Consumul de pește în noaptea dintre ani e istorie. Tradiția răciturilor de la Sânpetru de Câmpie spulberă mitul
Localnicii din comuna Sânpetru de Câmpie spulberă mitul potrivit căruia, în noaptea dintre ani, este obligatoriu să se mănânce peşte pentru o alunecare mai uşoară prin anul care vine, arătând că porcul înseamnă progres şi de aceea obiceiul locului este servirea răciturilor sau piftiei, obţinute din cap şi copite de porc.
"Chiar dacă există obiceiul ca de Anul Nou să se mănânce peşte sau cocoş pentru a fi uşor şi să te poţi strecura prin viaţă mai bine, în comuna Sânpetru de Câmpie se crede că acum trebuie să faci răcituri, fierbând capul şi copitele porcului, iar apoi din carnea rămasă să faci un caş de porc, acest animal fiind preferat şi datorită faptului că se spune că el scurmă mereu înainte şi nu râcăie şi împrăştie ca păsările de curte, deci porcul aduce progres. De Anul Nou se spune că e bine să îţi fie găleata cu apă plină în casă, că o vorbă locală zice că noul an trebuie aşteptat cu plin: buzunar plin, găleata de apă plină, farfuriile pline, stomacul plin. În satul Bârlibaş, comuna Sânpetru de Câmpie, se obişnuia ca femeile, la miezul nopţii, să coacă gogoşi sau pancove, care să crape de coapte ce sunt, anunţând Noul An care vine", a declarat pentru Agerpres profesorul Mihai Teodor Naşca.
Tot la Sânpetru de Câmpie mai există şi o superstiţie: "Nu e de bun augur ca în prima zi din Anul Nou prima persoană care intră pe uşă sau pe poartă să fie o fată sau o femeie. Se credea că acestea aduc ghinion gazdei pentru anul ce vine, aşa că e musai ca primul care intră să fie un bărbat sau un băiat".
Cât despre fetele din Sânpetru de Câmpie, în noaptea dintre ani acestea îşi pot afla ursitul, printr-un obicei străvechi, numit Vergelat, care are trei variante: una cu funda legată de gard, una cu speriatul porcilor în miez de noapte, iar a treia cu jumara de carne, folosită pe post de ruletă.
"Fetele se adunau în seara de Revelion şi spre miezul nopţii ieşeau la un gard făcut din pari şi nuiele de salcie. Numărau nouă şi la al nouălea legau o fundă, ştiută doar de ele. Dimineaţa verificau starea parului unde îşi regăseau funda, iar în funcţie de cum arăta acesta aşa urma să arate şi viitorul soţ. Un par drept reprezenta un tânăr falnic, parul sucit sau putregăios însemna un mire vârstnic sau cu deficienţe fizice vizibile. Un par rupt era semn rău, că prietenia celor doi e pe terminate. Un alt obicei practicat de domnişoarele dornice de a-şi găsi ursitul era acela de a merge noaptea aceasta la coteţul porcilor. Se apropiau de acesta şi loveau în el spunând: "Ho, anu ăsta, ho, au ălalalt, ho peste tri ani...". Porcii, simţind mişcarea, scoteau anumite grohăieli, iar cele care auzeau zgomotul porcilor la primul an puteau să se aştepte anul viitor la căsătorie. Un alt obicei mai puţin întâlnit, legat de ursire şi ursit, era practicat de fetele care îşi doreau să se căsătorească. Pe masa din bucătărie aşezau un număr de jumări de carne, în funcţie de numărul pretendenţilor. Se dădea nume fiecărei bucăţi de carne şi apoi era chemată pisica în casă, care era tentată de ceea ce era aşezat pe masă. La ce bucată de carne se oprea, acela era alesul. Se mai nimerea ca din cele ursite în seara de Revelion să fie şi adevărate, însă se cunoaşte faptul că viaţa este şi aşa cum o faci, iar viitorul ţine şi de şansa pe care o ai, dar şi de alegerile pe care le faci", a afirmat Mihai Teodor Naşca.
Potrivit profesorului Naşca, cel care, alături de cunoscutul profesor Cornel Banu, a cules numeroase practici populare din zona de Câmpie a judeţului Mureş, pe lângă obiceiurile alimentare specifice zonei şi superstiţiile aferente, la Sânpetru de Câmpie cel mai respectat moment de Anul Nou este Pluguşorul, care are atât un rol de marcare a noului an agrar, cât şi de alungare a duhurilor întunecate.
"Cu toate că obiceiurile Pluguşorului şi Sorcovei par a fi desprinse din timpuri mai noi şi mai moderne, despre plug şi pluguşor informaţiile ne duc departe în istorie. Binecuvântarea celui ce ară pământul, oraţiile făcute pentru noi începuturi ne fac să ne gândim la alte obiceiuri ce vin din perioada dacilor, care sărbătoreau începutul anului agrar la 1 martie. În Ajunul Anului Nou, copiii şi tinerii mergeau cu pluguşorul, urând gazdei sănătate şi bunăstare în anul viitor. Aceştia aveau bice cu care pocneau, una sau două "bucine", confecţionate din corn de vacă în care suflau, la care se adăuga şi o tobă. Scopul era firesc al producerii de zgomote cât mai puternice pentru a alunga spiritele rele, care păreau a fi înmulţite în preajma solstiţiului de iarnă, când lumina soarelui era din ce în ce mai puţină. De regulă, cu Pluguşorul mergeau băieţii, adolescenţii, iar la Sorcovă participau mai mult fetele. Sorcova şi sorcovitul au apărut în Sânpetru de Câmpie după 1960, practicându-se până în prezent în dimineaţa zilei de An Nou. Aceste două obiceiuri, care au fost întotdeauna răsplătite doar cu bani, se mai păstrează şi azi, numărul cetelor de urători fiind mai mic, probabil şi din cauza îmbătrânirii satelor", a precizat Mihai Teodor Naşca.
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News
