Urmărește emisiunea live
Criza climatică ucide de 20 de ori mai mulți elefanți decât braconierii, în Kenya
Pe măsură ce seceta se intensifică Africa de Est, elefanții sunt loviți în plin. În Kenya, seceta a devenit pentru ei o amenințare mai mare decât braconajul -- un pericol major de multă vreme pentru specie.
Secretarul de cabinet din Kenya pentru fauna sălbatică și turism, Najib Balala, a declarat pentru BBC săptămâna aceasta că schimbările climatice ucid de 20 de ori mai mulți elefanți decât braconajul.
„Este o alarmă roșie”, a adăugat domnul Balala, potrivit Independent.
Condițiile secetoase au fost atât de devastatoare, încât publicația raportează că aproape 180 de elefanți au murit în țară anul trecut din cauza secetei. În comparație, mai puțin de 10 au fost braconați.
O parte din Kenya se confruntă în prezent cu o secetă extremă, potrivit monitorului internațional al secetei al guvernului SUA.
Seceta, care afectează și părți din Etiopia și Somalia, a afectat 15 milioane de oameni, a transmis ONU. Trei milioane de animale au murit, deoarece multe zone se confruntă cu amenințarea malnutriției.
Elefanții pot trece prin zeci de litri de apă pe zi - și mai mult atunci când se încălzește, a descoperit un studiu din 2020. Autorii acelui studiu au estimat că elefanții ar trebui să bea la fiecare două sau trei zile pentru a evita „pierderea critică de apă” pe vreme mai caldă.
Condițiile de secetă din anumite părți din Kenya au fost persistente cel puțin de anul trecut. Imagini separate de la BBC, realizate în decembrie 2021, au arătat girafe moarte și vite moarte, în timp ce animale sălbatice, cum ar fi facocei și porumbeii, s-au adunat în jurul gropilor de adăpare a animalelor.
Europa a intrat în epoca focului. Migrația umană a făcut incendiile din ce în ce mai catastrofale
În zona rurală din jurul Bordeaux, Franța, 120.000 de kilometri pătrați s-au carbonizat în ultima săptămână. Incendiile izbucnesc chiar în Londra, un oraș care nu este tocmai cunoscut pentru acest fenomen.
Incendiile de pădure sunt, desigur, un fenomen perfect natural și au resetat periodic ecosistemele pentru o nouă creștere de-a lungul istoriei. Dar în vremurile moderne, aceste incendii s-au transformat în fiare nenaturale care, în schimb, distrug ecosistemele. Istoricul focului, Stephen Pyne, a numit acest lucru Pirocenul, o epocă a flăcărilor.
În ultimii câțiva ani, mulți factori au conspirat pentru a crea incendiile masive observate în Australia și California. Schimbările climatice au creat valuri de căldură mai intense și sezoane mai lungi, cu vegetație gata de ardere. Singura constantă este că oamenii vor găsi o modalitate de a le declanșa, fie că este o scânteie de la o țigară, o mașină de tuns iarba sau un foc de artificii.
În țări precum Portugalia, Spania și Grecia, dezvoltarea economică a declanșat migrația către orașe și departe de industriile pastorale, cum ar fi agricultura și creșterea animalelor. „Acea schimbare economică a însemnat că nu existau suficienți oameni în peisaj pentru a menține arderea tradițională sau pentru a menține utilizarea tradițională a terenurilor”, spune Pyne, potrivit Wired. Timp de mii de ani, fermierii și-au ars în mod regulat terenurile pentru a curăța tufișurile moarte și a face loc unei noi creșteri și pentru a reduce riscul de incendii masive. Dar, ca și în California, multe comunități europene moderne au apelat la o strategie numită stingerea incendiilor, adică stingerea rapidă a incendiilor de vegetație înainte ca acestea să aibă șansa de a se răspândi, de a distruge proprietăți și de a ucide oameni. Asta înseamnă că „combustibilul” se adună în mediul rural, gata să ardă.
„În timpul vieții mele de pompier, dimensiunea pădurilor din țara noastră s-a dublat”, spune Marc Castellnou, comandant de incidente la Serviciul de Pompieri Catalan și analist de incendiu cu sediul în Spania. „Așa că a existat o schimbare în societatea noastră, care a devenit mai urbană și pierdem managementul peisajului.”
Incendiile de vegetație devin din ce în ce mai dificil de gestionat, spune el, deoarece terenul nu este controlat activ cu rărirea vegetației și arsuri deliberate. „Problema este că noi, ca societate, am reacționat doar la o problemă, crescând capacitatea de stingere a incendiilor”, spune Castellnou. „Nu am construit managementul ecosistemului.”
Schimbarea demografică și migrația către oraș se realizează alături de schimbările climatice. Clima mediteraneană – atât în regiunea din jurul Mării Mediterane, cât și în locuri similare precum California – este deja predispusă la incendii. Iernile și primăvara ploioase încurajează creșterea plantelor, care se usucă în timpul verii și se transformă în combustibil. Schimbările climatice au făcut acele condiții mai uscate – și mai calde – pentru mai mult timp. „Este un stimulent de performanță”, spune Pyne. „Vedem că schimbările climatice amplifică aceste condiții.”
„Totuși, ceea ce este cu adevărat interesant”, adaugă Pyne, „este să vezi că focul începe să se deplaseze în Europa Centrală”. Aceasta este o regiune mai temperată și din punct de vedere istoric nu a avut ciclul umed-uscat al Mediteranei. Dar acum, că suferă valuri de căldură din ce în ce mai extreme, incendiile se pot hrăni cu condiții care se schimbă din oră în oră în timpul acestor evenimente de căldură, chiar dacă regiunea nu a fost deja blocată într-o secetă de ani de zile.
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News
