Dr. Lucian Negoiță, lector universitar, psiholog, doctor în științele educației, a explicat, într-un interviu pentru DCNews, cum putem să facem față anxietății pe timpul pandemiei.
Prima parte a interviului pe care ni l-a acordat Lucian Negoiță poate fi citită în rândurile ce urmează:
Este o situație nouă, nemaiîntâlnită în zilele noastre. Sigur, molime, tipuri de gripă au mai fost. Ciuma a bântuit Evul Mediu timpuriu, făcând milioane de victime. Dar acum, în acest prezent, NOI suntem cei afectați. Este un război mondial în care inamicul este nevăzut, dar toți luptăm împotriva lui.
Ceea ce au în comun aceste pandemii este faptul că ele ne induc frica. Frica este emoția primară care ne activează conștient și inconștient resursele interioare. Depinde de fiecare dintre noi ce strategii de reziliență ne activăm, unde reziliența este capacitatea de a ne adapta la o nouă situație, după o traumă, pierdere, eveniment negativ. Unii dintre noi începem să luptăm, să căutăm soluții, alții ne blocăm, ne panicăm. Sau unii dintre noi negăm, evităm să acceptăm, și minimizăm efectele acestui virus.
Virusul acesta mic și nevăzut poate crea o junglă, un haos social, dacă nu luptăm împreună. Acest virus însă ne poate și educa, ne poate fi un profesor bun.
Ne este util să începem să o observăm, să o cunoaștem, să ne împrietenim cu ea, spre drumul acceptării. Da, acum simt teamă, da, acum gândesc că nu o să fie bine. Învățând să ne acceptăm starea, vom dezvolta toleranța la frustrare și incertitudine. Dacă ne luptăm cu teama, trimitem mai mult stres în creier și implicit în corp. În acest prezent, este firesc să simțim și teamă. Normalizarea stării, este firesc să mă simt așa, să ne simțim așa, ne ajută în drumul spre acceptare. Dincolo de atitudini interioare, ne ajută și alte strategii. Aici o să repet ceea ce spun și în terapiile online (deh, adaptarea) pe care le am:
1. Prima atitudine este să dezvoltăm autodisciplina. Și acum este cu trebuie, nu cu îmi doresc, sau ar fi bine să fiu disciplinat. Trebuie să fim disciplinați. Trebuie să avem o rutină pentru noi, cei rămași în izolare acasă.
2. Creierul trebuie păcălit, mintea trebuie păcălită: să mă comport CA și CUM am avea o viață normală, CA și Cum am merge la serviciu. Începând cu ora de trezire, mesele, ora de mers la culcare. Fiecare își poate organiza o astfel de rutină în funcție de specificul familiei sale. Sunt singur, stau cu părinții, sunt în cuplu, avem sau nu copii. Timp să muncim, timp cu copii, timp pentru mine de relaxare și neapărat mișcare fizică, exerciții de fitness, yoga orice, dar mișcare zilnică să fie.
3. Un alt aspect important: limitarea drastică la cititul sau privitul știrilor despre acest virus. Se poate crea un uriaș cerc vicios: creierul fiind bombardat vizual și auditiv cu aceste informații va face să apară gândurile negre. Gândurile negre nasc emoții: panica, frica, tristețea, depresia... Să limităm la două intervale de zece, 15 minute maxim pe zi. Poate dimineața și seara, dar nu la ore înaintate, spre somn, ci maxim orele 20.00, 21.00. Eu pot sugera, cititorii noștri pot alege, desigur.
Să nu uităm că Depresia stă la colț, ne pândește, dincolo de anxietate.
4. În situații extreme, când sunt copleșit de anxietate, recomand folosirea unei TRUSE de PRIM AJUTOR, a unui KIT de URGENȚĂ: pentru a scădea intensitatea și durata anxietății, recomand ca, în acele momente, să includem mișcarea fizică intensă (abdomen, flotări, genoflexiuni), să producem durere fizică în corp. Astfel, creierul se va comuta de pe emoție și vor intra în acțiune alte rețele neuronale, se vor activa neurotransmițătorii ce ne vor da adrenalină, serotonină, endorfine. După cum observați, trebuie să folosim tehnici prin care schimbăm chimia creierului. Cine nu poate face sport, recomand un duș cu apă mai rece sau câteva cuburi de gheață ținute în palmă 2, 3 minute. Pe același principiu, inducerea unei dureri fizice. Ca psiholog, a trebuit să-mi adaptez intervențiile după cum funcționează creierul și implicit psihicul și mintea. Pentru cititorii interesați le recomand cărțile sau tutorialele lui Daniel Siegel.
Suntem animale gregare, sociale. Creierul nostru este construit ereditar, genetic și se dezvoltă în timpul vieții numai în relație cu ceilalți oameni. Nu suntem urşi grizzly, să trăim singuri. Doar pustnicii, monahii sau asceții aleg această cale, dar și ei sunt în relație cu divinitatea.
1. Aici recomand în primul rând să rămânem conectați, în relație unii cu ceilalți prin intermediul serviciilor de comunicare online. Cu cei dragi recomand în special apelurile video, Facetime, Whatsapp, Zoom, Skype, să continuăm să ne vedem, nu doar să ne scriem sau să ne auzim. Să-i dăm creierului în continuare mai mulți stimuli, pe mai multe canale senzoriale când se poate.
2. Să ne uităm și la beneficiile acestei perioade desi știu că poate suna surprinzător.
Trăind în izolare pot câștiga mai mult timp, numai pierd poate două ore în trafic! Pot avea mai mult timp să învăț lucruri noi, să-mi dezvolt abilități. În funcție de specificul fiecăruia, de pasiunile și interesele profesionale, pot avea timp mai mult să citesc, să mă informez, să scriu.
3. Mă pot conecta mai mult cu familia, copiii, partenerul. Putem să ne jucăm mai mult, de la diverse jocuri la acele activități care ne fac plăcere, să dansăm, să pictăm, să colorăm. Putem fi creativi și gătind împreună, inventând rețete noi, jocuri noi. Putem fi creativi făcând curățenie, imaginându-ne că suntem pe o navă, că suntem în spațiu, izolați pentru o perioadă.
Pe Dr. Lucian Negoiță, lector universitar, psiholog principal, doctor în științele educației, îl puteți urmări și pe Facebook, Lucian Negoiță Psihoterapeut, dar și pe HepicHub, platformă de psihoeducație.
De asemenea, rămâneți pe DCNEWS.RO, urmează partea a II-a interviului.
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News
de Val Vâlcu