EXCLUSIV  Concurenții de la Gala HOP 2017 încep să se prezinte

Zilnic, până în data de 2 septembrie vă invităm să-i cunoaşteţi, urmărindu-le  clipurile de prezentare, fişa profesională şi galeria foto realizată de Adi Bulboacă.

Pe www.galahop.ro, dar şi pe contul oficial de Facebook al Galei HOP şi pe contul oficial de YouTube al UNITER (UNITER ROMANIA).

Cei 12 concurenţi de la secţiunea individual, precum şi cele două grupuri care vor intra în concurs se prezintă publicului lor, pe care încearcă să-l atragă şi să-l fidelizeze pentru concursul propriu-zis, care va avea loc la Costineşti, Complexul Vox Maris, în perioada 4 – 7 septembrie.

Atunci vor avea de trecut HOP-ul probelor de concurs.

Atunci vor avea de trecut HOP-ul întâlnirii cu juriul care decide câştigătorii, dar şi cu publicul prezent la Costineşti – artişti, directori de teatru, de festivaluri, directori de casting, critici şi cronicari teatrali.

Atunci îi veţi putea urmări live pe tinerii artişti, întregul concurs fiind transmis în direct - livestreaming – pe www.galahop.ro, pe contul oficial de Facebook al Galei HOP, pe contul oficial de YouTube al UNITER.

Dacă vă conving momentele lor artistice, îi puteţi vota şi astfel veți decide câştigătorii pentru Premiul publicului.

Vă prezentăm câștigătorii preselecțiilor pentru cea de a 20-a ediție a Galei HOP,

Tema ediţiei aniversare a Galei HOP este: Singurătate – Suportabila singurătate a fiinţei la A.P. Cehov.

Radu Dogaru 

Radu Dogaru: „Actoria este un refugiu”

La Gala HOP 2017, Radu Dogaru concurează la secțiunea GRUP cu „De ce, Anton Pavlovici Cehov?”, adaptare după „Maşinăria Cehov” de Matei Vişniec, regia Cătălin Bocîrnea.

“Mă mai numesc și Nicolae pe lângă Radu și Dogaru. Mereu mi-am ascuns al doilea prenume, dar în ultimul timp mă mândresc cu el în sinea mea, fiind și numele bunicului meu și fiind un nume românesc frumos, cu o însemnătate generoasă. M-am născut în Râmnicu Vâlcea, pe 12 august 1995 și am crescut pe dealurile păduroase ale comunei Păușești-Măglași. Am terminat liceul pe profil de matematică-informatică, iar apoi am terminat actoria la Cluj-Napoca, la clasa Bács Miklós și Irina Wintze. Până acum, atât în facultate cât și în foarte mica experiență din afara facultății, am avut numai roluri relevante, căci nu cred că se poate să fie altfel.

Sper ca Gala HOP să îmi ofere mie și celorlați colegi de-ai mei participanți un teren fecund pe care să putem fructifica această oportunitate deosebită de a întâlni actori din aceeași generație, de a-i cunoaște, de a-i vedea jucând și, mai ales, de a lucra cu ei. Pentru mine, marea provocare de la HOP este să joc în fața unor oameni recunoscuți în domeniul teatral și, în general, în fața acestei bresle”.

Cosmin Stănilă

Cosmin Stănilă: „Fiecare rol e revelator, indiferent de relevanță”

“M-am născut în 1994, a doua zi de Crăciun. Tocmai am absolvit Facultatea de Teatru și Televiziune UBB Cluj. Un rol relevant pentru mine, pentru că mi-am dat seama de multe, ar fi George, Ducele de Clarence, din Richard al III-lea. Și acum, Cehov din De ce, Anton Pavlovici Cehov?. Mi se pare că fiecare rol e revelator, indiferent de relevanță. De ce actor? Din egoism. Ca să uit de mine”.

Despre Gala HOP: „Cred că provocarea e să nu uiți că e fun. Toată presiunea cu profesionalismul și începutul cariei (care e OK) riscă să te facă să uiți că e mișto, că e gala tânărului actor, că e preferabil, și poate mai relevant, să te simți bine.”

Nicole Burlacu

Nicole Burlacu: „În 2017, actorul poate face orice”

La Gala HOP 2017, Nicole Burlacu concurează la secțiunea GRUP cu „De ce, Anton Pavlovici Cehov?”, adaptare după „Maşinăria Cehov” de Matei Vişniec, regia Cătălin Bocîrnea. Din același grup mai fac parte: Cosmin Stănilă, Irina Sibef, Alexandru Mihai Popa, Radu Dogaru, toți absolvenţi ai Universităţii „Babeş-Bolyai” din Cluj-Napoca.

Născută pe 24 mai 1994, absolventă a Facultății de Teatru și Televiziune din Cluj-Napoca, clasa profesorilor Miklós Bács și Irina Wintze.

De ce actor? „Mă sperie întrebarea fiindcă nu știu să pun degetul pe motivul pentru care mi-am ales această meserie. Și nici nu cred că voi ști vreodată. Evident, ca orice artist, cred că pot aduce omenirii puțin adevăr. Și ce poate fi mai copleșitor decât adevărul pe care îl implică teatrul? Și îmi doresc să fac publicul părtaș al acestei experiențe”.

„Actorul trebuie să fie liber și viu. Să-și trăiască viața cu tot ceea ce implică ea. Trăim într-o epocă în care cu un singur click găsim orice. Și cred că în 2017 actorul poate face orice. Nu cred că ne mai putem permite luxul de a nu ști ceva, sau cel puțin de a nu avea disponibilitatea de a învăța. Nu cred că regizorul reprezintă o vină sau o scuză pentru nereușită așa cum nu cred că mai putem vorbi de actori-vedetă. Și cred că actorul generației noastre trebuie să renunțe la confortul propriu și la a-și găsi scuze pentru a se sustrage. Unde există dorință se reușește. Suntem foarte mulți, foarte talentați și acum cred că ne vom diferenția prin muncă”.

Cosmina Olariu

Cosmina Olariu: „Mi se pare un dar faptul că suntem pe scenă”

“Născută în ’92, pe 21 noiembrie, în Constanţa. Am absolvit anul acesta UNATC-ul , clasa prof. dr. Florin Zamfirescu. Rolul cel mai semnificativ pentru mine a fost Gloria Beatty din spectacolul „Şi caii se împuşcă, nu-i aşa?”, regia Ştefana Samfira, rolul care a stat la baza licenţei mele şi care a reprezentat o reală provocare pentru mine”.

Despre fraze celebre pe care să le rostești pe scenă și despre Gala HOP: „Dar nimeni nu e vinovat pe pământul ăsta că în loc să dea, fură, că în loc să spună un adevăr, scuipă o minciună şi-n loc să-l îmbrăţişeze pe aproapele său, îl sugrumă. Suntem toţi bolnavi, tot pământul ăsta e un întreg spital!’’ (Şbilţ – „Patima Roşie”)

« Gala HOP, provocarea de a fi „singură’’, de a-mi contura mult mai bine momentul prezentat în preselecţii şi de a mă bucura, real, de experienţă în sine. Aşteptări nu am, mai mult sunt curioasă… »

Dan Pughineanu

Dan Pughineanu: „Am ales actoria pentru a scăpa de timiditate”

„Sunt Dan Pughineanu, născut în 19 mai 1995, am terminat vara aceasta facultatea de teatru de la Cluj, clasa Miklós Bács. Toate rolurile pe care am avut şansa să le joc au fost importante pentru mine, însă ca muncă depusă şi, de ce nu, ca sonoritate, cel mai relevant ar fi rolul lui Richard al III-lea.

Mă voi folosi de un clişeu şi voi spune că, iniţial, am ales actoria pentru a scăpa de timiditate. După un timp, am realizat că acest hobby, pe lângă toate celelalte planuri de viitor pe care le-am avut, era singurul loc în care îmi acceptam greşelile şi, mai mult, chiar îmi plăcea să greşesc. De asta am dat la teatru, pentru că nu mi-a fost teamă de eşec, deci vedeam în actorie o libertate extraordinară. Probabil că motivele pentru care facem meseria aceasta se schimbă constant. Acum aş spune că sunt actor pentru că îmi place enorm”.

Theodora Sandu

Theodora Sandu: „Sper ca la Gala Hop să reușesc să fiu eu însămi”

„Mă numesc Theodora-Paula Gitana Sandu, apropiații îmi spun Theo, de când locuiesc în București mă prezint drept Theodora, ca actriță am zis că las Theodora Sandu, deși mă gândesc să încep să îmi spun tot numele, fiindcă e al meu, mă reprezintă și îmi place. M-am născut pe data de 18 septembrie 1993, la Brașov, orașul meu de suflet în care am copilărit până la 18 ani. După liceu am dat la Actorie la UNATC, București, am intrat și am absolvit în 2015. Apoi am dat tot la UNATC la Master și am absolvit în iunie 2017, rolul meu de dizertație fiind Anna Petrovna în spectacolul Ivanov, regia Tania Filip. A fost un rol foarte drag mie pentru care am obținut și Premiul pentru cea mai bună actriță în cadrul Galei Absolvenților. Nu știu dacă asta răspunde la întrebarea „cine ești ?”, nu cred că există vreun răpuns complet la întrebarea asta…

Când eram mică mă uitam cu Buni la toate telenovelele cu Thalia, îmi plăcea foarte mult de ea, și când am avut odată musafiri și am fost întrebată ce vreau să mă fac când o să fiu mare, am spus că vreau să fiu actriță-cântăreață-dansatoare. Toată lumea a râs, dar eu știam că vorbesc serios. Mai am o amintire cam din aceeași perioadă, în care Tata m-a luat în brațe, m-a pupat și mi-a spus: „Puiule, pe tine te duce Tata în America, la Hollywood!” Am fost un copil foarte vesel, care îi certa pe ceilalți dacă nu se bucurau și se distrau alături de mine. Cu timpul, am fost poreclită de către familie și rude „actrița familiei”, așa că m-am conformat, m-am luptat să devin asta. Și mai am multe flashback-uri din copilărie de acest tip. Nu știu dacă de asta m-am făcut actriță, cert e că eu am știut mereu că asta vreau să fac și pe măsură ce am crescut am început să lucrez pentru asta.”

Alexandra Duşa

Alexandra Dușa: „Am ales actoria cu inima”

A fost atrasă de artele spectacolului încă din copilărie, când interpreta mici scenete în fața părinților și prietenilor acestora, în sufrageria de acasă. Mai târziu, a jucat teatru în trupa liceului, câștigând, încă de atunci, câteva premii la concursuri naționale și internaționale. A participat la secțiunea Individual cu textul ”Alis Volat Propriis”, convingând juriul că merită să meargă la Gala HOP.

„Sunt Alexandra Dușa, sunt născută pe 9 iulie 1992 și sunt din Cluj-Napoca. Am terminat „Facultatea de Teatru și Televiziune”, secția Actorie, clasa prof. Prof. Univ. Dr. Habil Bacs Miklos, Lect. specialist Wintze Irina, Asist. Univ. Dr. Curuțiu Camelia, promoția 2014. În anul 2016 am terminat și un master în actorie tot la „Facultatea de Teatru și Televiziune”, Universitatea Babeș-Bolyai, Cluj-Napoca. Unul dintre rolurile pe care le-am jucat până acum și îmi este tare drag este rolul „Anita” , în „West Side Story”, regia Răzvan Mazilu, la Teatrul Odeon, București.

Actorul zilelor noastre ar trebui să muncească mult, să fie umil, dar să nu se lase călcat în picioare, să lupte pentru șansa pe care a primit-o în viață, deși uneori e greu, să nu își piardă niciodată sclipirea din ochi când vine vorba de meseria lui și, cel mai important, să fie conștient de capacitățile sale. Am observat o tendință de supraestimare la generația noastră. Cred că trebuie să învățăm că nu despre asta e vorba în meseria noastră, ceea ce nu înseamnă deloc faptul că e greșit să tindem înspre a fi „cei mai buni”. Încrederea în sine e necesară și productivă, dar trebuie să rămână la acest nivel și să nu se transforme în total altceva.”

Ştefan Craiu

Ștefan Craiu: “Gala HOP este un pas important pentru mine”

Va participa la secțiunea Individual, la Gala HOP de la Costinești.

„Mă numesc Ștefan Craiu, am 26 de ani, sunt născut pe 16 Decembrie 1990 în București. Am terminat Facultatea de Teatru din cadrul U.N.A.T.C. “I.L. Caragiale” București, promoția 2016.”

Despre provocările oferite de HOP… „Este primul an când particip la Gala HOP. Este un pas important pentru mine. Îmi doresc să mă bucur de această șansă, să mă cunosc cu ceilalți colegi, să fie o experiență care să mă ajute mai târziu.”

Bianca Doba 

Blanca Doba: ,,Vreau să mă las în bătaia brizei mării”

Are un nume foarte frumos și este foarte tânără. Se numește Blanca Doba și are doar 21 de ani. Este una dintre actrițele care au câștigat preselecția pentru Gala HOP, secțiunea Individual, și îi puteți urmări prestația la evenimentul care va avea loc între 4 și 7 septembrie, la Costinești.

„Sunt Blanca Doba, am 21 de ani împliniți, mi-am luat licența extrem de recent, după ce am studiat trei ani Artele Spectacolului (Actorie) la Facultatea de Teatru și Televiziune Cluj-Napoca, clasa Miklós Bács. Un rol important pentru propria-mi dezvoltare este Lady Anne din spectacolul ,,R3A”, regia Miklós Bács.”

A ales actoria.. „Pentru că există acea contradicție între civilul timid și actorul dezinvolt care se simte atât de bine și de organic încât devine imposibil să trăiești fără ea.”

Adrian Dima

Adrian Dima: “Astăzi, artistul trebuie să fie și propriul său manager”

„Mă numesc Adrian Dima, am 25 de ani și sunt născut în Focșani, Vrancea, pe data de 3 august 1991. Cel mai relevant rol pe care am avut onoarea să-l interpretez pe scenă este, cu siguranță, Culai din piesa “Hagi Tudose”, regia Dan Tudor. Spectacolul este în repertoriul Teatrului Metropolis. Sunt actor pentru că atunci când am ales să fac acest lucru, nimic altceva nu-mi oferea satisfacția necesară nevoii de a excela. Toate lucrurile care acum îmi alimentează nevoia de a excela sunt derivate din arta actorului.”

Marea provocare a Galei HOP… „Nu știu dacă eu mă voi întoarce cu un premiu de la Gala HOP, dar provocarea pe care o conferă această competiție este una redutabilă: să poți sta în fața oamenilor de teatru și să produci ceva care îi impresionează nu este un lucru ușor. De aici survin și așteptările mele pentru această gală: cei care judecă trebuie să vadă concurenții ca posibili actori în teatrele, piesele și proiectele lor, deoarece cei 12 finaliști sunt cu siguranță actori performanți – altfel nu ar fi ajuns în finala acestei competiții.”

Maria Mitu

Maria Mitu: „Cât timp se vor a fi spuse poveşti, vor exista actori”

Maria și-a propus ca în luna august să finiseze şi să îmbogăţească interpretarea cu care a convins juriul la preselecțiile HOP. Ea va concura la secțiunea Individual, la Gala HOP, eveniment care va avea loc în perioada 4-7 septembrie, la Costinești.

Îşi explorează mitologia interioară prin psihologie, poezie, muzică, mişcare, senzorialitate – orice formă de meditaţie către care simte o chemare. Descoperirile interioare caută expresie. În drum spre Celălalt, sunt epurate prin nenumărate site, iar cele care ajung vii pe partea cealaltă sunt seminţe creatoare.

„Libertatea pe care o oferă această formă de teatru – recitalul – poate fi explorată doar echilibrând-o cu o disciplină susţinută. Provocarea pentru luna august este să găsesc în fiecare zi noi feluri de interacţiune cu povestea pe care am schiţat-o la preselecţie, pentru a o finisa şi îmbogăţi!”

Marcela Nistor

Marcela Nistor: „Cred că toate rolurile sunt relevante”

Nu are așteptări, lasă lucrurile să se întâmple. Nu se împacă cu verbul „a trebui” și ia viața ca atare, nu cum „trebuie” să fie. Marcela Nistor a fost selecționată la Gala HOP, care va avea loc în perioada 4-7 septembrie, la Costinești, secțiunea Individual.

„Mă numesc Marcela Nistor. M-am născut pe 19 februarie 1994. Cred că toate sunt roluri relevante, altfel nu mi-ar fi apărut în viaţă. Recent am jucat-o pe Marcela în spectacolul „Magnificii”. Am ajuns actriță din întâmplare. Am avut media 9.13 şi când am depus actele la Ambasada României acesta a fost criteriul după care am trecut la Actorie şi nu la Regie-film”.

Despre cum trebuie să fie un actor… „Nu cred că „trebuie” ceva în viaţa asta. E aşa cum e. Aş vrea ca fiecare să fie sincer. Sincer cu el şi cu locul lui în propria viaţă. Conştient. Conştient de sine şi de viteza gândurilor, şi a lumii, şi a luminii. Şi cu umor.”

Paul Radu

Paul Radu, actor: „Talentul se irosește dacă nu e însoțit de multă muncă”

„Numele meu este Paul Radu. M-am născut în ziua de 27 decembrie, anul 1989, la ora 21.00. Afară ningea. Era prima zăpadă din anul acela. Cel puțin așa mi s-a spus. Cu toate astea, pe certificatul de naștere scrie 01.01.1990, din cauza unei greșeli din maternitatea în care m-am născut. Era o perioada de haos în țară, tocmai căzuse regimul « tovarășului» și toată lumea era dezorientată. Până să ajung la teatru am facut trei ani de drept. Am absolvit UNATC I.L. Caragiale, facultatea de actorie, în anul 2016 la clasa domnului Adrian Titieni. În facultate am avut multe de învățat și m-am întâlnit cu multe provocări dar mi-ai cerut să îți spun un rol relevant așa că o să îl aleg pe cel de care sunt cel mai puțin mulțumit. Este vorba de Joseph Garcin, din «Cu ușile închise », J.P.Sartre. Este relevant pentru că mi-a dat ocazia să realizez cât de mult mai am până «departe» și că talentul (sau inspirația) se irosește dacă nu este acompaniat de multă muncă și o viziune cinstită față de meseria asta.”

„Actorul zilelor noastre este un fel de mecanism multi-funcțional care trebuie să se adapteze la situația actuală a societății și lumii în care trăiește. Actorul din anul 2017 trebuie să își platească și chiria și întreținerea ca orice alt individ al societății și nu își permite luxul de a fi „boem” în această privință. Este un self-made man/woman. El se descurcă așa cum poate pentru că nu prea are de ales. În esență, nu este un lucru rău dar a devenit necesar din nevoia de a supraviețui într-un sistem care, să fim sinceri, nu prea merge. Cred că actorul în 2017 trebuie să reziste. (Fără haștag)”

Despre provocarea HOP : „Sunt foarte recunoscător pentru șansa asta. Pentru mine, Gala HOP înseamnă în primul rând o șansă de a ma întâlni cu oameni de la care pot să învăț. Colegi, traineri, jurați și tot așa. Cred că o bună parte din evoluția unui actor ține de întâlnirile de care are parte. Nu îmi fac așteptări, dar mi-ar plăcea să am parte de întâlniri de calitate. În cele din urmă, Gala HOP este și un concurs și oriunde există cuvântul concurs există și competiție. Fiind o meserie subiectivă, provocarea nu poate să fie alta decât cu tine însuți. La final, tot ce contează este să ai conștiința împăcată.”

  Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News