EXCLUSIV  Coșea: Candidatul care ar fi un avantaj pentru România dacă ar câștiga alegerile din SUA. Ce ne așteaptă în țara noastră

Deși poate pare paradoxal, efectul alegerilor americane va fi în viitorii ani mai importați pentru economia românească decât efectul alegerilor noastre deoarece ceea ce se va hotărî la Washington ar putea să influențeze mai mult ca niciodată situația economică a UE și prin aceasta și a noastră.

Pot apărea schimbări importante cu impact greu de suportat de către UE și reorientări la fel de importante în ceea ce privește prioritățile dezvoltării într-o epocă caracterizată printr-un nivel record al lipsei de predictibilitate. 

Deja, Donald Trump și-a anunțat intenția de a ”ataca” Europa prin impunerea de taxe vamale.

În general, există o teamă deloc disimulată în Europa față de posibilitatea apariției unor importante dificultăți în raporturile economice SUA-Europa în cazul revenirii domnului Trump la Casa Albă.

De ce ar fi Europa, în consecință și România, mai interesată de câștigul doamnei Harris în speranța că va fi continuată politica economică a domnului Biden?

Prin ce s-a remarcat politica economică Biden?

Când președintele Biden a preluat mandatul, contextul era extrem de sensibil: predecesorul său, Donald Trump, un oponent aprig al ecologiei, cheltuise o energie considerabilă limitând reglementările de mediu și restrângând puterile guvernului federal în această chestiune.

După scoaterea Statelor Unite din acordul de la Paris, la doar șase luni de la începerea mandatului său, administrația republicană dezlănțuise și slăbise conștiincios peste o sută de reguli de mediu, susținând că acestea încalcă competitivitatea economică americană.

Asumându-și pe deplin politica de pământ pârjolit, administrația Trump nu numai că a stat departe de discuțiile multilaterale, dar a căutat să slăbească puterile executivului în probleme de climă și mediu, prin eliminarea pozițiilor cheie sau lăsându-le în mod deliberat vacante.

Așteptările pentru noul președinte democrat erau așadar enorme chiar înainte de investirea sa. Administrația Biden trebuia să corecteze lacunele mandatului anterior și să readucă Statele Unite pe o traiectorie a emisiilor în concordanță cu angajamentele sale internaționale. Dar adevărata lui ambiție era să stabilească liderul american în tranziția energetică.

Astfel, din ianuarie 2021, în Statele Unite s-a simțit un vânt de reînnoire, odată cu constituirea unei echipe guvernamentale competente și mobilizate, și cu dorința declarată de a face din tranziția ecologică o prioritate politică și legislativă.

Pe măsură ce intră în Biroul Oval, Joe Biden recunoaște revenirea țării sale la acordul climatic de la Paris. Apoi, luând viziunea republicană în sens invers, președintele democrat a ales să facă din tranziția energetică o dimensiune atât transversală, cât și structurală a politicii sale economice, demonstrând că aceasta va fi o sursă de creștere și de ocupare a forței de muncă și ar promova competitivitatea americană față de China. și Europa.

Administrația sa a abordat astfel două acte legislative majore: o lege privind investițiile în infrastructură și ocuparea forței de muncă promulgată în noiembrie 2021, apoi legea privind reducerea inflației (IRA), care a ajuns în cele din urmă la bun sfârșit în august 2022.

Actul de reducere a inflației (IRA) – un set de politici economice și economice. stimulente fiscale în valoare de aproape 340 de miliarde de dolari pentru a accelera tranziția.

IRA a avut două funcții principale: mai întâi reducerea deficitului (300 de miliarde de dolari), apoi politicile climatice și de securitate energetică (339 de miliarde de dolari) care au stimulat sectorul producției de energie curată și, prin urmare, locuri de muncă în sector.

În ciuda progresului fără precedent în problema climei și a unui buget asociat fără precedent, o parte a societății civile americane a experimentat acest proces politic ca un regres, chiar un eșec. Într-adevăr, proiectele de lege ambițioase adoptate de o Cameră a Reprezentanților dominată de democrați de atunci au creat așteptări nerealiste în cadrul bazei democrate.

Pentru a obține unanimitatea voturilor democraților în Senat, administrația a trebuit să facă concesii majore, în special față de combustibilii fosili.

În mod ironic, în timpul mandatului lui Biden, Statele Unite au devenit cel mai mare producător de hidrocarburi din lume , ducând nivelul producției și exporturilor la praguri fără precedent

 Joe Biden a  făcut mai mult pentru problema climei decât orice alt președinte american înaintea lui. În special, a  ancorat un ciclu de finanțare masivă care ar putea dura încă mulți ani, chiar și în cazul unei victorii republicane în 2024, întrucât statele „roșii”, adică republicane, sunt primii beneficiari.

Acest succes se datorează strategiei profund pragmatice adoptate de Joe Biden pentru a ancora climatul și mediul în centrul politicilor publice americane: a le face un avantaj comparativ în ceea ce privește ocuparea forței de muncă.

Spre deosebire de rivalii săi democrați din timpul primarelor din 2020, Biden nu și-a propus să abordeze problema climatică printr-o transformare profundă a economiei americane.

Biden a refuzat strategia „Big Green Evening” care ar fi contribuit la polarizarea în continuare a electoratului, favorizând o narațiune clasică, consensuală și unificatoare.

El a refuzat să urmeze o strategie maximalistă  care ar fi contribuit la polarizarea în continuare a electoratului. Dimpotrivă, a favorizat o poveste clasică, consensuală și unificatoare, cea a unei Americi care câștigă investind în sectoare de creștere și viitor pentru a repatria industriile verzi și locurile de muncă.

Abordarea protecționistă favorizată de președintele Biden prin IRA a  făcut posibilă mobilizarea de sume gigantice pentru a accelera tranziția energetică americană și a o face ireversibilă. Cu toate acestea, declanșând un război comercial cu China , acesta a  contribuit la creșterea costurilor tehnologiilor cu emisii scăzute de carbon, împingând inflația în sus și restrângând accesul la aceste tehnologii, în special pentru cei mai săraci.

Ce se va întâmpla după alegerile de săptămâna viitoare? La ce ne putem aștepta?

Bilanțul lui Donald Trump este bine documentat: pe lângă anularea a zeci de reglementări de mediu și relaxarea numeroaselor praguri normative, inclusiv anularea protecțiilor împotriva poluării apei, el a autorizat construcția celebrului Dakota Access Pipeline și a eliminat finanțarea, inclusiv plățile către Green. Fondul Climatic...

Un al doilea mandat ar fi, fără îndoială, în aceeași ordine de idei, dar forțând linia, așa cum indică „Proiectul 2025” pregătit de foarte conservatoarea Fundație Heritage și menit să servească drept strategie pentru o nouă administrație republicană.

Pe partea democrată, Kamala Harris, în calitate de procuror general al Californiei,  s-a opus fracking-ului offshore și a investigat dacă minciunile Exxon Mobil la adresa acționarilor și a publicului cu privire la riscurile de afaceri cauzate de schimbările climatice intră în domeniul de aplicare al legii.

În calitate de senator, Harris a co-sponsorizat Green New Deal și a introdus un proiect de lege privind echitatea climatică, scris împreună cu Alexandria Ocasio-Cortez.

De asemenea, a impus sancțiuni giganților petrolieri precum Chevron și BP pentru încălcarea legilor privind poluarea. În calitate de senator, Harris a co-sponsorizat Green New Deal , precum și a introdus un proiect de lege privind echitatea climatică pe care l-a coautor împreună cu congresmanul de extremă stânga Alexandria Ocasio-Cortez.

Într-adevăr, problemele de mediu și de climă au lipsit cu desăvârșire din dezbaterile din ultimele luni, deoarece subiectul este prea dezbinat, un marker al unei viziuni progresiste de care e bine să scăpăm într-un scrutin foarte strâns.

Totuși, acest lucru nu o îngrijorează pe stânga americană, paralizată de perspectiva unui al doilea mandat pentru Trump și încrezătoare în faptul că Kamala Harris și colegul ei, Tim Walz, vor continua palmaresul lui Joe Biden și vor acționa asupra climei așa cum au demonstrat în trecut.

Pariul lui Joe Biden de a face din tranziția energetică un pilon al creșterii economice ar putea da roade. Făcând din Statele Unite un lider mondial în tehnologii verzi, președintele Biden a consacrat sectorul ca un flagship incontestabil și nepartizan al economiei americane, așa cum au fost în trecut agricultura sau industria auto.

De ce este importantă poziția față de tranziția energetică în SUA, în contextul raporturilor  cu UE , raporturi ce se pot redesena în funcție de rezultatul alegerilor?

Pentru că, UE încă nu are o poziție clasă în acest domeniu. Astfel, pe măsură ce liderii UE pun capăt tabuurilor privind migrația, politica climatică rămâne neschimbată.

La summitul UE din 17 octombrie de la Bruxelles, în loc să refuze să ia în considerare modificările aduse taxei sale climatice ETS ( EU Emissions Trading System), UE a decis la începutul acestui an să extindă sistemul la combustibilii rutieri și combustibilii pentru încălzire, lovind puternic consumatorii. Acest lucru a fost înainte de alegerile pentru Parlamentul European, dar Comisia nu pare să fi învățat prea multe din rezultatul acestui vot. Tocmai a fost dezvăluit că comisarul european Hoekstra dorește ca UE să se mențină la planul său controversat de interzicere de facto a motoarelor cu ardere din 2035. Acesta este unul dintre motivele crizei actuale a sectorului producției de automobile din Europa. 

România este și poate fi și mai mult afectată de cascada unor astfel de poziții și politici USA versus UE. Un exemplu edificator este criza industriei auto care ne afectează direct.

  Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News