Cristina Cioran a dezvăluit una dintre durerile cu care trăiește și acum, după atâția ani.
Tatăl meu a fost director de cinematograf şi am văzut încă de mică o mulţime de filme. Filmul nostru de familie preferat era „Pe aripile vântului", pe care l-am văzut de peste 20 de ori. Când aveam vacanţe, stăteam de dimineaţa până seara la cinema. Vedeam filmele ori din sală, ori de la cabina de proiecţie, unde veneau filmele pe negative. Erau nişte role mari de filme, erau vizionate, după care rola se punea pe un derulator şi se derula manual, o prindeai de o altă rolă nouă şi o derulai. Asta era activitatea mea preferată, derulam toate filmele, îmi plăcea la nebunie. Iar când erau premiere, veneau actorii şi eu mişunam printre ei, îmi doream foarte mult să fiu în lumea asta, îmi plăcea extraordinar", a mărturisit Cristina Cioran pentru adevarul.ro.
"Iniţial, nu m-au încurajat, pentru că viaţa de actor dinainte de Revoluţie era frumoasă, boemă, dar nu era văzută foarte sigură, mai ales pentru o fată. Erau şi acele legende că dacă nu te cuplezi cu un regizor nu o să faci niciodată nimic, dar n-am crezut în asta. Mie mi s-a părut că talentul, dorinţa şi pasiunea sunt mult mai importante şi te pot duce unde îţi doreşti. Am dat la facultate la Bucureşti, deşi taică-miu nu a fost de acord. El şi-ar fi dorit să fiu orice altceva în afară de actriţă. După care, pentru că în anii ăia lumea se schimba, cred că a revenit la sentimente mai bune. Nu am apucat să vorbim prea mult despre asta, pentru că el a murit când eu eram în anul I de facultate... Ştiu că făcusem o reclamă şi chiar îmi doream foarte tare să vadă că am făcut ceva, dar nu a mai apucat", a mai spus actrița Cristina Cioran.
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News