Comportamentul părintelui definește identitatea copilului

Deseori, părinții nu conștientizează faptul că cei mici sunt foarte receptivi la tot ceea ce fac și ce spun ei. Un gest insensisabil, o expresie aruncată într-un context necorespunzător sau un comportament lamentabil pot deveni parte constitutivă din identitatea unui copil dacă sunt aceste acțiuni sunt repetate, afirmă  Ion-Ovidiu Pânișoară, profesor universitar, doctor în Științe ale Educației în cadrul Facultății de Psihologie și Științele Educației.

Încercând să răspundă mai multor părinți care se întreabă ce rol au în dezvoltarea copilului cuvintele pe care le aude de la părinți, Ion-Ovidiu Pânișoară povestește cum un micuț se poate plânge că este extenuat doar pentru că tatăl său, în dialog cu soția sa, afirmă cât de epuizat este, încercând să facă față tuturor problemelor cotidiene.

”Un părinte ne-a spus: De la un timp copilul meu obosește foarte ușor. Am crezut, la început că este o problemă medicală, dar doctorul ne-a spus că este sănătos, n-are nimic. De altfel, nici nu știu dacă este vorba despre oboseală propriu-zis, mai degrabă spune că obosește decât se vede asta în fapte. Câteodată afirmă că este obosit în momente în care suntem – și eu și soția mea – peste cap de obosiți de agitația lui continuă. Ce să fac? Poate nu mi-aș fi dat seama atât de repede de unde provenea problema dacă respectivul tată nu ar fi continuat: și sunt așa de obosit, am un serviciu stresant și acum trebuie să rezolv și chestia asta… Am devenit brusc atent și l-am întrebat dacă spune și acasă acest lucru: sunt obosit. A recunoscut că a devenit un fel de “placă stricată” și că se plânge deseori soției de oboseala pe care o resimte la finalul programului”, scrie profesorul pe blogul performante.ro.

În opinia specialistului, ”la vârste mici copiii au modele consistente în părinții lor, preiau comportamente, expresii, imită etc”, dar, ”în situația în care comportamentul părintelui se constituie într-unul repetitiv”, aceste acțiuni ”devin parte componentă din identitatea copilului”.

”Un aspect pe undeva similar (deși în problema aceasta sunt cuprinse mai multe elemente explicative) este cel al identificării cu agresorul: copiii abuzați de părinți agresivi au o mare probabilitate să devină agresori, la rândul lor, atunci când vor avea copii”, explică Ion-Ovidiu Pânișoară.

De aceea, părinții ar trebui să asigure copilului un climat pozitiv, unde dialogul trebuie să decurgă calm, cu un limbaj armonios și gesturi lipsite de agresivitate, pentru a oferi un fundament corect pentru dezvoltarea psihică și fizică a viitorului adult.

Citește mai mult pe performante.ro

  Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News