Una dintre problemele cu care se confruntă atât profesorul cât și părintele sunt (uneori inexplicabilele) crize de furie pe care copilul/elevul le traversează, atrage atenția profesorul doctor Ion-Ovidiu Pânișoară, Director, Departamentul de Formare a Profesorilor, la Universitatea din București. De multe ori am auzit următoarea reacție: `Pur și implu nu știu ce l-a apucat!`.
[citeste si]
O listă excelentă a elementelor cauzatoare a furiei copilului ne este oferită de Bohensky și Pfeiffer. Ea este gândită (și formulată!) din perspectiva elevului și putem să o utilizăm direct în interacțiunea cu acesta (fără să fie necesare transformări ulterioare):
- Mă simt jenat;
- Nu mă simt suficient de deștept;
- Trebuie să merg la o școală nouă;
- Părinții țipă la mine;
- Părinții mei se ceartă;
- Sunt ignorat;
- Am fost lovit;
- Cineva mă vorbește pe la spate;
- Muncesc din greu și nimeni nu observă;
- Fac o greșeală;
- Cineva îmi face mizerii;
- Cineva îmi spune că sunt urât/urâtă;
- Mă simt ca și când nu am posibilitatea de a alege;
- Cineva îmi spune ceva urât;
- Nimănui nu pare să-i pese de mine;
- Cineva îmi vorbește de rău părinții;
- Sunt obligat să merg într-un loc care nu-mi place;
- Nu sunt lăsat să iau propriile decizii;
- Nu sunt ascultat/ascultată;
- Cineva mă face să plâng;
- Nu primesc atenția de care am nevoie;
- Familia mea mă pune în situații jenante.
Vezi mai mult pe performante.ro
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News
de Val Vâlcu