Coco Chanel, un destin de poveste. A plecat din mânăstire și a schimbat lumea
Coco Chanel este cea mai cunoscută și valoroasă creatoare de modă din toate timpurile. Deși creațiile ei continuă sa încânte privirea și acum, viața sa este înconjurată de mister și controverse. Coco Chanel a avut, într-adevăr, o viață de poveste.
Gabrielle Bonheur Chanel s-a născut la Saumur, în 19 august 1883, dintr-o familie foarte săracă (Henri-Albert era vânzător ambulant, Jeanne Devolle era croitoreasă). În urma morții premature a mamei sale, ea și cei patru frați ai săi sunt încredințați în grija bunicilor lor paterni care, umili și ei, decid să-și trimită nepoții la muncă iar pe nepoate la orfelinatul Aubazine, potrivit revistei Elle.
Aici Gabrielle a cunoscut rigoarea monahală a călugăriţelor şi austeritatea locului influenţându-i stilul viitor. La împlinirea vârstei majore, Chanel s-a mutat însă la Moulins pentru a urma un curs de croitorie și a începe să lucreze la Maison Grampayre pentru a-și plăti studiile, înainte de a-și deschide propriul mic atelier de croitorie.
Viața de noapte și Etienne de Balsan
Odată cu primii bani câștigați, Gabrielle Chanel începe să petreacă în cluburile locale performând ca și cântăreață de cabaret și încântând grupuri de ofițeri bogați, obișnuiți cu viața de noapte a orașului.
Printre aceștia, Chanel îl întâlnește pe Etienne de Balsan, un om foarte bogat și moștenitor al unei familii de industriași textili. Ulterior Chanel decide să se mute cu el la Royallieu. Femeia, însă, este unul dintre numeroșii oaspeți ai moșiei sale și - mai presus de toate - nu este însoțitoarea oficială a proprietarului: asta o obligă la o izolare, unica sa activitate fiind plimbările lungi.
În același timp, însă, începe să elaboreze acele teorii cărora le va rămâne fidelă de-a lungul carierei sale de designer, și anume importanța uniformelor în identificarea socială și rigiditatea excesivă și anacronică a dictaturii modei feminine care obliga femeile la uzanța unor accesorii inutile împiedicându-le să se miște liber.
Convinsă că își poate face din cusut propria afacere, Gabrielle îl determină pe Balsan să îi finanțeze primul său atelier de modă din Paris și, în 1909, a început să fascineze clientela locală cu creațiile sale revoluționare.
Ceilalți bărbați ai lui Chanel
Dacă ar fi existat astăzi, am fi numit- o pe Coco Chanel un networker priceput: pe lângă gust și măiestrie tehnică, de fapt, Gabrielle era capabilă să țeasă relații importante și funcționale pentru a-și menține și dezvolta afacerea.
Arthur Capel, de exemplu, se îndrăgostește de ea și o susține financiar prin deschiderea magazinului istoric din Rue Cambon, atelierul în care doamnele pariziene își făceau cumpărăturile vestimentare.
Acest magazin este urmat și de cel din Deuville, în Normandia, unde cuplul pleacă în vacanță: destinația turistică, de fapt, a fost locul perfect pentru a-și face cunoscute creațiile dincolo de limitele orașului. Tocmai aici a rămas Chanel în timpul Primului Război Mondial, câștigând încrederea femeilor de înaltă clasă socială care, în acel moment, erau doritoare să scape de moda vremii și să caute haine mai confortabile.
Nașterea maison, Chanel n.5 și Petite Robe Noire
Tocmai nevoia de forță de muncă și ritmul în creștere al angajării feminine sunt cele care determină noi nevoi în materie de îmbrăcăminte: Coco Chanel se întoarce așadar la Paris și dă viață casei Chanel, ajungând la peste trei sute de angajați. Găsirea dificilă a materiilor prime tradiționale, de fapt, nu este o problemă pentru flerul ei creativ: Gabrielle, de exemplu, înlocuiește lâna cu tricotul, lucrând-o cu cusături esențiale.
Anii dintre cele două războaie sunt o perioadă de mare inovație pentru doamna Chanel care, în 1921, grație cunoștințelor chimistului Ernest Beaux, dă viață parfumului iconic încredințat galeriilor Lafayette și, puțin mai târziu, creează o piesă vestimentară legendară: Little Blck Dress. Pe lângă toate acestea, sosesc și bijuteriile.
Disponibilizări, prietenii naziste, exil și moarte
În anii celui de-al doilea Război Mondial, femeia și-a închis toate buticurile concediind mii de angajați care, cu puțin timp înainte, protestaseră împotriva ei pentru condițiile de muncă prea rigide.
Ea intră apoi într-o relație cu un ofițer nazist care o implică în acțiuni de spionaj: în 1944 este arestată și, după interogatoriu, se refugiază în Elveția pentru exil voluntar care va dura nouă ani.
S-a întors la Paris abia în 1954 pentru a se dedica haute couture, dar competiția unor personalități precum Christian Dior nu i-a permis să obțină succesul primei jumătate a secolului.
A murit în hotelul Ritz din capitala Franței în 10 ianuarie 1971.
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News
