Copiii supraîncărcaţi emoţional sau cum îi învăţăm să se autoregleze

Trebuie să-i pregătim pe copii să-şi poată gestiona singuri emoţiile, din interior către exterior, adică să-şi identifice sentimentele, să afle ce le declanşează şi să pună în aplicare strategii de adaptare pentru a le gestiona sănătos.

Pe site-ul Salvaţi copiii autoreglarea emoțională este definită ca fiind „abilitatea de a face față emoțiilor și a ne comporta în acord cu cerințele date de situația respectivă.

Include abilitatea de a avea reacții emoționale potrivite la stimuli care te supără, să-ți poți păstra calmul atunci când devii supărat, să te poți adapta la schimbări și de a reuși să faci față frustrărilor fără a izbucni.

Este un set de aptitudini care le permite copiilor, pe măsură ce se maturizează, să-și direcționeze propriul comportament către un scop, în ciuda imprevizibilității și a propriilor emoții.”

Cum îţi dai seama că copiii au probleme in autoreglare emoţională

Din ce în ce mai mulţi copiii au reacţii puternice la diferiţi stimuli, iar alţii acumulează aceste emoţii şi pot prezenta comportamente extreme.

Cu alte cuvinte, copiii pot suferi de anxietate, depresie, stimă de sine scăzută, gândire negativă sau pot avea reacţii violente, pot fi agresivi, pot avea tantrumuri sau pot ajunge să consume substanţe interzise.

Intervenţia cât mai rapidă este esenţială pentru a-i ajuta pe copii să facă faţă predispoziţiilor genetice sau influenţelor mediului. Ceea ce trebuie să înţeleagă părinţii este că comportamentul manifestat nu este unul rău, ci unul care necesită îmbunătăţire.

Primul pas pentru a face acest lucru este să învăţăm noi, adulţii, să gestionăm emoţiile noastre.

Apoi copilul trebuie expus treptat la situaţiile în care nu se poate descurca, iar părintele îl ajută să se regleze emoţional.

Empatizarea este cheia într-un moment de criză

Dacă, de exemplu, copilul face tantrumuri atunci când merge în magazin, autoreglarea emoţională începe făcând vizite scurte la cumpărături. Un rol important în această etapă îl reprezintă empatizarea, urmată de consecvenţă.

Un alt exemplu de criză este atunci când copilul se lovește singur pentru că nu obţine ceea ce-şi doreşte. Specialiştii în domeniu ne sfătuiesc să empatizăm, să îmbrăţisăm copilul şi să-i oferim alternative de a se descarca emoţional.

Pedepsirea unui copil care este copleşit emoţional nu avea avea ca efect un comportament diferit, ci dimpotrivă ori se va închide în el ori vă izbucni într-o criză şi mai puternică. Dacă nu ştiţi cum să reacţionaţi într-un moment de furie, psihologii vă sfătuiesc să luaţi o pauză pentru a vă linişti, nu înainte de a vă asigura că cel mic este în siguranţă.

Mediul de acasă ar trebui reprezinte spaţiul sigur pentru copil

Mediul în care copilul se dezvoltă este foarte important. Pentru a-l ajuta să facă alegeri mai bune, părinţii ar trebui să fie un exemplu pentru copil print-un comportament în care reflectă și analizează, în opoziție cu cel emoțional și impulsiv.

Un ritm mai lent le permite copiilor să gândească mai mult și să fie mai conștienți de sine. Totodată, crearea unei rutine poate ajuta la diminuarea crizelor.

  Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News