Conspirația falimentului grec. Cum ar fi putut Tsipras să câștige
Până în acest moment, nu am văzut nici o teorie a conspirației care să explice de ce s-a ”predat” Tsipras, la o săptămână după referendumul câștigat cu peste 60%.
Mă așteptam să fie lansată ipoteza unei speculații la bursă, de exemplu. Guvernul grec s-a arătat inflexibil la negocieri, depășind termenul limită pentru plata datoriilor. Blocarea negocierilor a făcut bursele să scadă, anticipând default-ul. Vineri, după ce Tsipras și-a trimis propunerile post-referendum, acțiunile la bursele europene s-au apreciat, anticipând rezolvarea crizei. Cine ar fi pariat că Tsipras cedează, cumpărând înainte sau imediat după referendum, putea câștiga sume imense.
La câte s-au întâmplat în Grecia, ideea unui blat, ca la pariurile sportive, ar fi avut șanse pe Internet. Desigur, mitul lui Tsipras abia ce s-a construit. David în lupta cu Goliatul financiar, eroul poporului, care luptă ca la Termopile etc. Amatorii de conspirații țin cu David, nu cu Goliat.
Realitatea este mai dură decât miturile: Alexis Tsipras și partidul său populist au jucat la cacealma. Au plusat cu un referendum inutil, la câteva luni de la alegeri, sperând că Eurogrup-ul se va arunca. Nu erau pregătiți pentru negocieri, cum nu erau nici pentru guvernare. Cifrele vorbesc: planul lui Tsipras înseamnă mai multă austeritate pentru greci decât cereau, inițial, europenii. În plus, se pierde suveranitatea fiscală și se vor face privatizări în contul creditorilor, până la concurența sumei de 53 miliarde de euro.
Restul e poliloghie.
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News
Citește articolele cu aceleași etichete:
Lungul drum spre casă, când totul se înfundă în Bușteni, gaura neagră de pe Valea Prahovei de Roxana Neagu
