Copilul timid: 5 greșeli frecvente pe care le fac părinții

Unii dintre ei se ascund în spatele părinților lor atunci când un străin vrea să îi salute; alţii privesc în jos şi îngheaţă. Se simt inconfortabil în grupuri și, în general, se retrag în situațiile care sunt noi pentru ei, scrie publicația  La Mente e Meravigliosa.

Mulți părinți se întreabă dacă copilul timid s-a născut așa sau a devenit unul. Dr. Jerome Kagan a finalizat o serie de studii în care a reușit să verifice că aproximativ 20% dintre copii se nasc cu predispoziție la timiditate. Cu toate acestea, atunci când mediul este favorabil, această trăsătură scade în timp până aproape că dispare. Prin urmare, în timiditate există componente înnăscute, dar și dobândite.

Iată 5 dintre cele mai frecvente greșeli pe care un părinte le face atunci când vorbim de un copil timid:

1. Forțat să interacționeze

Aceasta este una dintre cele mai frecvente greșeli pe care le fac părinții unui copil timid. Din anumite motive, ei cred că timiditatea este o trăsătură care poate fi eliminată. De multe ori ei îl interpretează ca pe un efect al slăbiciunii sau al răsfățului excesiv.

Forțarea acestora să interacționeze, folosind puține strategii adecvate sau deloc, poate intensifica timiditatea sau chiar duce la dezvoltarea unei fobii sociale. 

2. Vorbește pentru copil

În acest caz, ceea ce se produce este un comportament supraprotector în care intenția este de a proteja copilul timid de disconfortul pe care îl provoacă interacțiunea cu ceilalți. Efectul este același cu forțarea: timiditatea crește. Ajutându-l să-și construiască balonul nu îl va ajuta să socializeze mai mult. Dimpotrivă. Dacă copilul tău nu vrea să vorbească, nu pune presiune pe el și nici nu vorbi în numele lui. Cel mai bun lucru de făcut este ca părinții să socializeze într-un mod normal, astfel încât copilul să vadă un model de relaționare cu ceilalți.

3. A-l compara sau a-l face să se simtă penibil

Ultimul lucru de care are nevoie un copil timid este ca părinții să-l facă de rușine. Dacă înaintea comportamentului său inhibitor lucruri precum ”hai, spune ceva” sau ”răspunde, nu fi prost”, micuțul se va simți mult mai inhibat în a se exprima. De fapt, poate începe să se teamă de situații sociale.

Un alt mod de a-l face de rușine este să-l compari cu frații săi sau cu alți copii. Asta înseamnă descalificarea lui, creșterea nesiguranței lui și rănirea lui. Fiecare micuț este diferit și este umilitor să fii comparat cu ceilalți.

4. A vorbi despre timiditatea lui

Un caz asemănător celui precedent apare atunci când părinții, intenționând să ajute, trădează copilul în fața unor persoane care nu sunt foarte apropiate de el. De exemplu, spunând: ”John este timid, așa că mai bine nu-l întreb”. Se pare că îi mărturisești slăbiciunea, când în realitate este doar felul lui de a fi, la fel de valabil ca și al altora.

5. Copilul timid și programul încărcat

Mulți părinți cred că o modalitate de a facilita socializarea unui copil timid este să-i construiască un program încărcat. Lecții de pian, înot, pictură, dans etc.

De obicei, această abordare nu funcționează, mai ales când copilul manifestă foarte devreme interesul să caute un model care să știe cum ar trebui să-și organizeze timpul și o face spontan. 

Ceea ce are nevoie un copil, timid sau nu, este multă dragoste și sprijin, precum și recunoașterea și evaluarea progresului său. Trebuie să-l încurajezi să interacționeze, nu presându-l, ci motivându-l.

  Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News