Jurnalistul Cristian Tudor Popescu a realizat o amplă analiză după semifinalele probei feminine de la US Open 2015, unde principalele favorite la cucerirea trofeului, Simona Halep și Serena Williams, au fost eliminate de italiencele Flavia Pennetta și Roberta Vinci.
Publicitate
Iată analiza completă publicată de Cristian Tudor Popescu pe pagina sa de Facebook:
Înainte de orice comentariu, trebuie spuse următoarele:
”Simona Halep a avut un circuit nord american excelent. Finală la Toronto, finală la Cincinnati, semifinală la New York, US Open. Ne-a dăruit, românilor care iubim tenisul, seri fericite, în care o româncă a jucat la cel mai de sus nivel mondial, în elita Top 4. Iar mie mi-a făcut bucuria să pot scrie la Grand Slam nu numai despre Federer, Djoković sau Serena Williams, cum s-a întâmplat atâția ani, ci și despre Halep (ROU). Inimile noastre sunt alături de inima ta mare, Simona!.
În rest, Flavia Pennetta! În ciuda scorului și timpului de joc, sub o oră, semifinala a fost mai întâi câștigată de Flavia și apoi pierdută de Simona. Cât se poate de matură și serioasă, italianca nu s-a autoașezat în postura de favorită, nu a afișat superioritate față de Simona, cum a făcut Azarenka. A intrat pe teren concentrată și „umilă”, pregătită, cum declara înainte de partidă, pentru o înfruntare maraton.
Raliurile ei stânga-dreapta în forță de pe fundul terenului, ceea ce în jargonul de tenis se cheamă „buf-buf”, au fost de la început impecabile. Minute în șir, Simona a refuzat să accepte că Flavia e mai tare decât ea la genul ăsta de joc. A lovit puternic, dar neplasat, așteptând eroarea Pennettei. Care nu a venit, dimpotrivă, după câteva schimburi, italianca lua mai mereu decizia de a schimba prima direcția spre tușe, cu lovitură agresivă, și câștiga punctul.
În plus, Simona a făcut un număr înfricoșător de greșeli pasive, cel mai rău lucru din tenis – greșeala care nu rezultă nici din presiunea adversarei, nici din încercarea ta de a lovi riscant, pur și simplu arunci o minge nederanjantă în burta fileului. Cred că a înregistrat și un „record” – n-am mai văzut, n-am mai auzit de 15 (cincisprezece) puncte pierdute la rând de o jucătoare la un asemenea nivel, semifinală de Grand Slam, cum a „reușit” Simona de la scorul de 3-1 pentru ea în setul 2.
În fine, factorul letal, care a pus capac, a fost simțul de anticipație al Flaviei Pennetta. Italianca juca „din memorie”, știa și pleca cu o fracțiune de secundă avans spre locul unde urma să vină mingea, în vreme ce Simona pornea mai târziu și încerca să compeseze cu sprintul. Secvența emblematică pentru acest meci s-a derulat în primul set la 2-1 pentru Pennetta, pe serviciul Simonei: italianca pune o scurtă cu forehandul în partea dreaptă, Simona țâșnește și ajunge destul de repede, dar trimite mecanic în cros, unde Pennetta deja plecase și a retrimis mingea în terenul complet liber...
Există înfrângeri și înfrângeri. Unele sunt „proaste”, inutile, cum a fost cea în fața Čepelovei, la Wimbledon, din altele, ca aceasta, în fața valoroasei Pennetta, Simona are ce învăța. Oameni buni, să nu uităm de unde vine Simona în această semifinală de Grand Slam – din „groapa” de astă-vară, când ajunsese să-i fie frică și de umbra ei și credea că anul acesta în tenis s-a încheiat pentru ea.
Iată că anul nu s-a terminat și cred că Simona Halep mai are în geanta ei cu ursulețul de toartă niște lucruri frumoase pentru noi!...
Ușoara tristețe de după meciul Simonei mi-a fost spulberată de victoria nepământeană a celeilalte italience, Roberta Vinci, împotriva „monstrului” Serena, care n-a mai fost sacru în seara asta. E prima dată când, deși îi înțeleg dorința de victorie, Serena mă enervează cu zbieretele la fiecare punct, chiar și pe greșeala adversarei, iar când greșea ea mai lipsea să se dea cu fundul de pământ. Roberta a răspuns la toate exhibițiile astea cu un zâmbet dezaprobator fin, ca o contessina, și cu un joc, cu un joc... – o încântare! A contrat bombele lui Williams cu un rever tăiat iscusit, în stilul Steffi Graf de acum 20 de ani, cu scurte splendide, din încheietură, cu „mână moartă” McEnroe style, a alternat loviturile înfășurate cu spin pe forehand cu „plătici” decisive, a ridicat nenumărate loburi unde îi era mai greu de lovit voinicei Serena.
O inteligență tactică fantastică a arătat această signora slăbuță și palidă. Am văzut o biruință a spiritului asupra materiei.
Finala Pennetta-Vinci e un triumf al tenisului în stare pură, care nu seamănă cu boxul”.
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News
de Val Vâlcu