Cristina Cioran, abandonată de prieteni în cele mai grele momente: "La băutură sunt toți. Oamenii abia așteaptă să te vadă așa"

"Doamne! A fost o perioadă…Dacă nu erau oamenii din mediul online nici nu știu dacă rezistam. Sincer îți spun. Am fost dezamăgită. Au fost colegi de-ai mei, de-ai noștri, care…Nu și-a bătut nimeni capul să dea vreun mesaj. Dar nici nu a contat (lacrimi în ochi). M-am emoționat. N-am vorbit niciodată despre asta. A fost o surpriză. Nu mi-au scris nici măcar prietenii. La băutură sunt toți. E greu să lași să se vadă prea mult vulnerabilități. Oamenii abia așteaptă să te vadă așa", a spus Cristina Cioran în podcastul Te ascult.

"Din nefericire, după ce s-a născut Ema, fiind perioada de carantină și Covid-19, Spitalul Municipal era spital de Covid-19 și au trebuit să mă scoată din spital, m-au dat afară din spital după trei zile și copilul a rămas la reanimare. Doamne, deci a fost o senzație groaznică, efectiv a trebuit să plec acasă, nu mai eram nici gravidă, nu mai aveam nici copil, nu știam ce se întâmplă, copilul era în niște tuburi undeva, într-o cameră de spital, nu știam dacă va supraviețui.

"Aveam o senzație de vinovăție, de durere"

Aveam o senzație de vinovăție, de durere, de necunoaștere și mă întrebam ce o să fac. Am ajuns acasă și m-am băgat în pat, am tras perdelele, se făcuse o beznă în casă, și am stat acolo, vreo două zile nu m-am ridicat. Moment în care Alex m-a scos din casă și nu m-a lăsat să stau deloc, inclusiv dacă trebuia să ajungă la magazin sau undeva, mă lua cu el, numai ca să nu rămân singură, pentru că e foarte ușor să pici într-o depresie.

Tristețea aia te duce într-o zonă din care nu poți să ieși și oricum nu știi să ieși. Nu mi se întâmplase niciodată să trăiesc o asemenea situație. Evident că era un teritoriu complet nou pentru mine și mă ducea într-o stare depresivă probabil, din ce în ce mai gravă și grea și m-am lăsat purtată de ieșirea din casă, tocmai pentru că nu rezolvam nimic. Dădeam telefon în fiecare zi la spital, - adică să fie clar, copilul a stat o lună și jumătate în spital, asta înseamnă 40 și ceva de zile - și, când sunam, nici nu puteam să respir.

Îmi făceam mereu un text în cap și tot timpul simțeam nevoia să schimb textul cumva, dar nu știam cum. La un moment dat, o doamnă asistentă a fost așa de drăguță și a simțit că nu puteam să întreb, nu știam cum să întreb și mi-a spus că, dacă e ceva grav, mă sună ei și să mă rog să nu mă sune", a mai spus actrița, potrivit viva.ro.

  Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News