EXCLUSIV  COLECTIV - Flaviu Predescu, autorul romanului ”Perechea dragoste, perechea moarte” dedicat tragediei, CINCI întrebări esențiale

Astăzi, 30 Octombrie 2019, se împlinesc patru ani de la tragedia de la Colectiv și este un moment de pioasă reculegere în memoria celor uciși din motive nici acum elucidate. Flaviu Predescu ne-a răspuns la cinci întrebări legate de evenimentele care au dus la moartea a 64 de tineri români, într-o tragedie care nu se va uita ușor:

- Flaviu Predescu, astăzi, 30 octombrie, se împlinesc patru ani de când un incendiu a provocat una dintre cele mai mari drame din Bucureștiul postdecembrist și chiar din România. Ai scris un roman pe care l-ai dedicat victimelor din Clubul Colectiv, ”Perechea dragoste, perechea moarte”. Crezi că ajută la ceva acest fapt?

- ”Țin să transmit toată compasiunea oamenilor care au suferit și suferă din cauza acelei drame. Chiar cu o seară înainte, pe 29 octombrie 2015, fusesem cu niște colegi de la Facultatea de Psihologie, într-un local din Centrul Vechi. Facebook-ul mi-a reactualizat ieri la Amintiri acea fotografie. Mă uitam și comparam. Cu o zi înainte ei, cel mai probabil, erau la fel ca și noi, zâmbeau, ridicau poate o bere în aer și ciocneau pentru prietenie și pentru viitorul care le stătea în față. A doua zi urma să se întâmple ce s-a întâmplat. Capăt de drum pentru unii, mutilare fizică pentru alții, mutilare psihologică pentru toți. Puteam fi noi, putea fi oricine care acum citește aceste rânduri. Revenind la întrebarea ta, nu știu dacă ajută romanul meu Perechea dragoste, perechea moarte. S-ar putea ca foarte mulți oameni să nu afle despre existența lui niciodată. De asemenea, s-ar putea ca multora să nu le pese că cineva a scris un roman pe care l-a dedicat victimelor de la Colectiv. Cred că pentru cei care vor să îngrijească amintirea oamenilor de la Colectiv, era o obligație a mediului scriitoricesc de a surprinde literar povestea incendiului din club. Eu ca scriitor și ca om n-am cum face investigații juridice dar pot scrie. Am încercat să fixez atât cât m-am priceput această poveste în literatura română contemporană.”

- Mai citește lumea, astfel încât o carte să conteze ca reacție socială?

- ”Îmi aduc aminte de vorba unui prieten bun. Mi-a zis odată despre un articol pe care l-am scris: „i-ai făcut să citească și pe ăia care nu citesc!” se referea la faptul că atunci când scrii ceva cu adevărat însuflețit și care preia o cauză în care se regăsesc mai mulți, sunt șanse să te alegi și cu cititori. E suficient să se știe că există o astfel de carte și deja e un pas înainte. O carte, un rând, apoi o vorbă contează atunci când spun un adevăr.”

- Ce a schimbat în România incendiul de la Colectiv?

- ”Din păcate nu prea multe. Am lucrat vreo doi ani ca PR în IT și am învățat diferența dintre hard și soft. Incendiul a schimbat la nivel hard două lucruri: a generat căderea guvernului și s-a interzis fumatul în localuri, deși incendiul n-a fost nici măcar indirect o consecință a guvernului, cu atât mai puțin a vreunei țigări lăsate aprinse în club. La nivel soft însă nu s-a întâmplat mai nimic. Ba chiar și acum abordarea generală în „familia” birocrației cotidiene este de cum să ne stresăm unii pe ceilalți și cum să ne facem viață grea. În domeniul rutier nu s-a schimbat nimic. Ne mor 2000 de oameni anual, cam de 30 de ori mai mulți oameni în fiecare an, față de câți au murit la Colectiv. La un calcul simplu, din 2015 și până astăzi, au mai murit circa 5000 de români pe șosele, iar vreo câteva mii bune au fost răniți grav. Ce au adus deci noile guverne de după Colectiv, ca măsuri, acolo unde se moare pe nedrept și din lipsa de respect față de lege? Nu sunt și acelea tot un fel de incendii? Unde sunt măsurile? Măsuri concrete, nu povești.”

- Cartea ta ironizează și sistemul politic. A avut politicul un amestec în vreun fel sau altul pentru ce s-a întâmplat?

- ”Sper că nu. În schimb, premergător incendiului am asistat la o hărțuire de o agresivitate fără precedent la adresa premierului în funcție. Mă refer la dosare penale deschise care ulterior s-au dovedit „făcături”, la chemări la procuratură, cu orice preț, deși omul era în cârje (dar și în funcție), și mă refer la un linșaj mediatic absolut uluitor, în condițiile în care țara mergea bine economic. Imediat după foc am văzut o reacție atât de rapidă, care pentru cei care am studiat psihologia socială bate la ochi. Eu nu zic că tinerii nu aveau dreptul să se revolte dar de ce ar fi fost numai una dintre puterile statului responsabilă pentru faptul că cineva a dat cu artificii de exterior într-un club arhiplin? Așa că cei care astăzi se pripesc să spună că ei ar fi rezistat mulțimii aproape dezlănțuite, probabil că sunt fie ticăloși, fie nu știu ce vorbesc. Nu le doresc să înfrunte mulțimea furioasă care este un corpus imprevizibil și care, de regulă, are revendicări radicale și imediate.”

- Există un adevăr pe care nu-l cunoaștem?

- ”Justiția se va pronunța, într-o bună zi, în funcție de probele pe care le are. Dacă cineva a făcut ceva nelăsând urme, în mod sigur are legătură cu acela care a asmuțit spre ținta guvernamentală. Dacă nu, atunci avem doar supoziția că cineva a profitat de nenorocire, a pescuit în ape tulburi, cum se spune în popor. Din Contele de Monte-Cristo știm că binele câștigă până la urmă. Tocmai de aceea, poate cel mai mare adevăr al unor vremuri se găsește în literatură”, a spus Flaviu Predescu, în exclusivitate pentru DC News.

  Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News