Construcția uscată - o opțiune ideală pentru pereții interiori

Construcția uscată implică, în general, utilizarea plăcilor de gips-carton, care sunt ideale pentru ridicarea pereților despărțitori, placarea pereților existenți sau realizarea plafoanelor suspendate. Această metodă se deosebește de zidăria tradițională, bazată pe cărămidă și tencuială, și oferă o alternativă modernă și eficientă.

Avantajele construcției uscate cu plăci de gips-carton

Plăcile de gips-carton au o structură tip sandwich, având un miez din gips între două straturi de carton. Popularitatea lor se datorează faptului că lucrările sunt mai rapide și mai curate, deoarece montajul nu implică utilizarea apei, iar costurile sunt accesibile. Prețul pentru un perete despărțitor obișnuit variază între 15 și 25 EUR/m², iar pentru un perete dublu poate ajunge la 35 EUR/m².

Suprafața plăcilor poate fi vopsită sau finisată similar unui perete tencuit. Un mit comun legat de plăcile de gips-carton este că ele nu oferă izolare fonică, însă dacă sunt instalate corect, pot asigura o bună izolare acustică.

Construcția uscată are și alte avantaje: timpi de uscare reduși comparativ cu tencuiala clasică și o ușurință crescută în demontare în caz de renovare. De asemenea, plăcile de gips-carton creează pereți drepți, în care poate fi integrată izolație termică, și permit acces facil pentru instalarea cablurilor electrice.

Totuși, trebuie menționat un dezavantaj: pereții din gips-carton reduc suprafața utilă a camerei cu aproximativ 5 centimetri per perete.

Modalități de utilizare a plăcilor de gips-carton

Există două moduri de utilizare a plăcilor de gips-carton.

Prima metodă presupune montarea plăcilor pe un cadru metalic sau de lemn. Plăcile se taie la dimensiunea dorită și se fixează pe structură, care lasă un spațiu între perete și plăcile de gips-carton, permițând instalarea cablurilor electrice. La montaj, plăcile sunt poziționate la aproximativ un centimetru deasupra podelei, pentru a preveni absorbția umezelii. Între structură și plăci se plasează izolație, de obicei vată minerală, urmată de aplicarea benzii de îmbinare, gletuire și vopsire sau placare cu faianță.

Această metodă este ideală pentru a îmbunătăți izolația termică și fonică a clădirilor vechi și pentru a acoperi eventualele denivelări mari ale suprafeței pereților.

Pereții despărțitori pot avea un singur strat sau pot fi dublu placați și pot fi acoperiți cu unul sau două straturi de plăci de gips-carton. Două straturi sunt necesare pentru pereții care suportă sarcini mai mari.

A doua metodă implică lipirea plăcilor de gips-carton direct pe pereți. În acest caz, suprafața trebuie pregătită corespunzător, iar înainte de aplicarea plăcilor se folosește un grund. După uscarea completă a adezivului, urmează același proces de finisare: aplicarea benzii de îmbinare, gletuirea și vopsirea.

Este construcția uscată mai bună decât tencuiala clasică?

Tencuiala clasică este o metodă tradițională de finisare a pereților și este considerată de mulți ca fiind mai durabilă și de o calitate superioară. Pereții tencuiți pot susține sarcini mai mari decât cei placați cu gips-carton, însă această metodă este mai costisitoare, necesită mai mult timp pentru uscare, implică mai multă muncă și generează mai multă murdărie. În plus, pereții tencuiți nu permit ascunderea cablurilor în interior.

Alegerea între tencuială și plăci de gips-carton depinde de destinația camerei și de bugetul disponibil. Dacă intenționați să montați obiecte grele pe pereți, tencuiala poate fi soluția potrivită. Pe de altă parte, pentru lucrări rapide și simplificate, construcția uscată este o alternativă excelentă.

  Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News