EXCLUSIV  Copiii cu ADHD, ”situație de CRIZĂ” în școli. Prof. Ion Pânișoară, semnal de alarmă

"Oriunde în lume, acolo unde avem astfel de situații, apar două elemente fundamentale: pe de o parte, un număr redus dramatic de copii, până la cazuri de patru elevi în clasă, pentru că este greu de controlat un copil care are cerințe educative speciale. Un grup de 32-33 de elevi, nu poți. Pe de altă parte, este evident că acel copil trebuie să aibă, în funcție de gravitatea cazului, un profesor de sprijin, un profesor care să aibă grijă special de el o perioadă, pe lângă profesorul de la catedră care are grijă de toți ceilalți. Sunt două cerințe obligatorii dacă vrem să îi avem în integrare, altfel trebuie să îi punem în zonă specială. Integrarea este bună, este corectă, dar doar dacă respectăm aceste condiții. Noi avem clase cu 20 de copii, în teorie, dar în realitate punem 30 sau chiar de copii în clasă. Este inadmisibil așa ceva dacă vrem să mai facem instruire. Păi, nu poți nici măcar cu unii care at fi cei mai cuminți din lume.

De asemenea, acești copii ar trebui să aibă o consilere psihologică și educațională adecvată pentru că această agresivitate izvorăște de undeva, dincolo de ADHD. Sunt mulți cu ADHD. Părinții spuneau că mai au o fetiță cu ADHD, care e integrată foarte bine, din clasa I e în grupa respectivă. Deci se poate și înseamnă că aici mai apar și alți factori. Ar trebui văzut ce îl determină pe copilul respectiv să aibă crizele în cauză. E ceva în familie? E ceva în trecutul lui?

Am stat de vorbă cu un copil, care avea un fel de agresivitate, din învățământul primar, și totul era din cauză că undeva în trecut, el fusese umilit de colegi, iar umilirea de colegi l-a făcut să devină insensibil la durerea colegilor, ba dimpotrivă, să își dorească să îi chinuie și el pe ei."

Ion Pânișoară: cum ar trebui să acționeze școlile în situațiile de criză

"În primul rând o școală trebuie să se asigure că are tot ce îi trebuie. Conducerea școlii trebuia să anunțe că are nevoie de sprijin. Din păcate, școlile sunt lăsate singure în această bătălie. Am cunoscut cazuri în care profesorii erau speriați să ia decizii corecte educațional de teamă că vor fi  reclamați de cineva. Ori îi reclamau părinții copiilor cu probleme, ori îi reclamau ceilalți părinți. Un profesor nu este un super om, nu e nimic rău să ceri ajutorul mai sus și să îl primești, să știi că îl vei primi, iar dacă nu, atunci avem de a face cu o problemă. Trebuie găsite formule înainte să ajungem la situații dramatice ca acum. Acei părinți au îndurat foarte mult o situație neplăcută pentru copiii lor. Dacă se apela la câteva elemente pozitive, nu se ajungea aici.

Ne confruntăm cu o situație de criză pentru că nimeni nu a iesit în față să spună că are nevoie de ajutor și că trebuie să găsească o soluție care să funcționeze. Trebuie să avem reglementări clare a abuzului în școală atunci când suntem în situații de criză și cum să facem să nu ajungem în situații de acest gen.

Școala nu știe cum să acționeze. Are impresia că dacă iese în evidență cu astfel de situații pierde puncte, lumea o acuză. În astfel de situații trebuie o conlucrare foarte strânsă între familie, între comunitatea locală, la nivelul școlii, al Inspectoratului. Toată lumea trebuie să colaboreze, să găsească o soluție, pentru că aici e o situație de criză, nu e o situație în care spui lasă că merge.

În cazul de față s-a ajuns departe pentru că lucrurile au fost lăsate să evolueze și de multe ori se întâmplă așa. Au acționat prea târziu.

Măcar de am avea de învățat din aceste cazuri, să știe și profesorii la cine pot apela, care este limita lor de competență, ce pot să facă în aceste situații, astfel încât la cazurile următoare să știm cum să acționăm. Am impresia că noi nu învățăm nimic pentru că se repetă mereu aceleași lucruri.", adaugă Ion Pânișoară pentru DC News.

[citeste si]

  Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News