EXCLUSIV  De Anul Nou, Tritsch Tratsch - Polka sub bagheta lui Dudamel, la Wiener Philhamoniker

Pentru a rupe, fie şi pentru un moment, valul de nelinişte din zilele noastre, Concertul de Anul Nou va fi transmis, ca în fiecare an, în direct de la Musikverein. Muzica divină, în cea mai mare parte compusă de Johann Strauss, tatăl şi fiul, servită de cei mai buni ambasadori ai ei, instrumentiştii din Wiener Philharmoniker, va putea să îndepărteze gândurile deprimante prin nepăsarea şi efervescenţa, dublate de fineţe şi subtilitate, ale valsurilor vieneze şi a operetelor unor compozitori cunoscuţi. Un eveniment menit să înveselească, dar fără a înşela. Un timp al celebrării pentru a măsura mai bine prezentul, pentru a gândi gesturile care ar putea salva lumea.

Această întâlnire planetară de la Viena, în cadrul arhitecturii neoclasice a Musikverein, datează din 1870. Ritualul invită dirijorul şi orchestra să înceapă cu Frumoasa Dunăre albastră, să se întrerupă pentru a dori spectatorilor şi telespectatorilor un An Nou fericit şi să reia celebrul vals vienez semnat de genialul Johann II Strauss.

Concertul de Anul Nou, o întâlnire planetară

Dirijor din 2009 al prestigioasei Los Angeles Philharmonic, carismaticul Gustavo Dudamel este cunoscut în lumea muzicală pentru o interpetare capabilă să transmită emoţia pe care o cere muzicienilor care evolează sub bagheta sa.  

“Nu este vorba numai de performanţă. Le spun că doresc o perfecţiune imperfectă. Risc, ceva care să tulbure publicul care să simtă că are controlul a tot şi a nimic totodată. Să-i inspire pe ceilalţi. Poţi avea o cunoaştere tehnică fără cusur, dar să nu inspiri audienţa, să nu realizezi nimic special. Nimănui nu-i place să asculte o piesă executată perfect, dar fără suflet”.

Le Figaro, La Repubblica, alte şase cotidiene ale asociaţiei Leading European Newspaper Alliance (LENA), şi publicaţia spaniolă El Pais îi acordă spaţii largi în care revin asupra carierei sale excepţionale şi a interesului său pentru tinerii muzicieni.

Este simbolic faptul că o instituţie atât de tradiţională ca Filarmonica din Viena a decis să apeleze la un dirijor tânăr. 

“Vă puteţi imagina. Aşa cum ştiţi, este un concert rezervat celor mai apreciaţi dirijori, nu doar afirmaţi, ci consacraţi. Pentru mine este o onoare. Şi mai ales este un simbol de viitor pe care o instituţie, un concert atât de tradiţional, ca şi dirijorii invitaţi, se hotărăşte brusc să apeleze la un tânăr”.

Cel mai tânăr dirijor din istoria Concertelor de Anul Nou de la Viena

Este adevărat, Dudamel este acum un artist matur şi nu tânărul minune, micul geniu pe care lumea l-a descoperit în 2004 când a obţinut, la numai 23 de ani, Premiul Gustav Mahler pentru dirijat. În cei 12 ani care s-au scurs de atunci el a devenit unul dintre cei mai interesanţi, cei mai doriţi, cei mai promiţători dirijori de orchestră ai zilelor noastre.

Trecerea de la un tânăr talent la un artist consacrat, proces atât de greu de înţeles pentru cineva din afară, este, pentru Dudamel “un proces care nu se opreşte niciodată pe plan artistic. Dirijez orchestra de când aveam 11-12 ani. Astăzi, la 35 de ani, cred că am nu numai maturitatea necesară pentru a-mi asuma unele provocări, dar şi armele obligatorii pentru a le face faţă. Totuşi, am în continuare acelaşi suflet de copil. Nu l-am pierdut deloc. Este ceva ce nu poţi măsura în timp, ci pe baza cunoştinţelor pe care le dobândeşti. Pe plan artistic se petrece ceva… Deschizi o partitură, o citeşti şi, deşi ai lucrat-o de o mie de ori, descoperi lucruri noi. Aşa se capătă experienţa, maturitatea permiţându-ţi să citeşti lucruri pe care nu le-ai mai văzut niciodată deşi le-ai văzut de nenumărate ori”.

Gustavo Dudamel consideră că nu există o vârstă anume la care un dirijor poate aborda o partitură, chiar dacă, de exemplu, “Bruckner este un compozitor cu care este dificil să te confrunţi prea devreme”. Modul  de a interpreta o partitură este diferit când eşti foarte tânăr, dar el se schimbă odată cu experienţa, cu maturitatea artistică.

Bucurie și încântare

Dirijorul a înregistrat recent Integrala Simfoniilor de Beethoven. După părerea sa, “Beethoven simbolizează arta care îmbrăţişează toate elementele vieţii, ale societăţii, ale unui continent, ale lumii întregi, complexitatea umanului, dorinţa de a uni lumea, persoanele, popoarele prin intermediul muzicii. Şi este un  prilej unic să ai oportunitatea de a dirija opera lui, de la prima Simfonie până a cea de a IX-a şi să vezi această evoluţie fanastică”.

Pentru Dudamel, Beethoven face parte dintr-un proces de maturitate, dintr-un nou ciclu spiritual al unei orchestrei. În această înregistrare, nu a existat dorinţa de a imita niciun mare dirijor, ca Harnoncourt, Brüggen, Gardiner sau, înaintea lor, Karajan, Bernstein, Kleiber, Furtwängler, ci numai dorinţa de a se măsura cu ceea ce el numeşte dimensiunea enormă a muzicii. Întreaga operă a lui Beethoven este o explozie de libertate, de la Fidelio la simfonii: “Trebuie o anumită disciplină, respect, toleranţă şi capacitate de dialog pentru a te apropia de libertatea lui Beethoven. Ce face el în ultima simfonie? Fraternizează, îmbrăţişează. Cum? Cu o disciplină de fier. Adagio din Simfonia a IX-a este una dintre operele sublime, fără egal. O variaţie pe o temă, contrapunctică şi foarte simplă din punct de vedere armonic, care conduce la culmi de explozii creative, dar întotdeauna în cadrul unei anumite discipline. Beethoven era liber în interiorul disciplinei sale. Este pentru epoca noastră un exemplu de libertate absolută, pentru că de această libertate avem nevoie”.

Gustavo Dudamel n-a vorbit multă vreme despre conflictul politic cu care se confruntă ţara sa natală, Venezuela, ceea ce i-a atras probleme din  partea celor două părţi ale eşichierului politic. În toamna aceasta a publicat în Los Angeles Times un articol intitulat De ce nu vorbesc despre politica venezueleană, în care afirma că îi înţelege pe opozanţi, deşi nu împărtăşeşte toate poziţiile lor, şi că respectă autorităţile, chiar dacă nu este de accord cu toate deciziile lor. 

Lăudat de Claudio Abbado sau de Sir Simon Rattle, ca un star al Statelor Unite, este adulat de fanii săi pentru capacitate de a combina muzica şi progresul social, de a lărgi în mod radical plaja publicului de muzică clasică şi de îmbunătăţi viaţa a sute de mii de copii prin învăţarea unui instrument, atât în Venezuela (El Sistema), cât şi în Statele Unite (Youth Orchestra Los Angeles, YOLA) şi în alte ţări.

El Sistema este un simbol al libertăţii. În Venezuela, potrivit afirmaţiei sale, la un moment dat artiştii nu se puteau dezvolta din punct de vedere artistic. Când José Antonio Abreu, maestrul său, a fondat El Sistema, exista o singură orchestră la Caracas. El Sistema merge dincolo de politică. La numeroasele ei concerte, fie la Caracas, fie prin ţară, oamenii politici care se ceartă la televizor îşi strâng mâna şi se salutaă, iar mulţi dintre ei au copii care cântă în orchestră. El Sistema este un simbol de unitate, de coagulare a societăţii venezuelene: “Scopul meu este ca ţara să se dezvolte şi să iasă din criza în care s-a blocat. Desigur, este foarte greu. Să vrei uniunea este aproape o utopie. El Sistema este pentru mine o misiune… Mă face să trăiesc”. 

Gustavo Dudamel, pasiune și precizie

Când, în urmă cu opt ani, Gustavo Dudamel a preluat conducerea Filarmonicii din Los Angeles, mulţi au prezis că tentaţiile şi capcanele societăţii de consum îl vor îndepărta de rădăcinile sale. El continuă însă, şi acum, să se ocupe de El Sistema, să consacre jumătate din timpul său orchestrei Simon Bolivar. 

Născut în 26 ianuarie 1981 la Barquisimeto, în Venezuela, Gustavo Adolfo Dudamel Ramirez este fiul unui trombonist şi al unei profesoare de muzică. A început să studieze muzica cu mama sa încă de foarte mic, apoi, în cadrul El Sistema a învăţat vioara de la vârsta de 10 ani.

Şi-a început ucenicia ca dirijor de orchestră în 1995, pe lângă Rodolfo Saglimbeni, apoi sub îndrumarea lui José Antonio Abreu. După patru ani a fost numit director muzical al Orchestrei Simfonice Simón Bolivar pe care o dirijează în turnee prin foarte multe ţări.

Asistent al lui Sir Simon Rattle la Berlin şi la Salzburg în 2003, şi remarcat imediat de acesta, cariera sa a cunoscut o dezvoltare fulgerătoare: în 2005 a semnat un contract cu Deutsche Grammophon şi l-a înlocuit pe Neeme Järvi la pupitrul Orchestrei Simfonice din Gothenburg, Suedia. În 2006, a debutat la Teatro alla Scala din Milano, dirijând Don Giovanni de Mozart. În anul următor, a fost ales ca successor, din 2009, al lui Esa-Pekka Salonen în fruntea Orchestrei Filarmonice din Los Angeles, contract prelungit până în 2019.

Colaborează frecvent cu Orchestra Filarmonică a Radio France, recent dirijând la Catedrala Notre-Dame de Paris Recviemul de Berlioz.

În 2012, a fondat, împreună cu soţia sa Eloísa, Dudamel Fundation pentru educaţie muzicală şi dreptate socială.

O scenografie de rară eleganță la Musikverein

Dintre lucrările ce vor fi interpretate de geniala Filarmonică vieneză, avându-l la pupitru pe Gustavo Dudamel, amintim: Franz Lehár: Wiener Frauen, Émile Waldteufel: Patinatorii.Valse, op. 183; Johann Strauss fiul: Nu există decât un oraş, imperial, Viena, Polka op. 291; Josef Strauss: Poftă de viaţă. Polka rapidă op. 121, Johann Strauss fiul: Urletele subterane ale lui Mefisto,Vals, op. 101 şi Noi suntem atât de neliniştiţi Polka rapidă, op. 413. 

Dar şi compoziţii de Franz von Suppé: Uvertura la opereta Dama de pică,  Johann Strauss fiul: Pepita-Polka, op. 138,  Quadrille de la Rotonde, op. 360 şi Extravaganţii Vals, op. 205. 

Urmează Johann Strauss tatăl cu Indianer-Galopp. Polka rapidă, op. 111; Johann Strauss fiul cu Pe pistă Polka rapidă, op.436, O mie una de nopţi Vals din opereta “Indigo”, op. 346, Tik-Tak. Polka rapidă, op. 365 şi Dunărea albastră Vals, op. 314

Concertul se va încheia cu  binecunoscutul Marş al lui  Radetzky, op. 228 de Johann Strauss tatăl, în aplauzele furtunoase ale publicului.

  Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News