CNN: Franța a pierdut. Și Macron cochetează cu extrema dreaptă, dar mai subtil

Din nefericire pentru electoratul francez, Macron nu a îndeplinit, nici pe departe, această promisiune. În urma victoriei sale din 2017, peisajul politic s-a schimbat dramatic, dar principalul beneficiar a fost tot partidul de extremă dreapta al lui Marine Le Pen, potrivit unei analize CNN.

Acum, la doar câteva zile distanță de alegerile prezidențiale din Franța de duminică, Macron se confruntă din nou cu Le Pen într-o reiterare a confruntării lor din 2017.

În timpul primului său mandat, administrația lui Macron a cochetat cu aceleași teme de dreapta care au determinat ascensiunea lui Le Pen -- împotrivirea în fața islamului, securitatea și imigrația. Într-adevăr, întregul peisaj politic din Franța nu este imun la apelul politicilor care au efecte profunde asupra oricui nu s-a născut alb și pe pământul francez.

Macron și flirtul cu extrema dreaptă

Indiferent dacă Macron își păstrează sau nu scaunul, efectele acceptării premiselor care alimentează ascensiunea lui Le Pen vor fi profunde.

Accentul pus pe musulmanii francezi, în special, a fost marcat de o creștere constantă a apariției ideii de vot pe considerente de fobie, în ultimii 30 de ani.

Pe măsură ce valuri succesive de atacuri teroriste din Franța au galvanizat opinia publică încă de la mijlocul anilor 1980, autoritățile statului au încercat să creeze un cadru pentru a supraveghea practicile și organizarea religios-musulmană, prin ideea creării unui „islam francez”.

Dar în ultimii 10 ani, amenințarea s-a extins de la siguranța publică, la combaterea unor așa zise amenințări existențiale la adresa identității culturale a ceea ce este numită a fi „Franța tradițională”.

Văzând oportunitatea de a trece peste un val de nemulțumire, politicienii au impulsionat măsuri care instrumentalizează conceptul cândva liberal al laicității (forma de laicitate a Franței), inclusiv interzicerea acoperirii integrale a corpului, dar și a burkinilor în spațiile publice.

Deși Macron este văzut ca o alternativă la extrema-dreapta, el a încercat, de asemenea, să joace ambele cărți -- arătând o față liberală pentru un public internațional, în timp ce a îmbrățișat în liniște însăși politicile pe care extrema-dreapta le-a susținut acasă.

Pentru a conduce această sarcină, Macron l-a numit pe Gérald Darmanin la Ministerul de Interne, unul dintre cele mai puternice ministere din Franța. Darmanin a polarizat electoratul cu un sprijin ferm pentru poliția franceză, câștigând o susținere puternică din partea sindicatelor influente de poliție, îndepărtându-se de electoratul de stânga.

În plus, criticii îl acuză pe Darmanin că joacă un rol activ în mișcarea anti-musulmană, având o retorică inflamatoare. Într-o ilustrare vie a trecerii la dreapta a Administrației Macron, Darmanin a acuzat-o anul trecut pe Le Pen că „este blândă cu islamul” în mijlocul dezbaterii despre Legea care întărește respectul pentru principiile republicii (Legea antiseparatismului) din august 2021. .

Proiectul acestei legi a făcut parte din strategia lui Macron dinaintea alegerilor prezidențiale din 2022, de a primi un pic de vânt în pânze și din partea extremei-dreapte.

Cei născuți în Franța sunt cu stea în frunte

Pe de altă parte, promisiunile lui Le Pen includ modificarea Constituției pentru a restricționa imigrația. Manifestul lui Le Pen conține, de asemenea, măsuri pentru o distincție juridică între „francezul nativ” și „alții”, pentru accesul la locuri de muncă sau la beneficii sociale.

De asemenea, Le Pen și-a anunțat intenția de a extinde interdicția purtării hijabului în spațiile publice, pe motivul protejării Laicității și a Legii din 1905 privind separarea Bisericii de Stat. Laicitatea a fost înțeleasă în cea mai mare parte a secolului al XX-lea ca fiind impunerea neutralității statului și a funcționarilor săi publici, garantând în același timp libertatea religioasă și libertatea de conștiință. Astăzi, laicitatea este văzută în Franța mai degrabă ca o strategie de încorsetare, decât ca pe o declarație a libertății.

Macron se alimentează, uneori subtil, în această narațiune a naționalismului aprig, întrebând-o în trecut pe o tânără musulmană franceză care purta hijab dacă face acest lucru „la alegere” sau dacă este „forțată” și a complimentat-o ​​când ea a confirmat că a fost opțiunea ei personală.

Este puțin probabil că Macron ar fi pus o astfel de întrebare unei călugărițe creștine îmbrăcată în hainele mânăstirești sau unui evreu care poartă un yarmulke.

Musulmanii francezi s-au săturat să fie pioni în acest joc politic, iar tensiunile în societate sunt la cote destul de ridicate. Musulmanii cuprind aproximativ 8,8% din populația Franței, totuși ocupă aproape tot discursul politic și mediatic, în timp ce vocile lor sunt lăsate în afara conversației.

Islamul și imigrația sunt subiecte pe care extrema-dreapta adoră să le folosească pentru agenda politică și, din păcate, Macron și cei dinaintea lui au căzut în această capcană. Indiferent dacă Macron sau Le Pen vor câștiga sau nu în acest weekend, nu există nicio îndoială că peisajul politic se schimbă sub picioarele alegătorilor francezi.

  Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News