Dumitru Chisăliță, președintele Asociației Energia Inteligentă, amendează trecerea Romgaz în regim de furnizor final către clienți și anticipează o serie de inițiative care ar fi fost, de fapt, în spatele schimbării.
Publicitate
”Unii consumatori vor fi loviți din nou de măsurile luate în domeniul energiei, de data aceasta marca ANRE. Asta se întâmplă când în Comitetul de Reglementare al acestei instituții ajung oameni nepregătiți, care nu înțeleg că decizile lor afectează viețile multor oameni.
Astfel, Comitetul de Reglementare al ANRE a hotărât peste noapte să desemneze ROMGAZ Furnizor de Ultimă Intsanță – FUI pe gaze. Probabil majoritatea membrilor Comitetului fără nici măcar a bănui că o astfel de decizie poate avea un impact mare asupra consumatorilor de gaze și că va băga bani în buzunarul unor ”băieți deștepți” (fără a fi naivi și a nu întelege că această acțiune a fost pusă sub nasul celor care au semnat ca și primarii, cu un scop bine gândit).
Reglementare activității de producție gaze naturale prin GRP, OUG 7, OUG 27, OUG 119, Decizia 1616 etc., ROMGAZ a fost obligată să vândă producția de gaze furnizorilor și CET-urilor, astfel încât în momentul de față, nu mai există cantități de gaze disponibile până în primăvara 2023. Această Decizie a ANRE înseamnă în fapt, că după ce ROMGAZ a fost obligată, să vândă gazele produse la preț REGLEMENTAT de OUG 27 cu 150 lei/MWh, acum este obligată de Decizia ANRE 1616, să-și răscumpere gazele sale de la unii furnizori de gaze (care nu vor să – și mai țină clienții, pentru că nu le mai convine profitul pe care-l obțin), cu un preț de 1.243,19 lei/MWh (cotația gazelor vândute în luna septembrie pe BRM), pentru a le furniza gaze consumatorilor care au rămas fără furnizori.
Oare cum se numește o astfe de acțiune care scoate bani dintr-o societate de stat și îi va băga în buzunarul unor entități private, printr-o Decizie a statului?
ANRE, deși păstorește creșeterile de preț la gazele naturale din ultimii 2 ani, atât în regim de FUI, cât și în regim de piață liberă (la gaze spre deosebire de energie electrică nu există un plafon superior, astfel încât, teoretic un furnizor poate să ceară orice preț și după aceea să meargă să solicite compensarea de la stat), fiind situații în care profitul furnizorilor de gaze a crescut de 268 ori în 5 luni (https://asociatiaenergiainteligenta.ro/ro/sa-intelegem-de-ce-trebuie-sa-plateasca-statul-atat-de-mult-pentru-plafonarea-pretului-la-gaze-2/), aruncă peste noapte un statut de FUI la ROMGAZ, știiut fiind faptul că această companie nu are infrastructura necesară (sistem informatic, personal specializat, contracte încheiate cu cei 37 de operatori de distribuție, software-uri pentru determinarea profiluri de consum necesare pentru consumatorii finali) gestionării unui număr potențial mare de clienți finali, care ar putea fi preluați în regim de furnizare de ultimă instanță.
Implementarea unui astfel de sistem de gestiune a vânzărilor en-detail, durează 6 - 12 luni (a se vedea timpul necesar adaptării furnizorilor en - detail după fiecare ordonanță de plafonare), în condițiile în care aceste companii sunt specializate pentru astfel de vânzări: au call center, au birouri regionale, au contracte încheiate cu firme de distribuție a facturilor, au sisteme informatice interconectate cu cele ale operatorilor de distribuție gaze, au software-uri pentru profilarea consumatorilor, pentru nominalizarea – alocarea cantităților, au oameni angajați pentru a emite sute de mii de facturi etc.
Sistemul de gestiune nu este doar un soft de facturare, ar trebui să includă posibilitatea de facturare în masă, gestionarea profilelor de consum, pentru a putea determina cantitățile de nominalizat zilnic, gestionarea contractelor de achiziții vs cele de furnizare, pentru determinarea necesarului de achiziționat/vândut pe piața spot, de gestionare a capacităților rezervate în sistemul de transport gaze, nominalizarea și alocarea gazelor ăn sistemul de transport, nominalizarea și alocarea gazelor în 37 de sisteme de distribuție gaze etc.
În lipsa acestui sistem, consumatorii de gaze care sunt trecuți în FUI ROMGAZ, nu vor putea primii cu lunile facturi, și se vor trezii în situația în care o să le vină câte o factură pe câte 6 - 12 luni care trebuie plătită, conform contractului realizat de ANRE pentru FUI, în 30 de zile. Să facem un calcul: un consumator de gaze de tip casă medie care consumă 6000 kWh/luna în medie pe lunile de iarnă, intră în FUI ROMGAZ în noiembrie 2022 și va primii factura în mai 2023, cu o valoare de 11.600 lei pe care ar trebui să o plătească până în iunie 2023. Cum ar putea să facă acest lucru?
Și atunci de ce această Decizie de a introduce ROMGAZ în FUI? De ce o Decizie care se îndreaptă împotriva consumatorilor, având în vedere că ROMGAZ nu mai are gaze, iar prețul plătit de clienți este oricum prețul plafonat?
Oare această Decizie este în favoarea unor ”băieți deștepți” (nu din energie), care urmează să vândă rapid și pe bani mulți niște software-uri de gestiune a clienților către ROMGAZ?
Ori această decizie este în favoarea unor ”băieți deștepți” (nu din energie), care urmează să vândă/închirieze niște clădiri rapid și pe bani mulți pentru Call Center-uri care trebuie să le realizeze ROMGAZ?
Indiscutabil ”Băieții deștepți” există datorită deciziilor, deloc dezinteresate, ale instituților statului Român”, a scris Dumitru Chisăliță într-un comunicat.
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News
de Val Vâlcu