunerea zicând că ucrainenii sunt un popor de naționaliști. Aceștia nu i-au suportat niciodată pe ruși, dar i-au acceptat în vremea comunismului pentru că nu aveau încotro.
"Ascultam şi citeam, până acum, cu un interes profesional oarecum neutru relatările de la Kiev şi analizele media aferente. Pentru că-s aproape 30 ani de când n-am mai călcat pe acolo, pentru că nu (mai) sunt legat afectiv de locurile alea, pentru că… Azi dimineaţă, însă, am avut o revelaţie. Cei mai vocali grăitori de televizor pe tema asta, indiferent câtă politică externă îşi închipuie că ştiu, habar n-au cum sunt şi ce vor oamenii.
Mă umflă (amar) râsul când aud povestea cu aspiraţiile europene. Ucrainenii sunt naţionalişti până la fibră. Nici pe vremea comunismului nu i-au halit pe ruşi. I-au acceptat, n-aveau de ales, dar nu i-au suportat niciodată. Au convieţuit cu aceştia (unii dintre ei şi cu polonezii), dar atât. Între ei, în marea şi dictatoriala URSS, vorbeau ucraineana, nu rusa. Pe străzile marilor oraşe, nu prin cine ştie ce cătune, orice întrebare-n rusă îţi aducea, înaintea răspunsului, nişte sprâncene ridicate deloc prietenos. Însă puteai cumpăra şi-n limba rusă o pâine, ca să fac o paralelă cu psihoza Har-Cov.
I-or fi lovit deschiderea şi cheful de globalizare în ultimul sfert de secol, de când nu am mai călcat pe-acolo. Eu am dubii, dar, de dragul unei discuţii amare, tot nu-i cred în stare să se omoare între ei pe o astfel de miză. La Kiev e altceva", a conchis Ciutacu.
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News
