Cristian Geambașu vorbește despre dopajul din tenis, după ce Serena Williams și Novak Djokovc s-au impus la Australian Open 2015
Ediția din 2015 a Australian Open s-a încheiat cu victorii ale liderilor mondial, atât în proba feminină, cât și la masculin. Americanca Serena Williams și sârbul Novak Djokovic au ridicat tribunele în picioare cu evoluţiile de la Melbourne, făcând cinste și onoare sportului alb. Cel puțin la prima vedere. Editorialistul Gazetei Sporturilor, Cristian Geambaşu, îi aduce însă pe fanii tenisului cu picioarele pe pământ.
Cristian Geambaşu crede că, dincolo de flori, şampanie şi veselie, tenisul ascunde în dulap cel mai înfiorător schelet al sportului modern: dopingul! Pentru prima dată în România, un jurnalist sportiv abordează tranşant problema dopajului şi a minciunii organizate pe care acest fenomen o presupune, scrie gsp.ro.
Iată fragmente din cele două editoriale pe care Cristian Geambașu le-a scris după cele două finale de la Australian Open 2015:
"Hercule în fustiţă
Serena este o femeie în carcasă de bărbat. Şi luaţi cum vreţi afirmaţia, la propriu sau la figurat! Serena are ceva nativ androgin, greu de spus cît au contribuit la asta şi tratamentele. Şi luaţi din nou la propriu afirmaţia!
Să serveşti constant de-a lungul unei finale cu viteze medii între 180-190 de kilometri la oră, ba, mai mult, să îmbini puterea mingii pe care o trimiţi de la peste doi metri peste adversara-victimă cu efecte care o aruncă în afara terenului, asta nu este la îndemîna unei femei obişnuite.
Atît timp cît subiectul doping rămîne tabu în tenis din raţiuni care ţin de priza planetară a acestui sport producător de spectacol&suspans, lucrurile trebuie luate aşa cum sînt. Dincolo de “susţinătoare de efort”, mai presus de date genetice care te apropie mai mult de Hercule decît de Afrodita".
Întregul editorial poate fi citit aici
Vezi și: Lună infernală pentru Halep: Unde va juca și câte puncte are de apărat
"Hercule în pantaloni scurţi
Formal, partida dintre sîrbul Nole şi scoţianul Andy (”Cînd cîştig, lumea spune că sînt britanic, cînd pierd, sînt scoţian”, mărturisea cu un umor aparte Murray) s-a desfăşurat pe parcursul a 4 seturi. 7-6, 6-7, 6-3, 6-0. În realitate, deznodămîntul era clar din momentul în care după 2-0 - cu break, evident - pentru Murray în debutul actului al treilea, şi posibilitatea unui 3-0 neconvertit, Djokovici a intrat pe modul turbo. Britanicul şi-a mai trecut în cont doar un game, în vreme ce Nole renăscut a defilat. Ca prin farmec au dispărut problemele respiratorii şi contracturile musculare care ni-l arătau, vai!, atît de vulnerabil în primele două seturi, dar mai ales atunci cînd Andy, la rîndu-i, arăta reîncărcat fizic şi montat psihic.
Şpagat în latura din dreapta a terenului, apoi şpagat în colţul din stînga, iar şpagat în dreapta, urmat bineînţeles de un sprint la fileu, concluzionat cu un cross razant cu fileul, imposibil de ajuns de adversar, ori de un lob executat cu mînă expertă. Rezistenţă în “raliuri”, sînge rece, respiraţie controlată, privire rece, oţelită, decizii rapide şi corecte. Aşa a arătat Nole în a doua jumătate a finalei. Cum a fost posibil ca Djokovici să se elibereze dintr-o dată de toată zgura trupului şi a plămînilor pe hardul australian, iar Murray să se prăbuşească? Răspunsul unanim acceptat: munca, dragilor! M-u-n-c-a. Sacrificiul de sine, abnegaţia, dăruirea, forţa de caracter, tăria psihică. Başca dieta fără gluten sau camera hiperbarică. De ce nu?, supa de broască ţestoasă folosită de înotătoarele chineze. Şi alte cuceriri ale pregătirii fizice şi mentale, inaccesibile nouă, stimaţi cititori. Şi dragi tenismeni şi tenismene!
Dar nu dopaj! Dopaj? Puşchea pe limbă, băi editorialistule! Băi “putoare care stai cu fundul pe scaun şi «decît şti să critici»!” Citat dintr-un mesaj postat la articolul “Hercule în fustiţă”. Cu părere de rău, inclusiv pentru o foarte nervoasă domnişoară care mă acuză de provincialism fiindcă nu locuiesc în State, ci în România, voi continua să am îndoieli în faţa acestor demonstraţii de forţă care sfidează limitele rezistenţei şi graniţele oboselii. Mi se cer dovezi, se invocă ipocrit prezumţia de nevinovăţie. Nu am dovezi că Djokovici se dopează, iar Murray ar fi un sfînt care se hrăneşte doar cu lăptuci. Nici măcar nu mă mai întreb ce conţineau sticlele pe care le-a primit Nole de la stafful lui în timpul partidei.
(...) Djokovici este un mare jucător. Murray la fel, despre Nadal ce să mai vorbim? Cînd devin supraoameni şi cu cît aleargă mai repede, cu atît sînt mai proaspeţi pe teren, începem să avem problemă. Unii dintre noi. Alţii, nu. Ei mai cred în Moş Crăciun şi e dreptul lor. Numai că moşul ăsta e tot o fibră şi are abilităţi de contorsionist. Moşule, ce tînăr eşti şi de ce nu oboseşti?"
Întregul editorial poate fi aici
Citește și: Sharapova, desființată de o compatrioată în presa din Rusia
Cu câţiva ani în urmă, Roger Federer, cel mai mare tenisman din istorie, îi făcea naivi pe cei care credeau că tenisul e un sport curat şi cerea intensificarea luptei împotriva dopajului. Andy Murray, învinsul din ultima finala de la Melbourne, era de aceeaşi părere.
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News
Citește articolele cu aceleași etichete:
