Ucraina a introdus schimbări istorice în legislația muncii la săptămâni după ce Rusia a invadat, permițând femeilor să preia locuri de muncă anterior restricționate. La început a fost pesimismul colegilor bărbați, însă după ce au dovedit că sunt la fel de capabile, femeile din minele Ucrainei se bucură acum de respect.
Publicitate
Chiar dacă Anya Karkachova a crescut în inima estului industrial al Ucrainei - presărat cu mine de cărbune și coșuri fumegânde - nu și-a imaginat vreodată că va lucra ea însăși sub pământ, notează publicația KievPost.
Dar acum, la 31 de ani, este una dintre sutele de femei ucrainene care au preluat noi roluri sub suprafața țării devastate de război, în timp ce bărbații se luptă cu forțele ruse pe front.
"Desigur, este greu. Aerul nu este ca în munți, nu-i așa?", a declarat Karkachova pentru AFP într-o mină situată la 400 de metri sub regiunea Dnipropetrovsk din estul Ucrainei.
"Dar, deoarece există o lipsă de bărbați și avem această situație în Ucraina, trebuie să ajutăm într-un fel", a adăugat ea.
Se face referire la schimbări sociale ample în țară, provocate de război, care au dus la implicarea zecilor de mii de femei în forțele armate și la preluarea unor locuri de muncă care erau limitate în trecut doar bărbaților.
Karkachova a fugit la Dnipropetrovsk din regiunea minieră estică Lugansk, acum ocupată de Rusia, iar fostul ei soț se află printre cei care luptă pe front.
Mutarea cu copiii ei de la un teritoriu industrial la altul s-a simțit naturală, iar perspectiva de a lucra într-o mină nu părea cu totul străină.
"Și așa, am mers să încerc să lucrez. În viață, trebuie să încerci totul. Îmi place."
DTEK, compania energetică ucraineană care operează facilitatea unde Karkachova lucrează de un an, a solicitat ca locația să fie păstrată confidențială din motive de securitate.
Inna Kobozeva, șefa resurselor umane de la mină, a declarat pentru AFP că dintr-un total de aproximativ 2.800 de angajați, aproximativ 600 luptă acum pe front.
A subliniat că mai mult de douăzeci și cinci de membri ai personalului au fost uciși în luptele cu forțele ruse din 2014, când separatiștii sprijiniți de Kremlin au capturat porțiuni din estul Ucrainei.
Cel puțin 183 de femei de la începutul războiului au început să lucreze în subteran la această facilitate.
Ele fac parte dintr-un grup mai larg de aproximativ 500 de facilități miniere DTEK din regiune, reprezentând aproximativ 15% din personal, a spus un purtător de cuvânt.
Dar nu toată lumea a primit cu bucurie prezența femeilor sub pământ - în special bărbații - atunci când acestea au preluat rolurile.
"La început, erau pesimiști. Nici măcar nu puteau să creadă. Dar apoi și-au schimbat părerea", a spus Kobozeva, șefa resurselor umane.
"A fost o noutate", a spus Dmitry, un operator de 33 de ani al rețelei de transport subteran a minei.
Dar când unul dintre colegii săi, care a fost desfășurat pe front, a fost înlocuit de una dintre noile recrute feminine, scepticismul său a dispărut.
"Ea lucrează la fel de bine ca băieții. Lipsesc mulți băieți. Da. Ajutorul lor este indispensabil", a spus el.
Chiar înainte de război, Ministerul Economiei al Ucrainei a declarat că existau penurii de forță de muncă, o problemă agravată de fuga a aproximativ șase milioane de ucraineni din țară din cauza conflictului.
Armata a declarat că speră să mobilizeze aproximativ 500.000 de bărbați pentru a recupera teritoriile capturate de Rusia.
"Nu am oprit recrutarea. Nu aș spune că situația este critică, dar avem o lipsă de personal", a declarat Kobozeva.
Mai multe dintre femeile intervievate de AFP au exprimat speranța că bărbații care luptă pe front se vor întoarce după război și își vor relua vechile locuri de muncă.
"Am mers la muncă să-i ajutăm pe soții noștri. Ei se vor întoarce și își vor relua locurile", a spus Tetiana Tarasova, un operator de mașini în vârstă de 36 de ani al cărei partener luptă în regiunea Donetsk.
Victoria, în vârstă de 33 de ani, care lucrează și în rețeaua de transport subteran a minei, a spus că este important ca femeile să ajute într-un moment de criză națională, dar în cele din urmă munca subterană este "o muncă de bărbați".
"Înțeleg că femeile noastre sunt puternice și pot face față oricărei situații", a spus ea, dar circumstanțele războiului au determinat-o să-și asume munca subterană.
"Probabil că nu aș fi fost de acord să fac asta dacă momentul nu m-ar fi forțat să o fac".
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News
de Val Vâlcu