Între mijlocul anului 2021 și finalul anului 2022, Europa și anumite regiuni din Asia au fost zguduite de o criză energetică majoră. Prețurile petrolului, gazelor, cărbunelui și energiei electrice au crescut abrupt, în unele cazuri atingând niveluri record, determinând gospodăriile și companiile să-și reducă rapid consumul, se arată la începutul analizei oferite de agenția Reuters.
Invazia Rusiei în Ucraina și sancțiunile impuse de Statele Unite și aliații săi au perturbat și mai mult aprovizionarea cu energie, care era deja sub presiune din cauza reluării producției industriale după pandemie.
Acum, la 18-24 de luni de la acea perioadă tumultuoasă, faza acută a ajustării s-a încheiat. Stocurile de energie sunt la niveluri confortabile, iar prețurile se îndreaptă către medii pe termen lung, ajustate pentru inflație.
Există încă posibilitatea unor șocuri viitoare, însă perturbările asociate cu sfârșitul pandemiei și invazia Rusiei în Ucraina au luat sfârșit. Piețele s-au adaptat.
În prezent, Europa se confruntă cu o problemă persistentă: a înlocuit gazele naturale rusești, relativ ieftine, cu importuri de LNG (gaze naturale lichefiate) relativ scumpe, ceea ce afectează competitivitatea industrială, dar acesta este mai degrabă o problemă cronică decât o criză.
În sectorul petrolului, producția internă de țiței din SUA a continuat să crească și a depășit nivelul dinaintea pandemiei, în august 2023. De asemenea, alte surse de producție non-OPEC cresc constant.
Datele recente din SUA arată că stocurile comerciale de țiței erau cu 12 milioane de barili (3% sau +0,26 deviații standard) peste media sezonieră a ultimilor zece ani, în mijlocul lunii noiembrie, indicând o ofertă confortabilă pe piață.
Futures-ul de țițeiul Brent pentru luna imediat următoare a avut o medie de 82 de dolari pe baril până în această lună, exact în linie cu mediana din acest secol, ajustată pentru inflație.
Spread-ul pe șase luni al futures-ului Brent a fost de 1,57 dolari, doar ușor peste media pe termen lung de 1,04 dolari.
La finalul anului 2022 și începutul anului 2023, temerile legate de supraproducție și acumularea potențială a stocurilor de țiței au înlocuit preocupările privind ofertele insuficiente și epuizarea rapidă a stocurilor.
Drept răspuns, Arabia Saudită și partenerii săi din OPEC+ au redus producția de mai multe ori pentru a preveni acumularea incipientă a stocurilor, în contrast puternic cu presiunea asupra lor cu un an în urmă pentru a mări producția și a atenua posibilele penurii.
În ceea ce privește gazele, Europa a trecut și ea printr-o ajustare rapidă. Stocurile americane au fost constant peste media sezonieră a ultimilor zece ani începând cu februarie 2023, iar exporturile au crescut la rate record.
Prețurile futures pentru gazul american pentru luna următoare au fost aproape de cele mai mici niveluri din ultimii 30 de ani, ajustate pentru inflație, confirmând că piața răspunde la un surplus incipient.
În Europa, stocurile de gaze sunt la niveluri sezoniere record, începând cu sfârșitul primului trimestru al anului 2023, după o iarnă neobișnuit de caldă în 2022/23 și scăderi puternice ale consumului industrial de gaze.
Producția energetică intensivă a Germaniei a scăzut cu aproximativ 17% începând din 2022 și nu arată semne de revenire.
Utilizarea totală a gazului în top 7 țări consumatoare ale Uniunii Europene - Germania, Italia, Franța, Olanda, Spania, Belgia și Polonia - a scăzut cu 13% în primele nouă luni ale anului 2023 față de media sezonieră a ultimilor zece ani înaintea invaziei.
Prețurile futures ajustate pentru inflație pentru anul următor au avut o medie de 48 de euro pe megawatt-oră până acum în noiembrie, în scădere față de 223 de euro, cât era la vârful crizei din august 2022.
În termeni reali, prețurile futures pentru anul următor au avut o medie de 53 de euro până acum, în 2023, comparativ cu 23 de euro în cei cinci ani dintre 2015 și 2019 și 32 de euro între 2010 și 2014.
Deși prețurile sunt încă ridicate, ele nu mai sunt la niveluri de criză și este probabil să scadă în continuare în cursul anului 2024.
În cazul cărbunelui, s-a produs o ajustare și mai profundă, cu o scădere semnificativă a cererii pe măsură ce aprovizionarea cu gaze a devenit mai bogată, iar producția din mine s-a intensificat.
Prețurile reale pentru contractele futures de cărbune livrate în Europa de Nord-Vest au avut o medie de doar 112 dolari pe tonă în noiembrie 2023, față de un record de aproape 300 de dolari pe tonă în septembrie 2022.
În ceea ce privește producția, China, cel mai mare producător de cărbune din lume, a crescut producția cu 425 de milioane de tone (10%) în 2022 și a mai adăugat 144 de milioane de tone (4%) în primele zece luni ale anului 2023.
Fiecare piață a avut un proces de ajustare ușor diferit, dar în cazul tuturor au fost variații ale creșterii mai rapide a producției și mai lente a consumului.
În cazul petrolului, consumul a crescut mai încet din cauza unei încetiniri a ciclului economic, în timp ce producția în afara OPEC+ a crescut mai rapid, împingând piața către un surplus.
Exporturile Rusiei au rămas ridicate, prin evitarea sancțiunilor (exploatarea unor lacune legale menite să mențină exporturile și folosirea tot mai multor nave tanker "dark fleet") și prin declarații false ale prețurilor de încărcătură.
În cazul gazului, Europa a avut o iarnă neobișnuit de caldă în 2022/23, care a redus consumul și a cunoscut, de asemenea, o reducere semnificativă a cererii industriale din partea celor mai mari utilizatori de energie, deoarece fabricile și-au suspendat producția.
Europa a reușit să înlocuiască gazele rusești prin conducte cu importuri mai mari de LNG, depășind alți clienți din Asia de Sud și de Est în iarna 2022/23, forțând o parte din ajustare asupra țărilor mai sărace.
În cazul cărbunelui, creșterea producției miniere din China și creșterea exponențială a generării de energie regenerabilă din infrastructura eoliană și, mai ales, solară au atenuat penurii și au permis creșterea stocurilor de combustibil.
Alți factori care au contribuit la ajustare includ niveluri ridicate de producție hidro în Brazilia, reducând necesitatea importurilor de LNG și un toamnă neobișnuit de blândă în Nord-Vestul Europei în 2023.
Dar factorul comun este scala enormă a creșterilor de prețuri din 2021 și 2022, care au accelerat și au îngustat procesul de ajustare într-o perioadă relativ scurtă.
Ca rezultat, după o ajustare dureroasă în 2021 și 2022, producția, consumul și stocurile au devenit mult mai confortabile până la sfârșitul anului 2023 și în 2024, iar faza de criză s-a încheiat.
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News
de Val Vâlcu