Comisia de anchetă privind Consiliul Concurenţei, atacată la CCR. PNL, textul sesizării

Vă transmitem în continuare textul sesizării de neconstituţionalitate:

SESIZARE DE NECONSTITUŢIONALITATE

cu privire la Hotărârea Senatului României nr.4 din 11.02.2019 privind încuviinţarea desfăşurării unei anchete parlamentare de către o comisie permanentă, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 113 din 13 februarie 2019, pe care o considerăm neconstituţională, în ansamblul său, având în vedere următoarele considerente:

A. Situaţia de fapt sesizată

Senatul României a adoptat Hotărârea Senatului României nr.4 privind încuviinţarea desfăşurării unei anchete parlamentare de către o comisie permanentă, la data de 11 februarie 2019, în temeiul prevederilor art. 67 din Constituţia României, republicată, precum şi ale art. 78 din Regulamentul Senatului, aprobat prin Hotărârea Senatului nr. 28/2005, republicat. În baza acestei Hotărâri criticate, Plenul Senatului României a încuviinţat desfăşurarea unei anchete parlamentare de către Comisia economică, industrii şi servicii din cadrul Senatului, cu privire la investigaţia efectuată de Consiliul Concurenţei, deschisă prin Ordinul preşedintelui Consiliului Concurenţei nr. 420/2008 şi având ca obiect posibila încălcare a prevederilor art. 5 alin. (1) din Legea concurenţei nr. 21/1996, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, şi ale art. 81 alin. (1)1 din Tratatul de instituire a Comunităţii Europene de către întreprinderile active pe piaţa serviciilor bancare şi interbancare din România.

Scopul şi obiectivele anchetei parlamentare privesc potrivit Hotărârii următoarele:
- analizarea şi clarificarea aspectelor cuprinse în raportul privind investigaţia realizată de Consiliul Concurenţei, a elementelor care au stat la baza întocmirii acestuia,
- analizarea şi clarificarea modului în care a fost dispusă închiderea investigaţiei prin Ordinul preşedintelui Consiliului Concurenţei nr. 260/2013.

Concluziile anchetei parlamentare realizate de Comisia economică, industrii şi servicii vor fi cuprinse într-un raport ce va fi prezentat Biroului permanent în termen de 60 de zile.

B. Critici de neconstituţionalitate:

1. Hotărârea Senatului României nr.4 din 11.02.2019 privind încuviinţarea desfăşurării unei anchete parlamentare de către o comisie permanentă încălcă prevederile art. 1 alin. (5), ale art. 64 alin. (4), ale art. 117 alin. (3) şi ale art. 147 alin. (4) din Constituţia României, republicată:

Prin Hotărârea Senatului nr. 4 din 11.02.2019, Plenul Senatului a dispus realizarea unei anchete parlamentare de către Comisia economică, industrii şi servicii privind investigaţia efectuată de Consiliul Concurenţei, deschisă prin Ordinul preşedintelui Consiliului Concurenţei nr. 420/2008) şi având ca obiect posibila încălcare a prevederilor art. 5 alin. (1) din Legea concurenţei nr. 21/1996, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, şi ale art. 81 alin. (1)1 din Tratatul de instituire a Comunităţii Europene de către întreprinderile active pe piaţa serviciilor bancare şi interbancare din România.

Conform art. 1 alin. (4) din Constituţia României, republicată, "Statul se organizează potrivit principiului separaţiei şi echilibrului puterilor - legislativă, executivă şi judecătorească - în cadrul democraţiei constituţionale".

Conform art. 64 alin.(4) din Constituţia României, republicată, "Fiecare Cameră îşi constituie comisii permanente şi poate institui comisii de anchetă sau alte comisii speciale. Camerele îşi pot constitui comisii comune".

Conform art. 111 alin. (1) din Constituţia României, republicată, "Guvernul şi celelalte organe ale administraţiei publice, în cadrul controlului parlamentar al activităţii lor, sunt obligate să prezinte informaţiile şi documentele cerute de Camera Deputaţilor, de Senat sau de comisiile parlamentare, prin intermediul preşedinţilor acestora".

Conform art. 117 alin. (3) din Constituţia României, republicată, "autorităţile administrative autonome se pot înfiinţa prin lege organică".

Conform art. 147 alin. (4) din Constituţia României, republicată, de la data publicării în Monitorul Oficial, deciziile Curţii Constituţionale sunt general obligatorii şi au putere numai pentru viitor."

Conform art. 3 din Legea concurenţei nr. 21/1996, Consiliul Concurenţei este autoritate administrativă autonomă, învestită în acest scop, în condiţiile, modalităţile şi limitele stabilite prin dispoziţiile prezentei legi. În ceea ce priveşte competenţa acestei autorităţi administrative autonome, conform art. 3 alin. (2) al aceleiaşi legi, Consiliul Concurenţei aplică dispoziţiile art. 101 şi art. 102 din Tratatul privind funcţionarea Uniunii Europene, potrivit prevederilor Regulamentului (CE) nr. 1/2003 al Consiliului din 16 decembrie 2002 privind punerea în aplicare a normelor de concurenţă prevăzute la articolele 81 şi 82 din Tratat, cu modificările şi completările ulterioare, denumit în continuare Regulamentul Consiliului (CE) nr. 1/2003, în cazurile în care actele sau faptele întreprinderilor sau asociaţiilor de întreprinderi pot afecta comerţul dintre statele membre ale Uniunii Europene.

Totodată, art. 30 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 21/1996 prevede faptul că autoritatea administrativă autonomă întocmeşte anual un raport privind activitatea sa şi modul în care operatorii economici şi autorităţile publice respectă regulile concurenţei, potrivit prezentei legi. Raportul se adoptă în Plenul Consiliului Concurenţei şi se dă publicităţii.

În plus, art. 28 alin. (1) lit. (b) din Legea nr. 21/1996 prevede că, la cererea comisiilor parlamentare, senatorilor şi deputaţilor, Consiliul Concurenţei va comunica punctul său de vedere asupra oricărui aspect în domeniul politicii concurenţiale.

Cu privire la numirea în funcţie a membrilor Plenului Consiliului Concurenţei, art. 15 alin.(1) din Legea nr. 21/1996 stipulează că numirea membrilor Plenului Consiliului Concurenţei se realizează de către Preşedintele României, la propunerea Colegiului Consultativ al Consiliului Concurenţei, cu avizul Guvernului şi după audierea candidaţilor în comisiile de specialitate ale Parlamentului.

În privinţa competenţelor comisiilor permanente ale Senatului, conform art. 69 lit. (c) din Regulamentul Senatului, aprobat prin Hotărârea Senatului nr. 28/2005, republicat, comisiile permanente, în domeniul lor de activitate, au atribuţia de a efectua anchete parlamentare şi de a prezenta rapoarte Biroului permanent. Potrivit art. 78 alin. (1), orice comisie permanentă poate iniţia o anchetă parlamentară, în limitele competenţelor sale materiale, cu aprobarea Senatului.

Conform dispoziţiilor prevăzute în art. 3 alin.(1) lit. (i) din Regulamentul de organizare şi funcţionare a Comisiei economice, industrii şi servicii a Senatului României, respectiva Comisie are atribuţia de a pregăti activitatea de legiferare şi de a realiza funcţia de control parlamentar asupra activităţii Guvernului în implementarea politicilor privind concurenţa şi ajutoarele de stat.

Curtea Constituţională a statuat în repetate rânduri în jurisprudenţa sa, cu privire la ancheta parlamentară, consacrând faptul că "în mod conceptual, ancheta parlamentară, fiind o consecinţă directă a principiului democratic al reprezentativităţii, are drept obiectiv cercetarea, documentarea şi controlul problemelor de interes public, care, prin natura lor, sunt în mod intrinsec legate de binele comun şi de apărarea interesului naţional" (a se vedea, de exemplu Decizia nr. 430/2017). De asemenea, în aceeaşi decizie, Curtea Constituţională a precizat că "scopul anchetei parlamentare nu este acela de a verifica numai aspecte care intră în competenţa autorităţilor publice aflate sub control parlamentar, ci, din contră, de a lămuri, de a clarifica împrejurările şi cauzele în care s-au produs evenimentele supuse cercetării. Prin urmare, aceste comisii anchetează/verifică fapte sau împrejurări, şi nu persoane. Ele au ca finalitate constatarea existenţei sau inexistenţei faptelor pentru care a fost creată comisia prin mijloace de cercetare şi documentare parlamentară".

Totodată, în jurisprudenţa sa, Curtea Constituţională a reţinut că atribuţia corespunzătoare funcţiei de control se realizează prin intermediul comisiilor permanente sau de anchetă, fără a distinge între cele două categorii de comisii (a se vedea Decizia nr. 206/2018).

Prin Decizia nr. 720/2017, Curtea, examinând comparativ sfera competenţelor celor două tipologii de comisii parlamentare (comisia permanentă de control şi comisia de anchetă), a statuat că "în vreme ce prima categorie are plenitudine de analiză, verificare şi evaluare a activităţii autorităţii publice aflate sub control parlamentar, sub toate aspectele în care autoritatea publică desfăşoară atribuţii, comisia de anchetă are un rol limitat la verificarea necesară clarificării anumitor cauze sau împrejurări în care s-au produs evenimente sau au avut loc acţiuni cu efecte negative. Ambele categorii de comisii întocmesc rapoarte prin care stabilesc concluzii, răspunderi şi măsuri care se impun, la nivelul Parlamentului".

Prin urmare, Curtea a realizat o distincţie între controlul realizat prin intermediul comisiilor permanente sau direct de plenul celor două Camere ale Parlamentului şi controlul realizat prin intermediul comisiilor de anchetă.

În primul caz, acolo unde legea prevede expres controlul parlamentar asupra unei autorităţi publice, acesta se va realiza în formele prevăzute de lege, prin intermediul comisiilor permanente de control al activităţii autorităţilor publice, reglementate concret de lege, respectiv prin intermediul rapoartelor de activitate pe care autorităţile publice sunt obligate să le prezinte periodic (anual) în faţa celor două Camere, în şedinţă reunită, după caz.

Aşadar, cu privire la această categorie de control parlamentar, legea infraconstituţională poate dispune:
- Fie controlul parlamentar realizat de către o comisie permanentă de control al activităţii autorităţii publice, reglementată concret de lege (de ex., în cazul controlului activităţii SRI, SIE, SPP);

- Fie controlul parlamentar realizat prin analiza raportului de activitate pe care autoritatea publică este obligată să îl prezinte periodic (anual) în faţa uneia dintre Camerele Parlamentului sau a celor două Camere, în şedinţă reunită (de ex., în cazul controlului activităţii AEP, Avocatului Poporului, BNR şi a tuturor autorităţilor unde legea prevede obligativitatea prezentării unui raport de activitate Parlamentului).

În al doilea caz, cel corespunzător unui control parlamentar prin intermediul unor comisii de anchetă, Curtea a reţinut că "o comisie de anchetă are un rol limitat atât din punct de vedere al obiectului de cercetare, respectiv verificarea necesară clarificării anumitor cauze sau împrejurări în care s-au produs evenimente sau au avut loc acţiuni cu efecte negative, cât şi din punct de vedere temporal, activând atât timp cât este necesar pentru clarificarea obiectivelor sale concrete" (a se vedea Decizia nr. 206/2018). De asemenea, Curtea a statuat că "ancheta poate viza evenimente sau acţiuni în care sunt implicate autorităţi aflate sub control parlamentar, dar şi alte autorităţi, pentru care nici Constituţia şi nici legile proprii de organizare şi funcţionare nu prevăd controlul parlamentar."

Analizând sistematic dispoziţiile constituţionale, legale şi regulamentare enunţate mai sus şi care au relevanţă în cauza de faţă, constatăm faptul că Legea nr. 21/1996 nu a stabilit cu privire la activitatea Consiliului Concurenţei un control parlamentar nici prin intermediul comisiilor permanente de control al activităţii autorităţilor publice, reglementate concret de lege, nici prin intermediul rapoartelor de activitate pe care Consiliul Concurenţei le dă publicităţii anual.

Legea nr. 21/1996 prevede că autoritatea administrativă autonomă întocmeşte un raport anual privind activitatea sa, pe care îl dă publicităţii. Aşadar, Consiliul Concurenţei nu transmite raportul anual privind activitatea sa, Parlamentului (sau uneia dintre Camere) sau vreunei comisii permanente a uneia dintre cele două Camere. Astfel, prevederea din Legea nr. 21/1996 conform căreia, la cererea comisiilor parlamentare, senatorilor şi deputaţilor, Consiliul Concurenţei va comunica punctul său de vedere asupra oricărui aspect în domeniul politicii concurenţiale concretizează controlul parlamentar prin informarea forului legislativ conform art. 111 alin. (1) din Constituţia României, republicată.

Totuşi, în ceea ce priveşte prevederile art. 15 alin. (1) din Legea nr. 21/1996 cu privire la procedura de numire a membrilor Plenului Consiliului Concurenţei, această procedură care implică şi comisiile de specialitate ale Parlamentului nu presupune intrinsec şi o atribuţie de control asupra activităţii Consiliului Concurenţei, ci participarea comisiilor de specialitate ale Parlamentului la o procedură administrativă de numire în funcţie. Faptul că anumite comisii de specialitate ale Parlamentului au atribuţii de audiere a candidaţilor în procedura de numire a membrilor Plenului Consiliului Concurenţei nu înseamnă că, în absenţa unor dispoziţii legale exprese, aceleaşi comisii de specialitate dobândesc şi atribuţia de a verifica activitatea derulată de persoanele la a căror numire au participat.

Articolul 111 alin.(1) din Constituţie prevede o modalitate specifică de control parlamentar asupra executivului (inclusiv asupra autorităţilor administrative autonome), şi anume controlul prin prezentarea de informaţii şi documente celor două Camere şi comisiilor parlamentare. În schimb, art. 64 alin.(4) din Constituţie se referă la o altă modalitate specifică de control parlamentar, şi anume la controlul parlamentar prin ancheta parlamentară, care se poate realiza prin comisiile permanente sau comisii de anchetă.

Într-o interpretare textualistă a dispoziţiilor art. 64 alin. (4) teza întâi din Constituţie raportată la jurisprudenţa Curţii Constituţionale în materie, rezultă că legiuitorul constituant a stabilit obligaţia pentru fiecare Cameră a Parlamentului de a-şi constitui comisii permanente şi posibilitatea pentru fiecare Cameră a Parlamentului de a institui comisii de anchetă şi comisii speciale. În condiţiile în care o Cameră a Parlamentului a constituit comisii permanente, acestea vor desfăşura acele atribuţii stabilite prin dispoziţiile Regulamentelor fiecărei Camere şi/sau prin diverse legi în vigoare. De asemenea, dacă Senatul sau Camera Deputaţilor, or Plenul reunit al celor două Camere vor dispune ca aceste comisii permanente să desfăşoare şi activităţi de anchetă parlamentară, atunci aceste activităţi de anchetă parlamentară trebuie să respecte competenţa legală şi regulamentară a respectivelor comisii permanente. Nu se poate accepta ca Senatul sau Camera Deputaţilor să stabilească prin hotărâre atribuţii de anchetă parlamentară pentru anumite comisii permanente în afara competenţelor legale şi regulamentare ale acestor comisii. Aceasta este raţiunea pentru care art. 78 alin. (1) din Regulamentul Senatului a stabilit expres că "Orice comisie permanentă poate iniţia o anchetă parlamentară, în limitele competenţelor sale materiale, cu aprobarea Senatului".

În concluzie, în condiţiile în care o comisie parlamentară permanentă nu are competenţe într-o anumită materie, cu atât mai mult nu poate primi prin Hotărârea uneia dintre Camerele Parlamentului competenţe de anchetă în materia respectivă. Eventual, în acest caz, se poate institui o comisie de anchetă care poate viza evenimente sau acţiuni în care sunt implicate autorităţi aflate sub control parlamentar, dar şi alte autorităţi, pentru care nici Constituţia şi nici legile proprii de organizare şi funcţionare nu prevăd controlul parlamentar.

Subsecvent, analizând atribuţiile Comisiei economice, industrii şi servicii din cadrul Senatului în materia concurenţei şi ajutorului de stat, observăm că acestea se referă în mod expres la pregătirea activităţii de legiferare şi de realizare a funcţiei de control parlamentar asupra activităţii Guvernului în implementarea politicilor privind concurenţa şi ajutoarele de stat. Or, în cazul de faţă, Comisiei economice, industrii şi servicii din cadrul Senatului i s-a acordat misiunea de a desfăşura o anchetă parlamentară cu privire la activităţi specifice Consiliului Concurenţei şi Preşedintelui Consiliului Concurenţei, în condiţiile în care Consiliul Concurenţei este o autoritate distinctă de Guvernul României, cu atribuţii specifice în materia concurenţei şi distincte de cele pe care le exercită Guvernul României. Apreciem că potrivit normelor legale şi constituţionale, Comisia economică, de industrii şi servicii din cadrul Senatului ar fi putut desfăşura cel mult, o anchetă cu privire la modul în care Guvernul României şi-a exercitat atribuţiile în domeniul politicii concurenţei şi ajutorului de stat, conform cu atribuţiile specifice ale acestuia.

Întrucât Legea nr. 21/1996 nu prevede un control parlamentar asupra Consiliului Concurenţei prin intermediul unei comisii permanente de specialitate sau un control parlamentar prin analiza raportului de activitate pe care autoritatea publică este obligată să îl prezinte Parlamentului şi întrucât atât Regulamentul Senatului, cât şi Regulamentul Comisiei economice, de industrii şi servicii nu prevăd în mod expres o atribuţie de control cu privire la activitatea Consiliului Concurenţei, considerăm că desfăşurarea unei anchete parlamentare cu privire la activităţi specifice Consiliului Concurenţei, prin intermediul Comisiei economice, de industrii şi servicii din Senatul României, contravine dispoziţiilor art. 1 alin. (5), coroborate cu dispoziţiile art. 64 alin. (4), art. 111, alin. (1) şi art. 117 alin. (3), precum şi dispoziţiilor art. 147 alin.( 4) din Constituţia României.

2. Hotărârea Senatului României nr.4 din 11.02.2019 privind încuviinţarea desfăşurării unei anchete parlamentare de către o comisie permanentă încalcă prevederile art.1 alin.(4), art. 116 alin.(2), art. 148 alin.(2) şi art.64 alin.(4) din Constituţia României.

Legea concurenţei nr. 21/1996 a fost adoptată în scopul menţinerii şi stimulării concurenţei şi a unui mediu concurenţial normal. Prin această lege a fost înfiinţată autoritatea naţională în domeniul concurenţei, respectiv Consiliul Concurenţei, autoritate administrativă autonomă având personalitate juridică, fiind singura autoritate ce reprezintă România în relaţiile cu instituţiile internaţionale de profil şi cu Uniunea Europeană în materie de concurenţă.

Consiliul Concurenţei are rolul de a urmări respectarea dispoziţiilor legale privind practicile anticoncurenţiale, concentrările economice pentru a avea un mediu concurenţial normal şi a stimula concurenţa.

Totodată, potrivit prevederilor art. 25 alin. (4) din Legea concurenţei, Consiliul Concurenţei, în calitate de autoritate naţională de concurenţă, are toate drepturile şi obligaţiile prevăzute de Regulamentul Consiliului (CE) nr. 1/2003. În temeiul Regulamentului (CE) nr.1/2003, autorităţile naţionale de concurenţă ale statelor membre, în paralel cu Comisia, sunt organismele publice care asigură aplicarea articolelor 101 şi 102 din TFUE - Tratatul de Funcţionare a Uniunii Europene. Autorităţile naţionale de concurenţă şi Comisia formează împreună o reţea de autorităţi publice care aplică în strânsă cooperare normele Uniunii în materie de concurenţă.

În acest sens, din momentul aderării României la Uniunea Europeană, de la 1 ianuarie 2007, Consiliul Concurenţei a obţinut statutul de membru cu drepturi depline al Reţelei Europene a Concurenţei (ECN), în calitate de autoritate naţională în domeniul concurenţei.

Autoritatea de concurenţă din România aplică dispoziţiile articolelor 101 şi 102 din Tratatul privind funcţionarea Uniunii Europene, potrivit prevederilor Regulamentului CE nr. 1/2003, în cazurile în care actele sau faptele întreprinderilor sau asociaţiilor de întreprinderi pot afecta comerţul între statele membre ale Uniunii Europene.

Reglementările europene (a se vedea, spre exemplu, prevederile Directivei nr. 1/2019 care a intrat în vigoare la 4 februarie 2019) instituie norme prin intermediul cărora se asigură faptul că autorităţile naţionale de concurenţă dispun de garanţiile de independenţă, resurse şi competenţe în materie de aplicare a legii şi de impunere de amenzi care le sunt necesare pentru a fi în măsură să aplice în mod eficace articolele 101 şi 102 din TFUE, astfel încât concurenţa să nu fie denaturată pe piaţa internă şi consumatorii şi întreprinderile să nu fie dezavantajaţi de legislaţia şi măsurile naţionale care împiedică autorităţile naţionale de concurenţă să fie organisme eficace de aplicare a legii.

Pentru a asigura garanţiile anterior menţionate, în majoritatea statelor membre, autorităţile de concurenţă sunt autonome şi toate autorităţile naţionale de concurenţă sunt independente din punct de vedere decizional, având libertatea deplină de a acţiona, fără a primi indicaţii sau a fi supuse oricăror presiuni. Legitimitatea şi credibilitatea autorităţilor de concurenţă este legată de aptitudinea acestora de a acţiona imparţial, fără influenţe externe din partea întreprinderilor investigate sau a politicului.

Legea concurenţei nr. 21/1996 prevede ca unică procedură pentru verificarea legalităţii pe fond a deciziilor adoptate de formaţiunea deliberativa din cadrul Consiliului Concurenţei procedura jurisdicţională, în faţa instanţei de contencios administrativ, potrivit prevederilor art. 51 alin.(1) din lege, cu asigurarea dublului grad de jurisdicţie. De asemenea, ordinele emise de Consiliul Concurenţei reprezintă acte administrative supuse controlului jurisdicţional în condiţiile prevăzute de Legea contenciosului administrativ 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare.

Hotărârea Senatului nr. 4 din 11.02.2019 face referire la Ordinul preşedintelui Consiliului Concurenţei nr.260/2013 de închidere a investigaţiei efectuate de Consiliul Concurenţei, (deschisă prin Ordinul preşedintelui Consiliului Concurenţei nr. 420/2008*) şi având ca obiect posibila încălcare a prevederilor art. 5 alin. (1) din Legea concurenţei nr. 21/1996, republicată, cu modificările şi completările ulterioare şi ale art.81 alin. (1) din Tratatul de Instituire a Comunităţii Europene de către întreprinderile active pe piaţa serviciilor bancare şi interbancare din România. Acest act administrativ - Ordinul preşedintelui Consiliului Concurenţei nr.260/2013 - a fost publicat pe site-ul autorităţii, iar părţile au fost informate cu privire la închiderea investigaţiei pentru ca persoanele interesate să îşi poată exercita dreptul de a ataca actul administrativ la instanţa competentă, conform prevederilor Legii contenciosului administrativ. Până la data prezentei sesizări, ordinul de închidere a investigaţiei nu a fost atacat în instanţă de niciuna dintre părţile interesate, acesta rămânând definitiv.

Din modul general de formulare a obiectivelor anchetei dispuse prin Hotărârea Senatului nr. 4 din 11.02.2019, rezultă că ancheta poate viza inclusiv o analiză pe fond a cazului şi a modului în care cazul a fost soluţionat.

În cauza de faţă, considerăm că sunt incidente prevederile Legii concurenţei, respectiv:

- Art.14 alin. (1) care prevede: "Se înfiinţează Consiliul Concurenţei, autoritate administrativă autonomă în domeniul concurenţei, cu personalitate juridică, care îşi exercită atribuţiile potrivit prevederilor prezentei legi";

- Art. 15 alin. (3) care prevede: "Preşedintele, vicepreşedinţii şi consilierii de concurenţă trebuie să aibă o independenţă reală şi să se bucure de o înaltă reputaţie profesională şi probitate civică".

- Art. 15 alin. (7) care prevede: "Membrii Plenului Consiliului Concurenţei nu reprezintă autoritatea care i-a numit şi sunt independenţi în luarea deciziilor".

- Art. 19 alin. (1) care prevede: "Consiliul Concurenţei îşi desfăşoară activitatea, deliberează şi ia decizii în plen sau în comisii".

- Art. 25 alin. (1) care prevede: "Consiliul Concurenţei are următoarele atribuţii:

b) ia deciziile prevăzute de lege pentru cazurile de încălcare a dispoziţiilor art. 5, 6, 8 şi 13 din prezenta lege, precum şi a prevederilor art. 101 şi 102 din Tratatul privind funcţionarea Uniunii Europene, constatate în urma investigaţiilor efectuate de către inspectorii de concurenţă".

- Art. 42 alin. (1) care prevede: "De câte ori Consiliul Concurenţei dispune declanşarea unei investigaţii, în ordinul de declanşare a investigaţiei este desemnat raportorul de caz, la propunerea directorului general. Raportorul este responsabil pentru întocmirea raportului asupra investigaţiei, comunicarea lui părţilor în cauză, primirea observaţiilor şi prezentarea raportului în Plenul Consiliului Concurenţei, dacă este cazul".

(2) Raportorul desemnat instrumentează toate actele procedurii de investigaţie, propunând Consiliului Concurenţei dispunerea măsurilor care sunt de competenţa acestuia.

În considerarea textelor legale sus menţionate, Consiliul Concurenţei este o autoritate administrativă autonomă, care se bucură de independenţă funcţională şi decizională în realizarea propriilor atribuţii, fără a fi subordonată ierarhic unei alte autorităţi.

Având în vedere obiectivele comisiei de anchetă, prevăzute la art. 2, considerăm că Hotărârea Senatului României nr. 4/11.02.2019 instituie un control parlamentar asupra unei autorităţi administrative autonome de natură să afecteze independenţa funcţională şi decizională a acesteia, încălcând astfel, pe de o parte, limitele controlului parlamentar prin comisii de anchetă şi, pe de altă parte, dispoziţiile art. 116 alin. (2) din Constituţie referitor la autorităţile administrative autonome. Totodată, se creează premisele nesocotirii normelor europene în privinţa independenţei decizionale a autorităţii naţionale de concurenţă, aspect ce contravine prevederilor art. 148 alin.(2) din Constituţie.

Realizarea unei anchete trebuie să aibă la bază existenţa unor date şi informaţii concrete susţinute de probe concludente privind evenimentele şi faptele care sunt supuse controlului comisiei în caz contrar acest demers având un caracter abuziv şi nelegal.

În acest mod, comisia parlamentară care va efectua ancheta în cauză capătă atribuţii proprii unui organ de control jurisdicţional, care poate verifica modalitatea de instrumentare a investigaţiilor dispuse de Consiliul Concurenţei şi a deciziilor adoptate în urma finalizării acestora, Hotărârea Senatului României atribuind comisiei parlamentare competenţe de analiză pe fond a cazurilor investigate de autoritatea de concurenţă şi de control asupra legalităţii actelor administrative adoptate. Astfel de măsuri reprezintă o ingerinţă în activitatea autorităţii de concurenţă şi, pe cale de consecinţă, a autonomiei funcţionale şi independenţei decizionale a acesteia.

Totodată, prin obiectivele stabilite, activitatea comisiei reprezintă şi o subrogare în atribuţiile instanţelor de judecată care, potrivit legii, sunt singurele competente să realizeze un astfel de control de legalitate. Or, Senatul României nu poate acţiona cu depăşirea competenţelor sale legale şi constituţionale şi cu încălcarea atribuţiilor altor autorităţi publice. Realizarea unei anchete presupune citarea unor martori, analiza unor documente sau chiar cenzurarea unor decizii deja luate. Or, toate aceste activităţi contravin dispoziţiilor constituţionale privind libertăţile cetăţeneşti şi justiţia, dar şi dispoziţiilor art. 126 alin (1) din Constituţie referitoare la înfăptuirea justiţiei.

Nu în ultimul rând, Curtea Constituţională a constatat în jurisprudenţa sa că o comisie de anchetă trebuie să aibă un obiect concret de cercetare, respectiv verificarea necesară clarificării anumitor cauze sau împrejurări în care s-au produs evenimente sau au avut loc acţiuni cu efecte negative. Întrucât obiectul de verificare stabilit prin Hotărârea Senatului cu privire la care s-a formulat prezenta sesizare de neconstituţionalitate vizează, printre altele, şi aspecte legate de activitatea administrativă a Preşedintelui Consiliului Concurenţei, ancheta parlamentară nu se mai referă la situaţii de fapt cu caracter general, cauze şi evenimente, ci activităţi desfăşurate de o persoană care deţine anumite atribuţii conform legii, în acest caz putându-se demara o anchetă disciplinară sau penală de către autorităţile competente a verifica conformitatea activităţii respectivei persoane cu atribuţiile funcţiei şi cu prevederile legale.

Prin Deciziile nr. 1231/2009, nr. 428/2017 şi nr. 430/2017, Curtea Constituţională a stabilit că aceste comisii de anchetă "nu au abilitarea constituţională sau regulamentară să se pronunţe asupra vinovăţiei sau nevinovăţiei unei persoane, ci sunt expresia controlului parlamentar". Scopul lor este acela de a lămuri, de a clarifica împrejurările şi cauzele în care s-au produs evenimentele supuse cercetării. "Ele au ca scop constatarea existenţei sau inexistenţei faptelor pentru care au fost create, fără a stabili cu titlu de certitudine răspunderea administrativă, materială, disciplinară sau penală a vreunei persoane". Aceste comisii nu au competenţa de a da un verdict, ci aceea de a întocmi un raport cu privire la situaţia de fapt anchetată, prin care se vor indica concluziile la care au ajuns pe baza actelor şi documentelor pe care le-au consultat şi a audierilor efectuate.

Apreciem totodată că ancheta dispusă a se desfăşura potrivit Hotărârii Senatului României nr.4 din 11.02.2019 contravine domeniului specific de activitate prevăzut de art. 3 al Regulamentului de organizare şi funcţionare a Comisiei economice, industrii şi servicii, întrucât funcţia de control parlamentar a Comisiei se realizează asupra activităţii Guvernului cu privire la implementarea politicii de concurenţă şi a ajutoarelor de stat, iar nu asupra activităţii autorităţii autonome în domeniul concurenţei, respectiv a Consiliului Concurenţei.

În considerarea criticilor şi a argumentelor legale, constituţionale şi de jurisprundenţă a instanţei de contencios constituţional, vă solicităm să admiteţi prezenta sesizare de neconstituţionalitate astfel cum a fost formulată şi să constataţi că Hotărârea Senatului României nr.4 din 11.02.2019 privind privind încuviinţarea desfăşurării unei anchete parlamentare de către o comisie permanentă nu respectă rolul constituţional al comisiilor de anchetă, prevăzut de art.64 alin.(4) din Constituţie, aşa cum a fost stabilit şi dezvoltat în jurisprudenţa Curţii Constituţionale, contravenind şi prevederilor art.147 alin.(4) din Constituţie referitoare la caracterul general obligatoriu al deciziilor instanţei constituţionale şi este neconstituţională în ansamblul său.

În drept, ne motivăm sesizarea pe dispoziţiile art. 146 lit. l) din Constituţia României, republicată şi ale art. 27 alin.(1) din Legea nr.47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, republicată, republicată, cu modificările şi completările ulterioare.

  Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News