Ciutacu, despre matrafoxarea lui Băsescu

Victor Ciutacu nu-l iartă pe Traian Băsescu, după ieșirea de duminică seara, când s-a năpustiti asupra premierului și Guvernului, fapt ce l-a determinat pe sociologul Mirel Palada, purtătorul de cuvânt al Guvernului să declare că președintele Traian Băsescu este iresponsabil și a fost beat. “Ce se poate interpreta din seara asta? Simplu: Speriat, incoerent și matrafoxat", a scris Palada pe Facebook, duminică seara. Încercând să caute o explicație a matrafoxului, Radu Tudor a găsit un text publicat de lingvistul Rodica Zafiu în România literară, text pe care De Ce News îl reia. 

"Obişnuită să facă ştiri de pe Facebook în loc să muncească, presa noastră de doi bani, încurajată şi de aberanta decizie a unei instanţe, care a statuat caracterul public al reţelelor de socializare, a dat aseară lovitura stând cu curul pe scaun. Căuta o replică la discursul prezidenţial şi a găsit-o în reţeaua de socializare, pe contul purtătorului de cuvânt al guvernului. Mirel Palada a scris, cu subiect şi predicat, că Traian Băsescu ar fi grăit beat în direct. Uite-aşa, măcinătorii de vorbe portocalii au ridicat părerea unui consilier de stat al premierului (şi cu ajutorul emitentului, care a insistat să-şi promoveze părerea şi la tv) la rang de reacţie oficială a Executivului, a scris Ciutacu pe blog.

 "Sunt profund subiectiv în cazul de faţă. În primul rând, îl cunosc de nişte ani pe Mirel Palada. Şi-l am frecvent invitat în emisiuni. Pentru că-i inteligent, spumos şi are curajul asumării unor poziţii şi apărării unor decizii. În locul unui tăcător de cuvânt, prim-ministrul şi-a luat unul prea-vorbitor. Care, din prea mult elan, poate să-i facă mai mult rău decât bine. Dar asta-i problema lor. În al doilea rând, să zicem că am o oarecare pricepere în a recunoaşte oamenii muşcaţi de aburii alcoolului. Şi părerea mea despre prestaţia de ieri a preşedintelui, personaj care a făcut în spaţiul public o virtute din consumul de alcool, coincide cu aceea a blamatului sociolog".

 "Am şi eu în trecut perioade în care m-am ocupat de coordonarea şi, în cazuri extreme, de exercitarea comunicării publice a unor demnitari. Să zicem că-s tăbăcit. Am o limbă a dracului de ascuţită, dar, în condiţii de prestaţie publică, mi-am cam înfrânat pornirile războinice. Da, într-o lume normală, ceea ce a făcut Mirel Palada nu se face. Însă, oricât aş fi înjurat, România nu face parte dintr-o lume normală. De cel puţin nouă ani, cu largul concurs al politicianului căinat astăzi de curvele virgine ale presei româneşti, care a jignit şi calomniat la foc automat tot ce i-a intrat în cătare, discursul public a ajuns o mocirlă. Lumea nu se mai contrazice, nu mai polemizează, ci se jigneşte. Acelaşi înalt politician şi-a încurajat colaboratorii (unii dintre ei, cu rang de ministru) să măscărească, să insulte adversarii politici şi ziariştii ale căror poziţii/opinii îi sunt defavorabile. Cei care nu şi-au resetat memoria îşi amintesc, cu siguranţă, gratiile desenate de Sebastian Lăzăroiu peste captura foto din transmisia live a Mihaelei Bârzilă ori declaraţiile şi comunicatele vituperante ale purtătorului de cuvânt Bogdan Oprea la adresa lui Victor Ponta. Am dat doar două exemple…

 Habar n-am câţi purici va mai face Mirel Palada prin Palatul Victoria şi nici nu mă macină preocuparea. De dragul salvării aparenţelor, la insistenţele colaboratorilor gata oricând să contribuie la descăpăţânarea intrusului şi de teamă că ar fi considerat vinovat pentru ruperea unui ridicol pact de coabitare care oricum nu funcţionează, Victor Ponta l-ar putea elibera din funcţie. Sau, dimpotrivă, căpos cum e, să se pună pe picioarele din spate şi să-l lase în continuare purtător de cuvânt. Dar, în ţara în care niciodată nu se umblă la cauze, episodul Palada-matrafox e doar un efect", conchide Victor Ciutacu.

Ce definiție a dat matrafoxului lingvistul Rodica Zafiu în România literară 

În dicţionarele de argou, cuvântul capătă uneori o definiţie parţială, specializată, care nu corespunde uzului general. De exemplu, în Dicţionarul de argou al limbii române al Ninei Croitoru Bobârniche (ediţia a II-a, 2003), cuvântul e definit ca “băutură improvizată: alcool cu zahăr ars sau spirt medicinal cu pastă de dinţi (în închisori)”; în diverse reportaje, descrierile variază – “băutură ameţitoare făcută din apă, zahăr şi medicamente”, “matrafoxul, băutura puşcăriaşului sărac – un amestec de parfum, zahăr şi pasta de dinţi” (Adevărul, 18.04.2001); “Băutura omului sărac, fabricată la repezeală din materiale disponibile. De exemplu alcool etilic, zahăr ars, şi chimion. În puşcării se face din parfum, zahăr şi pastă de dinţi” (123urban.ro) etc.

De fapt, termenul se poate folosi pentru foarte multe combinaţii profund neatractive şi în genere pentru orice băutură alcoolică proastă. Interesant e că matrafox mai apare cu un sens doar în aparenţă diferit: nu desemnează numai băutura contrafăcută, substitutul de băutură, ci şi “substitutul de benzină”, combustibilul de cea mai proastă calitate: “în Oltenia (Gorj), localnicii numesc matrafox combustibilul nerafinat pe care-l scot cu ciutura din fântână să adape daciile” (brizu.catavencu.ro, 19.11.2008); “Când aveam Oltcit, cum zic, cu piese franţuzeşti şi cotă de 20 de litri de benzină pe lună, dădeam o fugă la Moineşti şi cumpăram matrafox, un reziduu inferior rezultat din cracarea petrolului” (varanus-varanus.blogspot.com 14.10.2008).

O altă prezenţă remarcabilă în lista denumirilor de băuturi alcoolice este pufoaica, metonimie produsă de reducerea din formulele mai explicite ţuică de pufoaică, rachiu de pufoaică sau vodcă de pufoaică. Pufoaică (cu sensul denotativ, de “haină scurtă, vătuită şi matlasată”), provine, cum a demonstrat mai de mult profesorul Th. Hristea, din rusescul fufaika, contaminat cu puf, prin etimologie populară. Produsul artizanal aminteşte de Ilf şi Petrov, în al căror Viţel de aur apărea vodca din taburet – taburetovka. Băutura este evocată în reportaje actuale: “Pufoaica, băutura de bază a ţăranului” (…); “moş Mituşcă şi Petre (…) beau pufoaică translucidă” (Adevărul, 25.11.2007); “Rachiul din pufoaică se vinde bine în sezonul rece” (Adevărul, 9.02. 2006). Într-un astfel de reportaj, se explică originea – legendară sau realistă – a băuturii; textul mai adaugă o serie de denumiri glumeţe la lista permanent deschisă: “În <procesul de fabricaţiei> pot fi utilizaţi electrozi de sudură, pufoaice puse <la macerat> sau chiar găinaţ, pentru o fermentare mai rapidă. Trebuie să ai un stomac de tablă ca să nu suferi după asemenea <trotil> dubios. (…) Sortimentele sunt variate şi au denumiri hilare: <Moartea durerii>, <Binladen>, <Rupe gâtu> sau <Băşică limba> (Adevărul, 9.02. 2006).

  Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News